Mărturii despre „păcura“ moineşteană

Flacara Moinestiului, 1964

Mărturii despre „păcura“ moineşteană

Nu se ştie cu certitudine cum au descoperit locuitorii de pe meleagurile Moineştiului existenţa ţiţeiului şi nici perioada în care a avut loc acest eveniment.

Sînt mai multe ipoteze în această privinţă.

Poate, un gospodar, în timp ce-şi săpa fîntîna, necesară pentru aprovizionarea cu apă de băut, a dat peste unul dintre numeroasele „rîuri“ subterane de ţiţei.

Mai adevărată pare însă o altă explicaţie. Unele straturi de ţiţei situate mai Ia suprataţa scoarţei pămînteşti, datorită presiunii, au rupt stratul subţire, izolator, care le separa de atmosferă, ţîşnind ca nişte adevărate fîntîni arteziene.

O mărturie, de o deosebită valoare, despre „păcura“ moineşteană şi întrebuinţările ei, ne-a rămas de la domnitorul patriot Dimitrie Cantemir, savant multilateral — deopotrivă istoric, geograf, muzician şi filozof.

In lucrarea sa „Descrierea Moldovei“, redactată în 1716 la cererea Academiei din Berlin, al cărei membru era din anul 1714, Dimitrie Cantemir consemnează printre altele la sfirşitul capitolului V (intitulat „Despre munţii şi mineralele Moldovei“) :

„In Tazlăul Sărat, aproape de satul Moineşti, în ţinutul Bacăului, ţîşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă, pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe; ei zic, că este mult mai bună pentru nevoile casei decît răşina, pe care o scot din copaci, dar numai dacă este deosebită de apă“.

Iată deci ce scria Dimitrie Cantemir acum 248 de ani despre păcura moineşteană şi întrebuinţările pe care i le dădeau localnicii pe atunci. Reiese clar din fragmentul citat aprecierea de care se bucura această importantă bogăţie a subsolului din partea contemporanilor Iui Dimitrie Cantemir.

Faptul că Dimitrie Cantemir se referă doar la un izvor de păcură se explică prin existenţa unei erupţii de ţiţei şi gaze de proporţii, în comparaţie cu alte „izvoare“ de lichid negru-cafeniu, fie că domnitorul (în momentul redactării aflîndu-se deja de mai mulţi ani în străinătate, în urma înfringerii de la Stănileşti din anul 1711) numai de acesta işi amintea, sau l-a, considerat mai important.

Despre fîntînile de „păcură“ de la Lucăceşti, un călător străin, în trecere prin Moldova, Marco Bandini, face ample referiri într-una din lucrările sale. (Istoria Romîniei, vol. III, pag. 49, Ed. Acad. R.P.R. 1964).

Mai tirziu, pe Ia începutul secolului XIX, un medic, din oraşul Sibiu, Andreas Wolf, scrie o carte care cuprinde date preţioase referitoare la ţiţeiul din Moldova, pe unde făcuse o călătorie. Acest medic arăta printre altele că moldovenii foloseau „pekura“, în afara ungerii hamurilor, căruţelor, pentru a deveni cît mai rezistente, şi ca leac împotriva înţepăturilor de insecte. („Din istoria petrolului romînesc“, de Gh. Ravaş, pag. 10, E.S.P.L.P. 1955).

La început, cînd nevoile de ţiţei erau încă destul de restrînse, locuitorii de pe Valea Tazlăului se mulţumeau, ca şi strămoşii lor din epocile mai îndepărtate, să strîngă cu găleţile, în cantităţile de care aveau nevoie, ţiţeiul care se aduna la suprafaţa băltoacelor , în gropi sau locuri mai joase . Erau folosite gropi şi pe marginea albiei rîurilor pentru colectarea ţiţeiului purtat de apele din aceasta zonă.

Treptat, cînd s-a făcut simţită necesitatea unor cantităţi sporite de ţiţei, localnicii au început să construiască aşa-zisele băi — gropi de cîţiva metri lungime şi zeci de metri adîncime, cu pereţii întăriţi cu scânduri.

Aceste gropi nu au reuşit să satisfacă însă cererile tot mai mari de ţiţei şi atunci s-a trecut la săparea de puţuri, pentru căutarea petrolului la adîncimi tot mai mari.

Adîncimea obişnuită a acestor puţuri era de cca. 50 m. Au fost şi puţuri, cum este cazul celui de la Lucăceşti — „Aneloaia“ — de 250 de metri, o adevărată performanţă, depăşită doar de încă două puţuri din Ţara Romînească, executate cam în aceeaşi perioadă.

