Dimineaţa, Anul 30, 1934-12-07, nr. 10038
In lumea sondelor
Sondele de la Boldesti
O vizită în regiunea unde sunt cele mai
moderne instalaţii
Cine n’a văzut un pasagiu de sonde moderne,
şi-l inchipue ca pe un fel de pădure de piramide înalte, ţuguiate, având pe
lângă dânsele bataluri şi reservorii mari, în mijlocul unui teren răscolit,
devastat, cu gropi şi movile neregulate, mânjite de păcură.
De fapt cam astfel arată — de pildă Morenii. Pe locul unde erau odinioară livezi de pruni şi vii bogate, te împiedeci azi de grămezile de marnă, nisip, pietriş, sare, fosile, gresie măcinată — scoase din inima pământului şi aruncate pe de lături. Pârae de apă murdară, născute din ceeace este nefolositor la sonde, se preling printre movilele fără formă, prin locurile pe unde zece ani, — de aci înainte — nu va mai creste un fir de iarbă.
Toată murdăria din băltoace se scurge apoi
spre râul Cricov, azi pângărit şi el de pete întunecate.
CĂSUŢE CU FLORI
Cu totul altfel arată o regiune petroliferă
modernă, cum e Boldeştii, din apropierea Ploeştilor.
Cisterne de
reserva, puse ca precauţie la picioarele sondelor, nu se văd aci. De asemeni
dispar şi piramidele.
Nici vorbă
de valuri de petrol, revărsate pe pământ, nici de lucrători cu feţe înegrite,
cari intră până la genunchi în păcură. Nu se mai văd vizuine de troglodiţi pe lângă
sonde, unde se odihneau odinioară acei, ce nu-şi schimbau, nici ziua nici
noaptea hainele mbâcsite sau se asfixiau prin puţurile, ce săpau.
La
Boldeşti, sondele, văzute de departe, apar ca nişte căsuţe mici, idilice, cu o
grădinuţă de flori în jur. Zăreşti câte-un om, care se preumblă liniştit,
gospodăreşte, îngrijeşte de flori... Ai zice, proprietarul „căsuţei“. In
realitate este sondorul, care supraveghează, prin atitudinea sa modestă,
scurgerea a zeci de vagoane de petrol zilnic, şi a mii de metri cubi de gaz, o
avere de milioane, care se duce spre rafinării şi staţiile de degazolinare.
„Căsuţa“
este baraca protectoare a minunatului cap de sondă, graţie căreia nu se mai
pierde azi o picătură de ţiţeiu nici de hidrocarburi gazoase, ţâşnite din profunzimi.
Schelăria
piramidală — care nu se mai face azi din scânduri, ci din bare de metal, se
aşază numai provizoriu, în primele zile, atunci când se găureşte pământul. Apoi
se dărîmâ totul.
CUM SE SCOT
COMORILE PĂMÂNTULUI
Cu stranii
instrumente de tortură, in forma coadei de rândunică, cari rup şi sfarmă cu
roţi dinţate îmbinate in mod capricios, ca nişte cleşte ciudate, fabricate
dintr’un oţel special numit „diamant“ — se smulge pământului tesaurul său, pe
care acesta şi-l apără cu îndârjire, in dosul baragiilor stâncoase, a maselor
calcare şi de sare, a râurilor subterane.
Instrumentele
pătrund cu violentă in sol, se cramponează, şuerâ strident, scrâşnesc, lovesc,
sgârie, tae, până ce pământul cedează.
Acum câţiva
ani lucrul se petrecea astfel: Când cea din urmă lovitură era dată şi se
atingea stratul căutat, păcura ţâşnea în înălţime, ca o fântână arteziană, sub
enorma presiune a gazelor cari se răspândeau şi ele în văzduh, fără să se
gândească nimeni la captarea lor.
In câteva
clipe totul era negru de jur împrejur.
Dar nu ajung
toate sondele în straturi de păcură unele nu erup de fel, altele dau peste apă.
O surpriză particulară
are petrolistul, când este atinsă partea de sus a edalurilor subterane, unde se
adună gazele. Gazul, sub mare presiune, sfărma brusc — acum câţiva ani —
carapacea subţiată de săpătură; sgomote surde începeau să se audă în fundul
puţului, urma un vacarm de gemete sinistre şi şuerături stridente, apoi se
revărsa o ploaie înspăimântătoare de pietre... Petrolul venea mai târziu, sau
nu venea de loc...
