''Cine dă ora exactă la Viforîta''

''Flacăra - anul XXXVI - nr. 46 - (1 691) - 13 noiembrie 1987

Cine dă ora exactă la Viforîta 

Cînd a deschis ochii asupra lumii, cînd nu se desprinsese încă din copilărie, a văzut istoria ca pe o mare agitată. La începutul acelui august, cînd şapte grupe de aparate Liberator îşi luaseră zborul de la Benghazi, de pe nisipurile roşii ale Cirenaicei, Nicolae Baruţ împlinise 11 ani şi, ca toţi şcolarii din Gorgota, era in vacanţă. Dinspre Ploieşti se ridica un val de lumină de parcă răsăriseră dintr-acolo o mie de sori. Un an mai tîrziu, în ’44, începînd din aprilie, pe cînd el se afla în prima clasă de gimnaziu la Liceul „Ienăchiţă Văcărescu “din Tîrgovişte, asupra regiunii petrolifere unde se găsea, după unele opinii, cea mai mare concentrare de foc din Europa, s-au abătut alte cîteva zeci de atacuri aeriene. Tatăl lui, Ştefan, fusese mobilizat pe loc. Intr-un atelier al Industriei române de petrol, cu sediul la Ochiuri, făcea sape de foraj. Era un meşter pe cinste, cum nici nu putea fi altfel, fiind că de-ar fi fost altfel nu apuca să calce de multe ori pragul, acelui atelier. Şi dacă nu şi-ar fi iubit meseria nu i-ar fi spus fiului lui să intre, în ’47, la Şcoala medie de petrol, căci nu e de crezut că vreun părinte ţine să facă din viaţa copilului lui o carte necîştigătoare Ia un joc dinainte pierdut iar jocul se încinsese. Intr-adevăr, pe mize mari. După ce-a făcut armata la grăniceri şi, din ’56, s-a întors acasă şi a început să devină un petrolist de faimă la Viforîta, apoi la Suplacu de Barcău, în Bihor, şi din nou la Schela de producţie petrolieră Viforîta, a putut să înţeleagă că, tot atît de adevărat, graniţa sau interesele ţării pot fi apărate şi prin felul în care ţiţeiul e scos din adîncuri : atît cît ţara are nevoie ; şi cu o anume chibzuinţă, nu altfel. De acasă pînă la sediul schelei Viforîta are de mers patru kilometri. Nicolae Baruţ îşi începe ziua de lucru la ora 6. Şi pentru el ora aceasta nu înseamnă niciodată 6 şi ceva. S-ar spune că la Viforîta el este omul care anunţă ora exactă. Ca maistru principal specialist în secţia de probe-producţie şi reparaţii capitale sonde, primeşte prin telefon raportul celor 5 formaţii de lucru din subordinea lui, fiecare formaţie fiind alcătuită din 16 oameni. La 6 şi jumătate dă raportul la Trustul Boldeşti. La 7 fără 10 prezintă aceleaşi date conducerii schelei, directorului Toma Panţu . Că într-un loc este nevoie de anumite scule, că într-altul s-au rupt ţevile de extracţie sau că unii se plîng iarăşi de calitatea curelelor de transmisie. Primeşte aprobarea pentru materialele necesare, face asigurarea tehnico -materială, după cum spune el, şi apoi pleacă în punctele mai dificile. Ca generalul printre soldaţi. Printre petrolişti tot unul şi unul, oameni care-şi cunosc şi îşi respectă meseria, aşa cum sínt maiştrii Gheorghe Drăgoi, Ion Marta, Ion