După terminarea săpării puţului, a cărui pereţi erau întăriţi cu îngrădituri de nuiele, ţiţeiul era scos cu ajutorul unor găleţi mari (hîrdaie) de capacităţi diferite, legate cu frînghii groase de tei sau cînepă, iar mai târziu cu cabluri de metal. Pentru a uşura scoaterea importantului lichid, atît de căutat pe piaţă, se foloseau scripeţi, crivacuri acţionate cu mîna sau hecne cu tracţiune animală. (Hecna era un mosor mare, confecţionat din lemn, montat la gura puţului în poziţie verticală. Acest mosor se învîrtea, acţionat de un cai, strîngînd in jurul mosorului frînghia sau cablul de care era legată găleata, vasul cu ţiţei, ce trebuia ridicat).

Săpatul la mari adîncimi era foarte periculos. Pereţii se surpau deseori peste îndrăzneţul care săpa in fundul puţului căutînd titeiul. Foarte dese erau cazurile de asfixiere cu gazele care emanau din pămint. Asfixierile nu au încetat nici la mijlocul secolului XIX cînd sînt introduse Ia puţurile moldovene, în urma celor din Ţara Romînească, foale mari pentru aerisire, asemănătoare celor din fierării.

Cu toate aceste greutăţi, cantităţile de ţiţei scoase din puţurile de pe meleagurile moineştene sînt în continuă creştere. In 1832 puţurile din regiunea noastră produceau 2.841,26 hl. de ţiţei, iar în 1848 — 14.761,97 hl. adică de 5 ori mai mult. Datorită creşterii cantităţilor de ţiţei extrase, între anii 1840—1844, Moldova exporta în Austria şi Rusia 1.100—1.800 hl. anual. (Istoria Romîniei, vol. III pag. 968, Ed. Acad. R.P.R. 1964).

Ca şi în celelalte regiuni petroliere ale ţării, la Moineşti extragerea ţiţeiului stimulează setea de îmbogăţire a unor demnitari cu funcţii în stat sau boieri. Aşa, spre exemplu, în ţinutul Moineştiului, cei care extrăgeau „păcură“ erau siliţi să dea hatmanului A. G. Mavrocordat o vadră de 15 ocale de ţiţei la fiecare 5 vedre scoase din puţuri sau, in bani, 15 parale de fiecare vadră extrasă. („Din Istoria petrolului rominesc“ de Gh. Ravaş, pag. 20, E.S.P.L.P. 1955).

Dacă la începutul secolului XIX existau doar gropi şi dughene speciale pentru vînzarea „păcurii“, la mijlocul aceluiaşi secol cei din tîrgul Moinestiului şi împrejurimi alcătuiau adevărate caravane de căruţe cu butoaie, pline cu ţiţei, îndreptîndu-se în toate direcţiile pentru a o vinde şi a lua în schimb alte lucruri trebuitoare vieţii.

Intre anii 1861— 1866 s-au extras anual in medie, numai de prin meleagurile moineştene 77.925 de vedre, pină în 1863 de altfel Bacăul situîndu-se pe primul loc în privinţa extracţiei ţiţeiului în Principatele Romîne.

Printre distileriile rudimentare existente în Ţările Romîne, la mijlocul secolului XIX, pentru extragerea petrolului lampant, se numărau şi cele din apropierea Moineştiului: a Iui B. Schăifer (înfiinţată în 1840) şi a lui M. Heimsohn (înfiinţată în 1844), ambele situate la Lucăceşti. Erau de altfel nişte mici ateliere meşteşugăreşti mai mult, în care distilarea petrolului se făcea în cazane rudimentare, neexistînd o diferenţa prea mare între acestea şi cazanele ţărăneşti locale pentru prepararea ţuicii, decît doar prin marime.

După ce în anul 1861 la Mosoarele, lîngă Tg. Ocna, s-a aplicat pentru prima dată aşa numitul sistem canadian, cu prăjini de lemn, la Tescani se introduce sistemul hidraulic rotativ pentru forat, în acelaşi an cind avea loc acest eveniment la Moreni şi Păcureţi — 1906. Era o urmare firească a cerinţelor tot mai sporite de ţiţei care se cerea, atît pe piaţa internă, cît şi în străinătate. Sistemele vechi de extracţie nu puteau asigura această creştere a cantităţii de ţiţei.