Comorile
pământului se iroseau in zadar, pagubele fiind uneori destul de mari. Azi toate aceste gaze sunt captate.
FORAJUL MODERN
Sondele pătrund
în 1934 până la adâncimi de mii de metri.
In două săptămâni
se ajunge până la o mie de metri, lucrare care se făcea, nu de mult, în doi
ani!
Cât de departe
suntem de timpurile, când se scotea păcura din gropi, ca pe vremea lui Cantemir-Vodă,
sau din puţuri de 20—30 metri adâncime, ca acum optzeci de ani, cu burduful
(burdink, cum il numesc şl azi petroliştii dela Baku).
Pe atunci se
extrăgea păcură cu găleţile sau cu un vârtej, in formă de cruce, unde un cal mic sau un măgăruş se
învârtea in permanenţă.
Extracţia veche a
păcurei semăna cu felul cum se scoate astăzi apa in unele părţi ale Dobrogei,
burduful făcut din piele de bivol.
Primele încercări
de a aşeza, sonde la noi — vre-o optzeci la număr — au fost prin anul 1863;
adică patru ani după ce Bucureştiul începuse să fie iluminat cu petrol. Rezultatul a fost însă mediocru...
Abea în secolul al XX-lea au venit perfecţionările la săpatul vechi, prin
lovire, şi a adoptat sistemul american Rotary, adică rotativ.
Principiul
este de a se lucra printr’o contragreutate. Prin conductă mai largă, se
introduce una mai îngustă, numită tubing.
Intre
pereţii celor două conducte se pompează, sub presiune, un lichid, cu densitate
mare (un amestec de apă şi barită) care face să se ridice în sus, pe „tubing“
pământul şi stâncile măcinate amestecate cu apă. Astfel că pe de o parte se „forează“,
adică se găureşte mereu, iar de pe altă parte, prin circuitul continuu de barit
greu, amestecat cu apă, se scoate afară noroiul din fund.
Prin
instrumente, din ce in ce mai subţiri, se găureşte cu atenţie ultimul strat
protector, astfel ca să se evite o explozie nedorită a gazelor sau o ţâşnire
neaşteptată a petrolului.
CAPUL DE
SONDA
Este o adevărată minune „capul de sondă“, rezistent la o presiune de 300 atmosfere, care se aşează astăzi, in regiunea Boldeştilor la sondele in erupţie. E un fel de sistem de ţevi cu fel de fel de „sertare“ (robinete).
Bine
înţeles, aceasta se face în ultimul moment, având ca scop înlăturarea oricărei
risipe. In jurul sondelor dela Boldeşti, nu se vede nici o pată neagră. Nici
n’ai crede că eşti lângă o sondă în plina erupţie. Chiar din primele clipe este
curăţenie în jur, fără nici o pierdere de gaz natural sau petrol. Iar
societăţile petrolifere au ambiţia de-a avea cisterne văpsite cu aib sau
argintiu.
De altfel,
din punct de vedere istoric, se poate spune că, după războiu, industria
petrolului trece prin epoca gazelor. Preocuparea principală este de a se folosi
cât mai complect posibil gazele naturale, al doilea produs de valoare al
exploatărilor petroliere
La sondele
din Boldeşti, pe lângă micile căsuţe, se vede câte-un turn modest nu mai înalt
ca un stog de fân.
E „separatorul“.
De altfel acesta e partea cea mai arătoasă
a instalaţiei.
In
separator soseşte păcura, după ce a fost frânată şi stăpânită de „capul de
sondă“.
Aci
produsul, sosit din adâncuri, se desface în trei straturi: sus se adună gazele
mai uşoare, la mijloc se strânge ţiţeiul, iar jos cade apa murdară, căreia i se
dă drumul să se scurgă printr’o pâlnie, ca fiind fără de nici un folos.
Cu ajutorul
unor aparate speciale, se înregistrează automatic producţia de ţiţeiu şi de
gaze, astfel cum este în fiecare clipă. Apoi, prin anume conducte, păcura este
trimisă la rafinăriile din Ploeşti, unde se scoate dintr’insa prin distilare:
benzina, petrolul lampant, smoala, parafina...
MINUNILE
PETROLULUI
Numărul
produselor, ce se pot extrage din ţiţeiu, creşte zilnic. Azi sunt vre-o sută.
In acest lichid întunecat, cleios şi gras, atât de dispreţuit odinioară, se
descoperă mereu calităţi nebănuite şi misterioase.
