‘‘Scînteia Tineretului, Luni 7 Martie 1983
La reguli noi, oameni noi !
La Moreni ţiţeiul se extrage în imediata
vecinătate a noilor blocuri de locuinţe, unele sonde au fost instalate chiar pe
albia Cricovului, iar altele însoţesc drumul, de la intrarea în oraş şi pină in
centrul acestuia. Dar, Moreniul petrolier nu înseamnă doar oraşul în sine ci
toate dealurile din vecinătatea sa, toate parcurile de sonde de la Gura
Ocniţei, Bana. Pîscov, Dealu Bătrin, Bucşani. Inseamnă un spaţiu care măsoară
circa 100 de kilometri in lungime şi alţi 60—70 de kilometri în lăţime.
Se înţelege, în aceste condiţii, activitatea sondorilor este mult îngreunată, intervenţia pentru o aprovizionare corespunzătoare, pentru remedierea defecţiunilor, necesitînd timp îndelungat, mijloace de transport, combustibil. Anual cîteva zeci de sonde apartinînd Schelei de extracţie din localitate rămîneau luni întregi în aşteptare — cum se spune în limbajul petroliştilor — brigăzile de intervenţie neavînd vremea necesară să ajungă la ele si să le repună în producţie. Fapt care însemna pierderi zilnice de zeci de tone de ţiţei, dar şi eforturi materiale şi umane sporite pentru că odată oprită, o sondă, cu cit nu funcţionează mai mult timp, cu atît instalaţiile, puţurile de foraj se deteriorează mai mult, straturile de pămînt surpîndu-se peste zăcămînt. Iată de ce, in urma unei analize atente, efectuate încă din primele zile de activitate ale acestui an, s-a hotărît ca în cel mai scurt timp să se treacă la o nouă formulă de organizare a activităţii de producţie, intervenţie, probe şi reparaţii. Formulă adoptată experimental în cîteva zone încă din luna februarie. Rezultatele înregistrate au fost cele scontate, fapt care a determinat extinderea noii structuri de organizare la nivelul întregii schele.
Astfel, cele trei mari secţii de producţie
ale Schelei de extracţie Moreni au fost transformate în nouă brigăzi complexe
de producţie şi o brigadă de probe. De unde raza de activitate a unei secţii
era de 15—18 km, perimetrul în care-şi desfăşoară munca o brigadă complexă
măsoară acum 2,5—5 kilometri. Numărul de sonde aflate în supravegherea şi răspunderea brigăzilor este
de circa 100—120 faţă de 400—450 cîte reveneau unei secţii. Avantajele pe care
le prezintă această nouă structură organizatorică sínt evidente chiar şi pentru
un nespecialist. Reducindu-se aria de răspîndire a sondelor, preluate spre urmărire
se poate efectua un mai bun control, sporeşte eficienţa asistenţei tehnice.
Dotată cu toate mijloacele, sculele şi instalaţiile necesare, fiecare brigadă
va efectua cu propriile forţe reparaţiile, toate celelalte luprări, pentru
execuţia cărora pină acum se aştepta săptămini întregi.
Brigada de producţie va funcţiona pe principiul gestiunii economice, fiind titulară de plan, avînd stabilit un număr mediu de personal şi fond de retribuire. In aceste condiţii responsabilitatea fiecărui om va creşte, fiecare membru al colectivului fiind cointeresat de sporirea producţiei, indiferent dacă el este sondor, lăcătuş, mecanic sau fochist, remunerarea fiecăruia fiind făcută în funcţie de producţia fizică, respectiv de cantitatea de ţiţei extrasă zilnic. „Erau dese situaţiile — ne declara sondorul şef Constantin Cismaru — cînd noi, cei de la intervenţie. depuneam eforturi înzecite pentru repunerea în producţie în scurt timp a instalaţiilor avariate, dar rezultatele se diminuau datorită inconsecvenţei cu care acţionau alte formaţii sau datorită lipsei de supraveghere a maşinilor şi utilajelor. Eu sínt sudor, spunea cite unul, ca să mă opresc la un exemplu, şi cum astăzi nu am ce suda, pot să mă odihnesc. La fel fochiştii considerau că treaba lor este să producă abur şi cu asta răspunderea li se oprea aici. Viaţa a demonstrat însă, că preocuparea tuturor, adevărata ţintă a muncii de fiecare zi, indiferent de postul deţinut, trebuie să fie nu numai producţia de abur sau repararea unui utilaj, ci sporirea prin toate mijloacele de care dispunem, a producţiei de ţiţei!“. Idee exprimată de toţi tinerii sondori, de specialiştii Schelei de extracţie Moreni cu care am purtat dialoguri.
Este cu
atît mai mult necesar să se înţeleagă acest fapt, cu cit iată, după ce anul
trecut aici, la Moreni. nu s-a realizat planul la producţia de ţiţei, pe
primele două luni ale acestui an din nou se înregistrează o restanţă de peste
23 000 de tone. Practic, producţia zilnică este cu circa 400 de tone mai mică
decît nivelul planificat. Situaţie care nu mai poate continua, în cel mai scurt
timp fiind necesare măsuri concrete pentru redresarea producţiei şi atingerea
cotelor stabilite. „Odată cu aplicarea noilor măsuri organizatorice. sublinia
tovarăşul Remus Moraru, secretarul comitetului de partid al schelei, deşi cum
arătam , acestea s-au aplicat doar experimental, iar timpul care a trecut de la
adoptarea lor este scurt, se poate vorbi de un reviriment, întrevedeam, în
scurt timp, în condiţiile unei dotări corespunzătoare cu maşini, scule şi materiale,
o creştere a producţiei zilnice cu cinci pînă la şapte la sută, ceea ce
înseamnă un plus, faţă de nivelul actual al extracţiei, de circa 100—150 de
tone. Dar, pină la atingerea prevederilor zilnice ale planului şi recuperarea
tuturor restanţelor mai avem încă serioase probleme de rezolvat, fapt care
impune o mobilizare exemplară a tuturor forţelor, o mai strinsă colaborare cu
toţi factorii împreună cu care lucrăm. Cîteva din problemele care-şi aşteaptă
urgent rezolvarea la Schela de extracţie Moreni sínt: dotarea cu mijloacele
mecanice şi sculele necesare a tuturor brigăzilor complexe: întărirea ordinii
şi disciplinei la fiecare loc de muncă; perfecţionarea pregătirii profesionale
a tuturor cadrelor, in aşa fel incit fiecare membru al brigăzii să poată
interveni prompt, operativ, eficient la rezolvarea sarcinilor ce revin
colectivului intr-o perioadă sau alta de timp.
Pe de altă
parte, furnizorii de maşini şi instalaţii, de scule şi materiale au datoria de
a manifesta întreaga răspundere faţă de cererile petroliştilor — răspundere
atit in ceea ce priveşte livrarea la timp a pieselor de schimb şi a celorlalte
accesorii, dar şi calitatea acestora, pentru că iată, dacă în 1976 durata medie
de funcţionare a unităţlor de pompare era de 42 de zile, în 1982 aceasta a
scăzut la 25 de zile, ori intervenţiile numeroase la sonde, pentru înlocuirea
sau repararea respectivelor subansamble, înseamnă zile întregi de stagnare şi
deci pierderi însemnate de producţie. Pierderi de producţie nu numai pentru
petrolişti, ci şi pentru alte sectoare ale economiei.
Nicolae Militaru
Fotografii de Lucian Tudose''