Este perioada cînd pătrunde într-o măsură tot mai mare capitalul străin în industria petroliferă din patria noastră. In primul deceniu al secolului XX, cînd de altfel toate terenurile petroliiere din Romînia se aflau in mîinile marilor monopoluri internaţionale, aceeaşi soartă o au şi zonele bogate în zăcăminte de tiţei din împrejurimile Moineştiului. Societatea „Romîno-Americană“ a preluat toate terenurile petrolifere ale lui G. Negroponte de la Grozeşti-Hîrja.

Prima relatare despre eruptia sondei 160 Romano-Americana

Cuvantul, Joi 30 Mai 1929

Groaznica explozie de gaze dela Moreni

Numeroase sonde şi clădiri distruse de incendiu. Primele măsuri de localizare. Sunt pagube enorme

Am relatat pe scurt în numărul de eri al ziarului nostru, groaznica explozie de gaze de la Moreni, care a distrus 11 sonde de petrol, numeroase rezervoare, clădiri, birouri, instalaţiuni de pompe, etc.

Astăzi revenim eu amănunte asupra acestui groaznic incendiu cum nu s’a mai pomenit în această regiune

CUM S’A PRODUS EXPLOZIA

Explozia gazelor cauzată prin incendierea gazelor a produs o detunatură care a zguduit din temelii imobilele din regiune.

Incă în momentul când au început să iasă primele gaze din puţ, şi când au văzut că nu reuşesc să pună capul de pompă Ia gura puţului, muncitorii cari lucrau în sonda No. 160 şi-au dat seama că explozia este inevitabilă şi au fugit de pericol.

Odată gazele dela sonda No. 160 aprinse, flăcările alimentate de un vânt puternic s’au întins mereu la sondele din împrejurimi.

Şi astfel rând pe rând au fost cu prinse de foc sondele No. 161 2 S., 72 şi 63 ale societăţei «Româno-Americană».

Apoi sondele 6, 36, 23, 304 şi 307 ale soc. «Astra-Română».

Staţia de pompe de ţiţeiu a soc. «Astra-Română», alte patru rezervoare mici şi o cazarmă, în care se adăposteau muncitorii în timpul repaosului, toate aflate între sondele cari ardeau, — an căzut pradă flăcărilor.

De asemeni birourile soc. «Buna-Speranţă» cu tot ce se afla înăuntru, au ars până în temelii.

PRIMELE MASURI DE LOCALIZARE

La ora 1, patru ore dela izbucnire, incendiul s'a mai potolit, gratie ajutorului dat de echipele de lucrători cari cu pământ şi nisip astupau sondele incendiate şi cu seci de furtuni cu apă stropeau sondele din apropierea acestora pentru a le apara de dogoarea flăcărilor.

Singură sonda No. 160, aceea dela care a izbucnit incendiul, continuă să erupă gaze care o dată aprinse formează o coloană de foc care atinge o înălţime de 70— 80 metri.

Violenta cu care erup gazele produce un sgomot asurzitor, iar dogoarea flacărei se resimte la câteva sute de metri depărtare.

Cum se aşteaptă din moment în moment ca sonda odată cu gaze să erupă şi bolovani s'au luat măsuri să se aducă dela Ploeşti căşti de fier şi măşti contra gazelor pentru ca lucrătorii care se apropie cu furtunile cu apă de sondă să nu fie expuşi accidentelor cum s’a întâmplat în anii trecuti în asemenea cazuri

Dintre sondele distruse de incendiu se aflau , în producţie următoarele: 23 şi 301 ale « Astrei Româna şi 63 a «României Americana ».

Sonda No. 161 a soc. R. A . era în erupţie. No. 307 a «Astrei Române» era în sapă.

La sondele 6 şi 36 ale «Astrei Româna se scoteau tocmai burlanele.

 Celelalte sonde 2 S- era în lăcărit şi 78 abandonată, ambele ale soc. «Româno Americană».

Din cauza măsurilor luate din vreme victime omeneşti nu s’au înregistrat până acum .

Pagubele provocate de incendiu nu pot fi încă evaluate. Totuşi in mod aproximativ ele se cifrează la câteva zeci de milioane.

-   ooxxxoo    -

Incendiul sondei nr. 31 Viitorul Mislea din 1930

Lupta, mai 1930 (Anul 9, nr. 2540-2563), 1930-05-18

Groaznicul incendiu petrolifer

Iata imprejurarile in care s’a produs acest dezastru.