Mihăilă, Mircea Banu, ori sondorii Constantin Barbu, Ion Tudorache, Vasile Dumitru, Gheorghe Preda. Merge oriunde este nevoie de el, la Măneşti, la Gheboieni ori la Drăgăieşti. Şi pe-acolo nu se ştie niciodată dacă va mai avea sau nu timp să-şi aducă aminte de pachetul cu mîncare pe care i l-au pus în servietă Alexandrina, soţia lui, educatoare în comuna Răzvad, ori fiica lui, Carmen. Datoria Iul Nicolae Baruţ este ca sondele să funcţioneze neîntrerupt. Şi n-ar fi nevoie s-o mai spunem , dar o spunem totuşi, această cerinţă nu mai poate avea nimic comun cu împrejurarea din vremi mai mult sau mai pu­ţin îndepărtate cînd, ca un făcut, se găsea mereu cîte o mină străină, întotdeauna mai mare, care să ţină în ea mina petrolistului şi să-i mişte degetele în aşa fel încît ţiţeiul să curgă cît mai repede şi pe o conductă cît mai largă. Petrolişti ca Nicolae Baruţ ştiu prea bine că ţara are nevoie de petrol şi el spune limpede ce crede : meseria de petrolist este încă o meserie de viitor ! Metodele moderne de sporire a factorului final de recuperare, cum ar fi in injecţia în zăcămînt a apei vîscoase pe bază de polimeri — schela Viforîta fiind prima din ţară care a aplicat această metodă — sau injecţia ciclică de aburi şi de bacterii ori combustia subterană fiind argumentele incontestabile ale viitorului acestei munci, chiar dacă este adevărat, pe de altă parte, că sonda nr. 69 de la Ţuicani, care dădea 250 de vagoane pe zi, sau sonda nr. 2 Ochiuri, care dădea 320 de vagoane, sínt amintiri din ce în ce mai vechi. Datoria lui Nicolae Baruţ şi-a celor 80 de oameni de care răspunde el este ca întreruperile în producţie să fie cît mai rare şi să dureze cît mai puţin. De aceea, munca zilnică pentru îndeplinirea planului are adeseori tensiunea luptei. Dar e o luptă în care oamenii ştiu să iasă învingători. De altfel, ei sínt plătiţi în acord, după cantitatea de ţiţei extrasă, între interesele ţării, exprimate în cifrele planului, şi interesele sondorilor fiind o legătură, mai spune Nicolae Baruţ, ca pe tabla biliardului moştenit de la Astra Română şi rămas într-una din sălile clubului de la sediul schelei : o bilă o pune în mişcare pe alta . Intre acest adevăr şi faptul că, incontestabil, cît vom şti că avem sondori ca Nicolae Baruţ vom şti şi de ce ţinem să avem pe stema ţării o sondă, drumul e neted şi drept aşa cum între casa lui şi casa unui frate de-al lui, Florian, maistru la întreprinderea de utilaj petrolier din Tîrgovişte, nu se află nici un gard şi nici un zid, ci o singură grădină bine îngrijită. Cînd Nicolae Baruţ spune că meseria de petrolist este încă o meserie de viitor, el înţelege mai mult, prin aceste cuvinte, decit un fel de a-şi petrece vremea încercînd să vorbească frumos. Fiul lui, George, este student în anul al patrulea şi se pregăteşte să devină inginer petrolist. Şi ce părinte ar ţine să facă din viaţa copilului lui o carte necîştigătoare ?