De altfel
păcura nu are aceiaşi compoziţie, variind după bazine. Secretele petrolului
sunt cercetate de numeroşi chmişti români risipiţi prin laboratoriile
ştiinţifice din regiunea Prahovei şi a celorlalte regiuni petrolifere. In
aceste laboratorii este, de fapt, adevărata elaborare.
In marile
rafinării din Ploeşti, păcura umple cazanele uriaşe, încălzite treptat, până la
temperatură de sute de grade, dându-ne pe rând, prin distilaţie, produsele
preţioase, ce trec la răcitor.
Pe de altă
parte gazele, cari înainte se pierdeau in văzduh, se trimit azi prin ţevi la
„staţiile de gazolinare“ scoţându-se din ele preţioasa gazolina, combustibilul
uşor care dă viaţă avioanelor şi care a făcut posibile progresele locomoţiunei
omului în împărăţia vulturilor.
CREŞTEREA
ŞOMAJULUI
Este foarte
interesantă vizita, ce am făcut-o staţiei de degazolinare din Ploeşti, unde am
văzut cum se izolează gazul combustibil necesar la încălzirea oraşului. Chestia aceasta interesând şi alte oraşe
ale ţării, poate vom mai reveni.
Drept, concluzie,
Ia acest reportaj, s’ar putea pune observaţia, că in România se fac sforţări
pentru a se moderniza extracţia petrolului, adoptându-se acele sisteme cari dau
o producţie cât mai mare, cu o economie apreciabilă de timp şi muncă omenească.
Modernizarea
sistemelor de exploatare ne pune pe un picior de egalitate tehnică cu America —
unde se aplică ultimele invenţiuni in industria petrolului — dându-ne posibilitatea
de a ţine piept concurenţei aprige de pe piaţa lumii. In aselaş timp progresele
tehnice determină, din nefricire, mărirea şomajului: se concediază lucrătorii,
se concediază inginerii, de cari nu mai e nevoe, iar celor rămaşi li se reduc
salariile.
ALEX. F.
MIHAIL
''Romania libera, 28 februarie 1983
La
Boldeşti sondorii accelerează ritmul
In zile de
iarnă cîmpiile ţiţeiului nu hibernează deloc precum alte cîmpii. Citeva zile
petrecute în cîmpia Boldeştiului mi-au dat posibilitatea să redau, imagini ale
unui asemenea loc fierbinte de „foc continuu“. Cîmpie e un fel de a spune căci
covorul sondelor care pompează ţiţei în conducte îmbracă dealuri, coboară
pante, se aşterne pe vâi şi urcă iar pe dealuri. Dacă l-am întinde, acest covor
ar măsura peste 15 000 kilometri pătraţi, adică aproximativ 5 la sută din
suprafaţa ţării. Pe el activează 560 de sonde supravegheate şi întretinute de
mica armată a sondorilor schelei, dublată în ultima vreme de mijloace moderne,
electronice, de supraveghere care funcţionează deocamdată la secţia I Boldeşti
şi ''priveşte'' in acelaşi timp la 70 de sonde.
In timp ce
sondele execută ritmica lor mişcare, creînd impresia că întreaga cîmpie se află
înţr-o fierbere lentă, la statul major, adică la schelă, se înregistrează cu
lux de amănunte rezultatele acestei mişcări. In tone, în metri cubi, în metri
de ţevi, în volum de piese şi repere consumate, în ultimă, instanţă in lei-eficienţă. Pentru a afla unele detalii
suplimentare l-am abordat sîmbătă pe şeful acestui stat major, ing. Nicolae
Metea, directorul schelei.
— Aveţi
in faţă raportul zilei asupra activităţii de intervenţii. Ce arată el şi cum vă
satisface ?
— La reparaţii: sonda 5 Zimbroaia* avea program de pistonat 5 m.c. S-a îndeplinit. Sonda 75 Cărbuneşti**, cu potenţial de 7 tone pe zi, avea coloana defectă. S-a executat azi 80 la sută din lucrare, însemnînd că mîine va da din nou ţiţei. In loc de 4 zile cît ne aşteptam, lucrarea se face în mai puţin de 2 zile. Deci, vom avea un plus de cel puţin 14 tone ţiţei de la ea. La sonda 706 Boldeşti***, cu potenţial de 10 tone pe zi, instrumentarea tubingului a decurs cu succes : s-au extras 6 bucăţi de ţeava în loc de una. Avem şi sonde în probe. La sonda 235 Urziceni****, estimată la 30 tone pe zi, sîntem la a doua probă. S-a reuşit pistonarea a 20 m.c., cantitate dublă faţă de normal, deci un adevărat record. Potenţialul ei fiind mare şi graba sondorilor de a o repune în funcţiune este tot mare. Iată şi un success eveniment : sonda 102 Păcureţi*****, abia preluată de la foraj, a intrat azi în producţie şi a şi dat 6 tone de ţiţei.