Incă de alaltăeri s’au observat oarecare fenomene la sonda cu No. 31* a soc. „Steaua Română” situată pe perimetrul statului dela Runcu. Fenomenele indicau că atingerea stratului petrolifer nu este departe şi in consecinţă s’au luat măsurile dictate de asemenea împrejurări, construindu-se bataluri enorme de pământ aşezându-se pompe pentru tragerea ţiţeiului în conducte, etc.

Aceste măsuri erau insă luate ca pentru o erupţie de ţiţei, astfel cum sunt caracterizate în această regiune.

Intradevâr, s’a mai lucrat puţin la sonda 31 şi o mişcare deosebită ce s’a produs a indicat atingerea stratului de ţiţei in meotic. După o aruncare violentă de pământ, pietre, etc. a urmat imediat o erupţie din cel mai violente de ţiţei.

PRODUCEREA EXPLOZIEI ŞI A INCENDIULUI

Erupţia de ţiţei a început apoi să se accentueze din ce în ce şi în câteva ceasuri a ajuns formidabilă, După calculile făcute, este de 120-150 vagoane pe zi, deci cea mai mare producţie dela noi din ţară.

Erupţia a continuat în plină linişte până eri la orele 4 p. m. când s’a produs nenorocirea. In acest timp toate batalurile şi rezervoarele s’au umplut complect şi pomparea în conducte se făcea în mod normal.

★

Eri pe la ora 4, deodată se auzi un zgomot asurzitor ce creştea din ce în ce urmata apoi de o detunătură groaznică.

In acel moment o limbă uriaşă de foc se văzu deasupra sondei 31, cuprinsa complect de flăcări.

Lumea îngrozită — dându-şi seama de pericol; a luat-o la fugă care pe unde apuca.

Sirenele societăţilor petrolifere au început să răsune prelung anunţând focul care în acest timp lua proportii.

CĂLDURĂ INSUPORTABILA

O căldură înăbuşitoare se simţea pe o întindere de peste un km. Nimeni nu se mai putea apropia de locul dezastrului, iar la sondele din împrejurimi, dată fiind grava situaţie, s’a încetat Iucrul, lucrătorii fugind înspăimântaţi.

Pericolul era mai mare pentru sondele 30** ale soc. „Steaua Română” şi 71*** a soc. „Româno - Americană, în plină erupţie, cu o producţie de 30-40 vagoane pe zi. Au fost închise cu mare greutate ventilate lor de siguranţă şi ţiţeiul îndrumat pe conducte.

Căldura grozavă însă le pune mereu în pericol, astfel că este nevoe să fie continuu stropite cu apă

 

Dimineata, Anul XXVI.—No. 8406, Marţi 20 Mai 1930

Un nou dezastru

Pe o distanţă de 300 metri gârla de ţiţei a luat foc . - Cazarma soc. Româno-Americane şi 8 gospodării au fost mistuite de incendiU

Cum se prezintă situaţia acum

Dela trimisul nostru special

SCORŢENI-RUNCU, 17. - In tot cursul dimineţii de astăzi situaţia Ia sonda eruptivă în flăcări No. 31 a soc. „Steaua Română“ din schela Runcu a continuat să fie foarte critică.

In zorii zilei din cauza dogoarei flăcărilor dela sondă şi batalurile cu ţiţei din împrejurimi, o pădurice de pe creasta Runcului, s’a aprins. Sute de locuitori s’au îndreptat într’acolo şi cu ajutorul topoarelor a fost tăiată păduricea şi astfel s’a oprit lăţirea incendiului.

Intre timp din Ploeşti, dela societăţile petrolifere, au început să vie noui ajutoare. S’au adus aparate speciale pentru stropirea cu o materie spumoasă — întrebuinţată la incendiile în petrol — care a început să fie aruncată asupra batalurilor incendiate. Zeci de furtuni, mânuite cu dibăcie de specialişti, asvârleau spuma peste ţiţeiul incendiat din bataluri.

Si după câteva ore de muncă, batalurile au putut fi stinse una câte una, astfel că pe la amiază cele 5 bataluri cu ţiţei erau acoperite cu materia albă spumoasă.

Satul ia foc

Pe de altă parte locuitorii continuau sub conducerea autorităţilor, să lucreze la apărarea comunei de invazia ţiţeiului care curgea neîncetat pe apa Scorţei, chiar în mijlocul comunei.