D. Constantinescu''

Batalia pentru resurse

''Romania Libera, 2 noiembrie 1988

Cuvîntul petroliştilor de la Berca

„Sîntem hotărîti sa fim si în acest an printre fruntasi’’

Schela de producţie petrolieră Berca extrage ţiţei, gaze de sondă şi gazolină. A fost fruntaşă pe ramură în 1972, 1984, 1985, 1986, 1987 şi, pină la sfirşitul anului 1988, sondorii de aici sint hotărîti să se reinstaleze pe locurile fruntaşe din clasament. Schela Berea este o unitate complexă de sonde care îşi extinde aria de exploatare peste graniţele judeţului Buzău, fiindcă începe dinspre Covasna şi ţine pină spre Urziceni şi Mizil. Pentru serviciul mecano-energetic al schelei este cam mulţişor de umblat...

Locul bun al acestei schele printre petrolişti se datoreşte în totalitate unei foarte bune organizări, fiindcă zăcămîntul nici pe departe nu oferă sondorilor ceva „pe de-a gata“. Sint şi sonde care, e drept, dau cite 25 tone de ţiţei pe zi şi sonde cu o producţie redusă, iar „cea mai săracă“ dintre ele, cea de la Arbănaşi aduce la suprafaţă numai 100 litri pe zi. Această sondă se află în funcţiune din anul 1895. S -ar putea să fie unică in lume cu această „vîrstă“, zăcămîntul cu cel mai lent declin.

Oricit de spectaculoase ar fi adincimile de forare — ne spune inginerul sondor, Stefan Miclea, directorul mecano-energetic al schelei — factorul de recuperare la noi si in lume este situat între 25—35 la sută. Înseamnă că posibilităţile actuale ne pun la păstrare 65—75 la sută din rezervele de ţiţei. E bine, nu e bine ? Deocamdată nu se poate face decit atît sau ceva mai mult. Forţa tehnologică isi rezervă toate drepturile de a descoperi pentru viitorime metode de creştere a acestui factor de recuperare".

— Mi se pare o exprimare „defetistă“, tovarăşe inginer, această trimitere in viitor tocmai de către noi, cei ce ne-am propus să învingem natura !

— Nu cred că e prea bine ceea ce spuneţi: Dacă „învingem natura", ne învingem şi pe noi şi acest lucru nu e recomandabil. Multe războaie „victorioase“ a dus omul împotriva naturii şi multe „victorii“ s-au întors asupră-i ca-un bumerang. Profesorul Gheorghe Murgoci, geologul care a cunoscut şi prospectat foarte bine zona Berca — Monteoru, atrăgea atenţia tocmai asupra acestui fapt : „Să umblăm in tainiţele pămîntului — spunea el — cu grija ce-o are plugarul Ia suprafaţa solului“. Sondele de adîncime medie din zona Grăjdana, instalate acum 25 ani, produc in continuare pentru că zăcămîntul a fost exploatat cu grijă.

—“Care este inventarul „pădurilor de sonde“ de la schela Berca ?

— Păduri... Sună poetic si am vrea să fie „păduri“, dar realitatea e alta. Avem doar 450 de sonde de ţiţei şi 1311 sonde pentru gaze. Încă 150 sonde pentru gaze vor fi date in producţie in anul viitor. Mai avem şi o mină de petrol la Monteoru.

— O mină de petrol...

— Sîntem pionieri în această direcţie. O mină care extrage ţiţeiul prin sonde instalate in galerii, la diverse orizonturi.

— Am auzit de ea, dar cum pentru multi cititori e o noutate, vă rog să aduceţi toate detaliile.

— La Monteoru erau pină la începutul secolului citeva sute de puţuri de unde se scotea ţiţeiul cu scripetele şi găleata. Cind s-au epuizat zăcămintele — un fel de a zice „s-au epuizat“ — cind nu s-a mai putut extrage petrol cu scripeţii, Monteoru, ca un foarte priceput miner a trecut la săparea unor galerii între puţuri. La diverse orizonturi a găsit iarăşi petrol. Petrolul nu stă într-o pungă, cum se zice, ci intr-o rocă spongioasă, îmbibată cu ţiţei. In 1965 mina producea numai 5 tone de ţiţei pe zi. Se „ventila" ideea să facem mina muzeu şi ciţiva ani a fost închisă, părăsită. Sinistre sint minele părăsite ! Un inginer, Ivanovici, din Ministerul Minelor a lot insistat să fie repusă mina in funcţiune. Acum zece ani el a elaborat o, tehnologie originală de reexploatare a minei. Cu 60 milioane lei s-a făcut acest lucru, iar procedeul a fost extins la Matiţa, Moineşti şi Buştenari. In 1979 s-a deschis finanţarea. Rezultatele sint satisfăcătoare. Monteoru este o modalitate de exploatare ce poate aparţine şi viitorului. Produce acum 30 tone ţiţei pe zi, cu frumoase perspective de majorare. Ivanovici a ieşit la pensie acum 4—5 ani. El era un inginer foarte tenace, hotărit. Era miner de meserie, abia la maturitate îşi făcuse studiile superioare. Procedeul mineresc ce l-a aplicat în petrol il cunoştea din anii lui de miner...