Ne oprim aici cu raportul la zi care dă suficiente argumente practice despre intensitatea muncii sondorilor la început de an, fără a neglija să notăm că in această schelă brigăzile de intervenţie readuc zilnic la potenţialul normal 15—20 sonde din cele 560 care, pe rînd, din diverse motive, au nevoie de intervenţii, pentru că, acest cîmp de sonde poate fi asemuit cu un agregat cu 560 de repere, repere care, din cînd în cînd, mai şi obosesc. Dar să continuăm discuţia cu directorul schelei.
— Cum aţi încheiat anul 1982 ?
— Cu depăşiri
la gaze utilizabile — peste 8 milioane N.m.c. şi la gazolină — 25 tone. Am depăşit,
de asemenea, producţia netă cu circa 8 milioane lei.
— Cum
aţi reuşit să obţineţi aceste depăşiri ?
—
Evidenţiez doi dintre factorii importanţi : reducerea consumurilor materiale
(ţevi, piese auto, carburanţi, energie, apă, gaze, etc.) şi recuperarea,
recondiţionarea, refolosirea. Atelierele mecanice au fost la înălţime : au
realizat 5 milioane lei economii pe această cale. Am rămas puţin datori la
ţiţei, dar sperăm ca anul acesta să ne onorăm şi datoria.
—Ce se poate spune despre anul în care am
intrat ?
— Avem un
plan puţin mai mare la ţiţei şi cu 70 milioane N.m.c. la gaze. Sîntem, însă,
pe drumul cel bun căci faţă de 1 ianuarie 1982 producţia realizată in aceste
două luni este cu 160 tone pe zi mai mare. Dăm patriei zilnic 1 700 tone ţiţei
şi avem condiţii să mai creştem producţia .
— Cum ?
— Prin
punerea in funcţiune a unor noi sonde, avem acum pe agendă 8 asemenea sonde, şi
prin noi măsuri geologo-tehnologice, dintre care menţionez consolidarea
nisipărilor, o mare problemă cu care ne confruntăm în formaţiunile geologice în
care activăm, reactivarea sondelor vechi şi altele .
—
Programul de măsuri pe care l-am ascultat în adunarea generală era mai
concret...
— Am prevăzut reactivarea a 5 sonde care ieşiseră din producţie datorită avariei coloanelor, sonde de la care vom obţine 35 tone ţiţei. Consolidarea nisipărilor, adică împiedicarea nisipului să vină la coloană, o vom face prin injecţii cu răşini sintetice iar operaţia de curăţire a coloanelor perforate — denisiparea — va fi executată la fiecare sondă. In trei zone: Predealul Sărari, Cărbuneşti şi Mălăeşti, extindem procedeul tehnologic de injecţie cu apă de pe urma căruia vom obţine cite 2 000 tone ţiţei in plus de la fiecare zonă, adică 6 000 pe total. La 4 sonde noi, preluate de la foraj am intrat cu instalaţia forajului, ca să scurtăm termenele, adică n-am mai aşteptat să se piardă timp cu demontarea instalaţiilor lor şi montarea instalaţiilor noastre care ar fi durat oricum circa 20 de zile.
— Pe
drumurile schelei, la sonde, in parcuri şi ateliere am intilnit oameni care
lucrau la minus 18 grade pentru ca ţiţeiul să se adune cit mai repede in
rezervoare. Vorbiţi-ne despre ciţiva dintre cei mai buni în meseria lor.
— Chiar
zilele trecute s-a spart o conductă la Predealul Sărari. Ei bine, in 15 minute
întreaga defecţiune a fost înlăturată de oamenii maistrului Ion Marin, in frunte
cu el. Electricienii lui Gh. Marin au lucrat o noapte întreagă la minus 18 grade
pentru înlăturarea unei avarii la reţeaua electrică. Mecanicii secţiei a 3-a Urlaţi
în frunte cu maistrul Şt. Ciovîrgă, au montat cu forţe proprii, deci in regie proprie,
6 km de conductă înlocuind pe cea care avînd spărturi pierdea ţiţei. Şi exemplele sînt multe.