La fiecare 50—60 de metri se ridicau baricade de pământ care să oprească pe apă scurgerea ţiţeiului. Pe la orele 2 şi jumătate , când lucrul era în toiu, s’a produs un nou mare dezastru, care a băgat jalea în populaţia comunei.

Cu toate măsurile luate ca nimeni să nu facă foc sau să aprindă vre-un chibrit, consemnul a fost călcat de cineva ...

Căci la un moment dat, gârla de ţiţei, între două diguri ridicate de locuitori, a luat foc chiar în imediata apropiere de întrarea în comună.

Flăcările mânate de vânt au cuprins cazarma lucrătorilor de la societatea Româno - Americană, care se afla chiar pe marginea gârlei.

Clădirea, cu două etaje, a cazărmei, a fost învăluită imediat de fo c aşa că orice ajutor pentru a o salva a fost de prisos.

STRĂDANIILE POMPIERILOR

Toată atenţiunea pompierilor din Ploeşti sub comanda căpitanului D. Băleanu şi a jandarmilor conduşi de căpitănii Eraclie Alexandrescu şi Const. Simniţeanu, s’a concentrat asupra izolării gospodăriilor din vecinătatea cazărmei incendiate. Dar toată munca autorităţilor fost de prisos, căci focul a cuprins încă o porţiune indiguită din gârlă unde s’a întins la clădirile din sat.

Şi astfel rând pe rând au ars gospodăriile locuitorilor Marin Grigore Furtună, Nicolae Postmangiu, Anica Grigore Dobre, văduvă, Sterian Dimitrie Mihalache, Constantin Tase Stan, Petre Dinu Ciocârlan şi încă imobile ale unor săteni.

Tuturor acestora flăcările le-au mistuit locuinţele cu mobilier, grajduri, magazii, fâneţuri, etc.

INCENDIUL DIN SAT A FOST STINS

Cu mare greutate, după 5 ore, de muncă titanică neîntreruptă, pompierii, jandarmii cu ajutorul locuitorilor au putut localiza incendiul numai la aceste 8 imobile şi opri ca întreaga comună să nu cadă pradă dezastrului.

Coloana de foc de pe gârlă era de aproape 300 metri.

Trebue să remarcăm că numai datorită măsurilor de prevedere luate de d. dr. Ştefan Popescu-Filuţă, prefectul judeţului care a dispus trimiterea auto-cistemelor pompieriei şi a ajutorului nepreţuit al acestora a putut fi salvată comuna întreagă dela incendiu.

Pagubele cauzate de incendiu la cazarma soc. Româno-Americane şi la cele 8 gospodării se ridică la peste 4—5 milioane lei.

ULTIMA SITUAŢIE

Pe la orele 8 jumătate seara, situaţia la sonda No. 31 se prezenta astfel:

Sonda continuă să erupă ţiţei în cantitate mare.

Limba de foc are o înălţime de 70—80 metri.

Cum debitul de ţiţei erupt este mare şi nu poate fi în întregime mistuit de flăcări, ţiţeiul se scurge pe sub bataluri în gârlă.

Ţiţeiul scăpat neincendiat şi cel din batalurile acoperite de spumă, nu poate fi pompat pe conducte deoarece în momentul incendierei, pompa cu toate instalaţiile şi maşinile de pompe prcum şi rezervoarele au fost distruse de foc.

Sgomotul produs de erupţia păcurei incendiate este mare iar coloane de foc luminează regiunea ca ziua.

★

De cum se trece de Chitila, focul poate fi văzut în toată splendoarea lui de călătorii din tren. După amiază a sosit în localitate d. Ştefan Popescu-Filuţă prefectul judeţului, însoţit de d. Petre N. Stoicescu, consilier judeţean şi a încurajat familiile rămase pe drumuri în urma dezastrului din comună.

Se vor împărţi ajutoare sinistraţilor.

I. VERMONT

 

Dimineata, Anul XXVI.—No. 8409, Joi 22 Mai 1930

SONDA DELA RUNCU S’A STINS

Cauzele incendierii n’au putut fi aflate

PLOEŞTI, 19. — Situaţia la sonda No. 31 a soc. „Steaua Română“ din schela Scorteni-Runcu continua sa fie neschimbata.

Am relatat cum în cursul zilei de Sâmbătă în urma muncei depuse de locuitori, locuitorii com, Scorteni şi cu ajutorul aparatelor de stins incendiile în petrol — batalurile au putut fi stinse.

De asemeni pericolul pentru comuna Scorteni pare a fi înlăturat.