— Care sint rezultatele cu care v-aţi prezentat recent, la „Ziua petrolistului“ ?

— Producţia netă a fost depăşită cu 5,3 milioane lei, producţia marfă cu 15 milioane lei, iar productivitatea muncii cu 8 milioane lei. Sperăm ca, pină la finele lui ’88, să facem şi din acesta un an pentru unul dintre locurile de pe podiumul fruntaşilor, pe care, deocamdată, le ocupă numai cei de la extracţia gazelor.

Citeva premise sínt certe. Producţia zilnică de petrol s-a majorat in schelă cu 100 litri, in această perioadă au fost puse in funcţiune zece noi sonde de ţiţei şi gaze ; am livrat în plus, peste 78 milioane normali metri cubi de gaze, iar la gazolină avem un surplus de peste 300 tone, in plus, avem „arma secretă...".

— Ce „armă secretă“ ?

— Aş dori să citez numele unor sondori cu rezultate deosebite in muncă : Ion Oprea, Ion Marcoşan, Costică Andrei, Costică Lovin, Ricu Manolache. loan Avram, Ion Berbec, loniţă Grigore, Mihai loniţă, Sorin Mărculescu, Tudor Zaharia, Laurenţiu Maroşi. Ultimii patru au predat înainte de termenul planificat trei sonde de extracţie pentru adincimea de 2 700 metri.

— Cu atîţia fruntaşi trebuia să vă asiguraţi încă din trimestrul II la unul din locurile fruntaşe...

— Mai avem două luni bune de lucru şi finişul contează mult intr-o intrecere !

Ion Marcovici''

Forajul, cu viteză sporită!

‘‘Scînteia Tineretului, Luni 7 Martie 1983

Forajul, cu viteză sporită!

Pentru ca ţiţeiul din Moreni să ajungă la timp şi în cantităţile planificate la unităţile beneficiare, pe lingă intensificarea activităţii de extracţie se cer sporite şi eforturile sondorilor din sectorul de foraj. Pentru că în Moreni işi desfăşoară, activitatea şi o schelă de profil, care execută lucrări de foraj atît în perimetrul Schelei de extracţie din localitate cît şi al Schelei Viforîta. Şi trebuie spus că sondorii din aceste unităţi beneficiare nu prea au motive de mulţumire faţă de munca desfăşurată de colegii şi vecinii lor. Aceasta pentru că în 1982 au fost forate mult mai puţine sonde decit s-a prevăzut in program, viteza medie de lucru fiind de doar 645— 650 metri instalaţie pe lună, faţă de 983 m/instalatii pe lună, cit s-a stabilit în grafic. Nu a fost îndeplinit nici programul de foraj de cercetare geologică iar costurile de producţie au fost substanţial depăşite. 

Situaţia nu s-a schimbat mult în bine nici în 1983. ‘’Dacă în luna ianuarie, ne declara tovarăşul inginer Gheorghe Ciobanu, directorul Schelei de foraj, am realizat planul, în februarie abia am îndeplinit jumătate din prevederi. Ne-am confruntat cu o serie de greutăţi intre care cel mai mult ne-a afectat lipsa de motorină“. 