Şeful schelei vorbeşte cu respect de oamenii
săi despre cei pe umerii cărora stă planul de producţie. De fapt, aici se află şi cheia
succeselor, în climatul bun, în armonia cu care se munceşte în colectivul de la
Boldeşti. I-am ascultat pe mulţi dintre aceşti oameni şi lingă sonde şi în ateliere
şi în adunarea generală a oamenilor muncii atunci cînd au definitivat un amplu
şi concret program de măsuri pentru a smulge adîncurilor cit mai mult ţiţei. Şi
le-am apreciat spiritul de răspundere, înaltă conştiinţă profesională. Victor
Mălinescu din zona Urlaţi, care dă acum zilnic cu 110 tone ţiţei mai mult ca anul
trecut, era nemulţumit de pildă că 7 sonde noi n-au intrat în funcţiune la termen,
ca şi de faptul că troliile nu întotdeauna sint bune. Ion Tomescu, din zona Boldeşti
era îngrijorat că anul trecut au plecat 123 oameni, şi sublinia nevoia unei
şcoli profesionale de sondori. In adunarea generală el propunea şi modificarea
claviaturii de la compresor pentru , a obţine o presiune mărită la injecţie. Marin
Ion a prezentat şi el un set de probleme pentru zona petroliferă Copăceni-Predealul
Sărari „care are mai mult ţiţei decit credem noi" iar Ion Manole era supărat
pe bună dreptate că la utilajele care-i vin in atelier „prea stricate“ trebuie
să lucrezi trei zile în loc de trei ore. Sint probleme care şi-au găsit locul cuvenit
in funcţie de importanţă şi urgenţă, în programul care a şi intrat în aplicare
după adunarea generală .
Al.
Mihai’’
*Sonda 5
MP Zambroaia a fost sapata in anul 1982 la adancimea de 1608 metri
**Sonda 75
MPC Carbunesti a fost sapata in anul 1963 la adancimea de 954 metri.
Reparatia coloanei se pare ca nu a reusit deoarece sonda nu avea sa mai produca
nimic de atunci si pana in prezent.
***Sonda 706
SRP Boldesti a fost sapata in anul 1950 la adancimea de 2037 metri iar in
1983 in urma acelei operatii de instrumentatie a fost in sfarsit pusa in
productie. Pana in 1992 s-au obtinut aproximativ 7 to titei pe zi, productia
scazand apoi treptat pana la ultima productie inregistratra - 1,5 tone in anul
2007.
****Sonda 235
MMPG Urziceni a fost sapata in anul 1982 la adancimea de 2570 de metri.
*****Sonda 102
MP Pacureti a fost sapata in anul 1982 la adancimea de 2529 metri si a
produs pana in anul 1987 cu o productie medie de 2 tone/zi.
.jpg)
.jpg)
''SE VA DA FOC GAZELOR
de la sonda din Scăeni
Se asteapta o
eruptie de titei – Eruptia de gaze tot mai puternica – Evacuari – Fratii Andriescu
la fata locului
PLOEŞTI, 5.
— Sonda dela Scaeni, continuă să erupă o formidabilă cantitate de gaze.
Zgomotul devenit asurzitor. Deşi dela sondă până în Ploeşti sunt vreo zece kilometri,
totuş vâjâiala erupţiei se aude foarte bine şi distinct: noaptea se aude şi mai
tare.
Situatia se
prezintă din ce in ce mai gravă. Milioanele de metri cubi de gaze pe care le
răspândeşte libere în aer sonda, au îmbâcsit toate regiunea. Peste tot se simte
miros de gaze, ceeace face pe mulţi să ezite de a aprinde vre-un chibrit. La
200 de metri, de sondă s’a oprit cu desăvârşire aprinderea focurilor, pericolul
exploziei fiind iminent.
Pe această
distantă de jur imprejurul sondei au fost postaţi jandarmi care opresc orice
acces al publicului.
Zgomotul
lângă sondă este atat de groaznic, încât este imposibil să stea cineva fără
mască. Trepidaţiile ce se produc sunt atât de mari încât îti face impresia
că-ti fuge pământul de sub picioare.
Unde este aşezată
sonda
Sonda este
aşezată în satul Scăeni şi nu Boldeşti cum s'a scris de unele ziare. Vine pe
dealul viilor şi de jur împrejurul ei - la distante mici sunt numai case.