Totuşi, ca o măsură de prevedere, autorităţile menţin hotărîrile luate de a nu se face foc în jurul gârlei Scortei, care trece prin comună şi pe care pluteşte încă păcura ce se scurge de pe sub batauri.

Sonda No. 31, ca şi în prima zi, continuă să erupă ţiţeiu cu o presiune foarte mare.

COLOANA DE FOC

Din această cauză coloana de foc care se înaltă în văzduh are o inaltime de 70 — 80 metri.

După unele calcule făcute de tehnicieni presiunea cu care erupe tiţeiul ar fi de 80 de atmosfere iar debitul de tiţeiu care se consumă în 24 de ore ar fi de peste 100 vagoane.

Sgomotul produs de erupţie este asurzitor şi se aude dela mare depărtare iar căldura enormă ce radiază dela foc face imposibilă apropierea până la o distantă de 30— 40 metri de gura sondei.

ANCHETA AUTORITĂŢILOR

Asupra cauzelor cari au provocat incendierea sondei No. 31, în timpul erupţiei, ancheta întreprinsă de organele regiunei miniere Mislea n’a stabilit încă nimic precis.

D-nii ing. Florin Dumitrescu, inspectorul regiunei şi ing. Cezar Ripeanu, şeful regiunei Mislea care din primele momente ale incendiului au fost la fata locului au ascultat o multime de tehnicieni şi lucrători cari au supraveghiat erupţia ţiţeiului până în momentul când sonda a fosi incendiată.

Din declaraţiile acestora, după cum am spus mai sus, nu s’a putut însă stabili dacă incendiul a luat naştere în urma unui scurt circuit electric produs la firele electrice din jurul sondei, sau dela scântei produse de lovirea unor pietre de scheletul de fier al sondei.

ÎNCERCĂRI DE STINGERE

Acum, atât cei dela regiunea minieră cât şi tehnicienii societăţilor petrolifere au început să studieze mijloacele de stingere a sondei.

Urmează să se vadă dacă sonda va putea fi stinsă pe Ia suprafaţă sau se va întrebuinţa mijlocul tunelului.

Mâine dimineaţă va avea loc la inspectoratul minier din Mislea o consfătuire a tehnicienilor societăţilor petrolifere din Runcu cu conducătorii inspectoratului spre a se hotărî asupra mijloacelor de stingere a sondei No. 31.

★

Pagubele cauzate până acum de erupţia incendiată, sunt enorme.

★

Am arătat că, luând foc gârla de petrol care trece prin mijlocul comunei Scorţeni, 8 gospodării săteşti au fost distruse de incendiu.

Soc. Steaua Română, proprietara sondei No. 31, a hotărât ajutorarea sinistraţilor pentru a-şi putea reface gospodăriile mistuite de flăcări.

I. VERMONT

Un comunicat al ministerului de Industrie şi comerţ

Privitor la aprinderea sondei No. 31 din schela Runcu aparţinând soc. Steaua Română”, ministerul de industrie şi comerţ ne comunică următoarele :

In ziua de 15 Mai la sonda No. 31 soc. „Steaua Română”, care era în erupţie închisă, din cauza marei presiuni a gazelor, a explodat coloana de burlane omorând un lucrător si rănind trei ingineri.

Erupţia liberă de cca. 100 vag. ţiţei pe zi şi nisip în mare cantitate ce a urmat, au rupt pentru moment barajele de reţinere ale ţiţeiului inundând gârla care trece prin satul Scorţeni. Concentrându-se numeroase echipe de lucrători, foarte curând barajele au fost restabilite, astfel că ţiţeiul a fost iarăşi oprit de a mai curge prin sat.

O SCÂNTEIE NENOROCITĂ

A doua zi, 1 Mai , din cauza unei pietre aruncate de sonda si care a cazut peste un stâlp de fer din vecinătate, s’a produs o scântee, care a incendiat un copac stropit cu ţiţei în timpul erupţiei şi care era în imediata apropiere a acestui stâlp.

De aci focul s’a propagat la sondă, care a exploadat, continuând să ardă cu extremă violenţă. Imediat focul s’a comunicat şi la batalele cu ţiţei formate de baraje.

Deşi numai la 1 1/2 kilometri, satul Scorţeni a fost pentru moment salvat, focul oprindu-se la acele baraje.