Deşi n-ar trebui s-o mai spunem, este, un lucru cunoscut, motorina se extrage din ţiţei. Ţiţeiul, la rîndul său, trebuie extras din zăcămintele in care se află, şi trebuie adus la suprafaţă, prin sondele săpate de brigăzile unităţilor de foraj. Or, dacă planul la foraj nu a fost îndeplinit, nu a avut cum să se extragă ţiţeiul in cantitatea prevăzută şi deci nici din ce să se obţină motorina în cantităţile solicitate de economie. Pentru a beneficia de motorina necesară, de benzină, de toate celelalte produsa obţinute din hidrocarburi există o singură soluţie : realizarea întocmai a programelor de extracţie, îndeplinirea planului asumat de toate colectivele de petrolişti din schelele de foraj şi extracţie ! 

Lucru posibil si aici, la Schela de foraj Moreni, prin organizarea mai bună a activităţii, prin întărirea ordinii şi disciplinei, a răspunderii tuturor sondorilor faţă de sarcinile asumate. Pentru că, în ziua documentării noastre, de pildă, la una din schelele de mare adîncime ce se sapă în zona Cricov, nu lucra nimeni, întreaga brigadă se afla de la primele ceasuri ale dimineţii in baraca aflată in apropiere, unde, este drept, era cald şi plăcut, pe cînd afară ploua. Ploaia, ninsoarea, noroiul, ca şi arşiţa din timpul verii fac parte insă din greutăţile ce se cer învinse pentru a aduce la suprafaţă ţiţeiul, munca petroliştilor nefiind niciodată şi niciunde altfel, pentru că, cum bine o spun chiar oamenii care de ani de zile aduc la suprafaţă aurul negru — ar fi uşor de lucrat la extracţia ţiţeiului numai dacă acesta n-ar fi acoperit de pămînt. Da aceea, indiferent de anotimp, indiferent de condiţiile climatice trebuie acţionat cu aceeaşi hotărîre, cu toate forţele de care dispune o formaţie de lucru, o brigadă sau alta, în aşa fel incit ritmul de foraj să fie zilnic cel planificat. 

Acum, odată cu reorganizarea activităţii şi în acest sector, in locul celor două secţii care activau pe o rază ce măsura circa 50 de kilometric, fiind înfiinţate şapte brigăzi, sint create toate condiţiile necesare pentru optimizarea lucrărilor de foraj, pentru acordarea asistenţei tehnice corespunzătoare şi urmărirea atentă a procesului de săpare. ‘’Trebuie ştiut, ne declara tovarăşul Ion Petrescu, inginer sef al schelei, că dispunem de o dotare corespunzătoare. Spre deosebire de alti ani am beneficiat de o aprovizionare ritmică cu sape, cu alte scule şi accesorii necesare. Se menţine însă mare numărul opririlor şi uneori, după o stagnare de doar citeva minute săpatul trebuie reluat de la suprafaţă pentru că terenul se surpă astupînd puţul săpat. Sîntem insă, hotărîţi să eliminăm toate aceste lipsuri — multe vor dispare prin simpla trecere la noua, formulă organizatorică — şi să forăm la timp toate ceIe 120 de sonde de productie şi cercetare cuprinse in programul nostru de lucru pe acest an".

Productia medie zilnica realizata in schelele Dimbovitene
 in primele 3 luni ale anului 1983

Ca în mai toate zonele petrolifere ale ţării si la Moreni se acţionează pentru  intensificarea forajului la mare adâncime. Dar, in unele Jocuri, lucrările sint mult întîrziate, tergiversindu-se nejustificat înaintarea spre straturile superioare ale zăcămîntului sau încheierea lucrărilor in cazul in care nu se intrevad rezultatele asteptate. De aceea este nevoie de mai multă operativitate în clarificarea stării unei sonde sau alteia, a unui zăcămînt, in grăbirea adoptării soluţiilor necesare punerii în producţie a acestora, multe din brigăzi, pierzînd în momentul de faţă timp îndelungat aşteptind hotarîrea specialistilor, fapt care nu este normal, pentru că în acest interval pot fi săpate alte sonde a căror productie este certă.