Răzbirea
gazelor s’a întâmplat la orele 9 seara, când o zguduitură puternică a făcut pe
lucrătorii de serviciu, să fugă. O parte din sapa de otel şi coloană, a rămas
în interior iar restul coloanei de lungime de peste 306 de metri a fost
aruncată afară, ca o jucărie, deşi trage aproape 6000 kgr. Aci a fost norocul
căci sapa rămasă in fundul sondei a oprit aruncarea, pietrilor şi nisipului din
bazenul de jos. Altfel acesta s’ar fi lovit de scheletul de fier al sondei, o
scânteie s’ar fi produs şi apriderea gazelor s'ar fi făcut sub cea mai grozavă
explozie. Gazele la eşirea din sondă se lovesc de burlanele de rezervă ce se
găsesc în scheletul sondei – in numar de peste 7 – ceea ce măreşte, din cauza
frictiunei, şi mai mult zgomotul erupţiei.
In noaptea
erupţiei locuitorii din jurul sondei au părăsit locuinţele fugind înspăimântaţi.
Lucrările pentru
captarea gazelor
Technicienii
soc. „Astra Română“ examinează continuu situatia, dându-şi seama de marele
pericol al lăsărei gazelor în aer.
Nu sunt
decât două ipoteze:
Sau se
captează gazele şi se micşorează presiunea erupţiei şi deci proceda mai uşor Ia
astuparea sondei; sau se dau foc gazelor şi deci se înlătura pericolul lăsărei
lor libere în aer.
A se
proceda la captarea gazelor înseamnă să se construiască o instalaţie destul de
complicată, care în situaţia actuală — când nu se poate apropia nimeni la o
distanţă de 150 de metri de sondă, — este imposibilă. Greutatea este şi mai
mare când ne gândim că mai este nevoie de a se dărâma şi a scoate turla sondei,
operaţiune, iarăşi foarte grea, căci trebuie să lucrezi în imediata zonă a
gazelor şi deci în mare pericol.
Nu rămâne
decât să se dea foc gazelor, aceasta de altfel fiind cerută şi de Regiunea
minieră ca măsură de siguranţă. Peste câteva zile se va lua o măsură definitivă
şi după părerile exprimate în majoritate, se va da foc gazelor.
Inventarierea
averii locuitorilor
O comisiune
compusă din primarul comunei, şeful de post şi un delegat al Soc. „Astra
Română“, au început inventarierea averei locuitorilor care îşi au locuinţele
chiar în imediata apropierea a sondei. Aceasta pentru a se şti despăgubirile ce
urmează a se da locuitorilor ce vor avea de suferit pagube.
Alte incercâri
Fraţii
Andreescu din Târgovişte au sosit azi la faţa locului, dânşii au studiat
erupţia sondei evaluând cu aproximaţie presiunea gazelor şi cantitatea lor pe
zi. O încercare nu vor putea face decât după ce li se vor da foc, aplicând în
urmă sistemul cunoscut dela Moreni.
In caz de
se dau foc gazelor va fi iluminat şi oraşul Ploeşti. Focul va avea un aspect şi
mai grandios decât cel dela Moreni, presiunea fiind şi mai mare ca şi
cantitatea de gaze ce erup.
Din cauza
zgomotului formidabil al erupţiei, în toată regiunea nu se mai vede nici o
pasere.
Sonda va fi
aprinsă cu ajutorul unei rachete sau cu un fir electric.
Cum se
aşteaptă din moment în moment o erupţie de ţiţei, se lucrează zi şi noapte la
construirea de bataluri, pentru oprirea scurgerei ţiţeiului.
Au fost
concentrate numeroase echipe de lucrători.
Sute de
maşini se îndreaptă zilnic spre Scăeni.
Agitaţia sătenilor
Sătenii din
Scăeni — dela eruptia sondei nemai având nici o clipă de linişte, au început să
se agite.
O delegaţie
s’a prezentat azi dimineată prefectului judeţului şi o alta s’a dus la Bucureşti,
pentru a se prezenta d-lui M. Manoilescu ministrul industriei.
Sătenii au
arătat că soc. Astra Română nu a luat toate măsurile pentru a preveni erupţia,
deşi s’a ştiut perfect situaţia subsolului dela o sondă, ceva mai departe, şi
care a erupt anul trecut. Apoi sătenilor evacuaţi nu li se dă decât 20 lei pe
zi pentru hrană, ceia ce desigur că este puţin.