OPERA UNUI INCENDIATOR

Cu toate măsurile luate, însă, în sat, de autorităţile miniere şi de jandarmerie de a se stinge focul prevenind aprinderea ţiţeiului care se fixase pe malurile gârlei, totuşi, in dimineaţa zilei de 17 Mai la orele 3, o mână criminală sau un inconstient a dat foc gârlei in dreptul satului. Focul s’a întins cu repeziciune pe gârlă in jos in mijlocul satului. Urmările acestui incendiu au fost distrugerea unei cazarme pentru lucrătorii soc. Româno-Americană si a trei gospodării din ale locuitorilor, iar altor trei locuitori le-au fost distruse unele dependinţe şi gardurile precum şi pomii din lungul gârlei.

După câteva ore focul a fost stins de pompierii veniţi din Ploeşti şi locuitorii satului.

In sat n’a fost nici o victimă omenească.

In schelă, actualmente, ard gazele şi ţiţeiul ce erup din sondă, formând o coloană de foc de cca. 40-50 metri înălţime.

S’au luat măsurile necesare pentru stingerea focului şi captarea ţiţeiului, urmând ca după aceasta să se procedeze la oprirea sondei pentru a reface instalatiunile distruse de incendiu.

 

Opinia, mai 1930 (Anul 26, nr. 6893-6915), 18.05.1930

FOCUL DE LA RUNCU ia proporţii catastrofale

Ploeşti 17.— Focul dela Runcu se întinde îngrozitor.

S’au aprins trei noui rezervoare. Toată regiunea este o mare de foc, coloanele de flăcări atingând înălţimea de 60 metri.

1000 de lucrători au fost aduşi pentru oprirea dezastrului.

★

Populaţia din Scoţeni a început să evacueze casele.

Au fost părăsite sala cinematografului şi casa preotului din Scorţeni.

Locuitorii au construit un zid pentru scurgerea ţiţeiului. Primarul a cerut noui ajutoare.

Până acum pagubele se urcă la zece milioane lei. Dar pericolul se întinde, focul ia proporţii catastrofale. Nu se ştie exact numărul victimelor

 

Opinia, mai 1930 (Anul 26, nr. 6893-6915), 21.05.1930

Curioase fenomene naturale au stins sonda dela Runcu - Scorţeni

Ploeşti 20— Sonda No. 31 dela Scorţeni-Runcu, s’a stins ieri dupa amiază, în împrejurari curioase.

La un moment dat, terenul s’a zguduit pe o rază de câţiva km ; apoi s’a prăbuşit chiar lângă sondă. Pământul a căzut în gura sondei şi flacăra s’a stins brusc.

Orce pericol pare evitat.

Numeroşi tehnicieni lucrează la normalizarea locului.

Locatia incendiului : 45.1089421,25.84017791

Sonda nr. 31 Viitorul Mislea a fost sapata in anul 1930 la o adancime de 933 metri.

Sonda nr. 30 Gallia Bustenari a fost sapata in anul 1930 la o adancime de 910 metri.

Sonda nr. 71 11 Iunie Bustenari a fost sapata in anul 1930 la o adancime de 848 metri.

Incendiul sondei nr. 209 11 Iunie Bustenari din 1926

Adevěrul, ianuarie 1926 (Anul 39, nr. 12900-12922), 1926-01-15  nr. 12909

Sonde incendiate

Luni seara a isbucnit un puternic incendiu la sonda No. 209 „ Româno-Americană“ din schela Runcu-Bustenari.

Sonda era in erupţie şi arunca intermitent cu ţiţeiul, bolovani. Unul din aceştia a izbit piesele de fier ale construcţiei provocând scântei cari au aprins ţiţeiul.

Focul a luat Imediat proporţii uriaşe. Au sosit dela Ploeşti directorii societăţii şi specialişti care au lucrat în vara trecută la stingerea sondei dela Pleaşa-Moreni.

S’a conceput îndată planul construirii unui tunel, la care se lucrează zi şi noapte. In tunel se vor instala conducte cu aburi, cari fac posibilă apropierea lucrătorilor de focul primejdios.

*

In timpul acesta a luat foc şi sonda No. 2. a societăţii Unirea situată ta o depărtare de 150 metri. Ori ce ajutor a fost de prisos, sonda a ars in întregime.

Nu s’a semnalat nici o victimă omenească.

Adevěrul, ianuarie 1926 (Anul 39, nr. 12900-12922), 1926-01-16  nr. 12910

Incendiul dela sonda Runcu-Bustenari

Se fac iarăşi tot felul de încercări pentru stingerea focului

Focul dela sonda nr. 209 din Runcu-Bustenari continuă sa ardă. Sonda se află în erupţie din ziua de 3 Ianuarie, şi dădea câte 10 vagoane pe oră, adică 240 vagoane pe zi.

Neputându-se capta prin batale imensa cantitate de ţiţei, li s’a dat drumul pe şanţul de scurgere, spre sonda No. 2 a societăţii ‘’Unirea’’.

In ziua de 6 Ianuarie, sonda a început să erupă şi pietre. Din cioc­nirea acestora au inceput sa sară scântei, care au incendiat ţiţeiul.

Focul s’a propagat imediat şi la sonda No. 2, care s’a aprins şi a ars in intregime, orice ajutoare fiind imposibile.

*

Pentru a curma dezastrul la sonda No. 209, s’a recurs la diferite mijloace. Mai întâi s’au aşezat în jurul sondei tuburi cu aburi, la adăpostul cărora lucrătorii se pot apropia de dogoarea focului, pentru a arunca saci cu nisip la gura sondei.

Acest procedeu a fost întrebuinţat si cu ocazia incendiului de Ia Pleaşa-Moreni.

O echipă de lucrători, condusă de ingineri americani, a aşezat la baza sondei, un aparat special, capabil să capteze 49—30 vagoane de ţiţei. Prin aceasta focul, fiind mai puţin alimentat, scade în intensitate, iar pagubele societăţii se micşorează şi ele.

In fine, o altă echipă lucrează la fabricarea unui clopot, prevăzut cu un ventil Ia baza lui. In interiorul clopotului se află un tub cilindric, larg de 12 ţoli şi lung de cinci metri, care va absorbi gazele emanate. Acestea vor continua să ardă deasupra clopotului. Atunci se va inchide ventilul de la bază, astfel ca gazele să nu mai poata pătrundă în burlan şi să nu mai alimenteze focul.

Dacă nici acest procedeu nu va reuşi, se va recurge la sistemul tunelului, practicat şi la sonda din Pleaşa, Pentru această eventualitate, paralel cu celelalte lucrări, se continuă cu săparea tunelului, Până acuma au fost săpaţi trei metri.

Societatea „Româno-Americană“ înregistrează pagube considerabile.

Adevěrul, ianuarie 1926 (Anul 39, nr. 12900-12922), 1926-01-19  nr. 12912

Focul a fost stins la sonda din Runcu

Sambată Ia 11 dimineaţa s’a putut stinge focul izbucnit Ia sonda dela Runcu, prin astuparea gurii coloanei cu un clopot anume fabricat.

După acoperirea sondei s’a procedat la stingerea flăcărilor din jurul clopotului.

Focul a lost complect stins.

Sonda continuă să erupă 69 vagoane ţiţei pe zi.

Locatie : 45.11341241,25.84321309

Sonda 209 11 Iunie Bustenari a fost sapata in anul 1924 la o adancime de 687 metri

Incendiul sondei nr. 211 11 Iunie Bustenari din 1925

 Adevěrul, mai 1925 (Anul 38, nr. 12694-12718), 1925-05-16  nr. 12708

O sondă arde de trei săptamâni

Pagube mari

PAGUBE MARI PLOEŞTI, 14. — Incă din luna Aprilie, — după cum am relatat Ia vreme — sonda No. 211 a soc. Româno-Americane, din Tonţeşti (regiunea Runcu-Buştenari), făcând o foarte puternică erupţie, a luat foc. Incendiul a isbucnit dela o scântee provocată din isbirea unui bolovan de piatră de armătura metalică. De atunci — s’au împlinit trei săptămâni — sonda arde neîncetat. La început, din cauza presiunii gazelor, flăcările se ridicau până la o inălţime imensă, lumina văzându-se dela distante considerabile, cum este oraşul nostru.

Incetând furia gazelor, ţiţeiul continuă să ardă neîncetat, Iar căldura produsă este extraordinară.

Cei mal curagioşi lucrători şi ingineri au putut să se apropie până la 15 metri de sondă, neputând insă suporta căldura decât câteva secunde.

Incercările făcute de a putea stinge incendiul, au fost zadarnice.

Acum direcţiunea societăţii a hotărit să recurgă la ultimul mijloc: să se sape, dedesubt, un tunel şi, cu materii explosibile, să arunce in aer, dela o adâncime de câţiva metri, burlanele.

Se crede că, cu modul acesta, dacă se va reuşi să se astupe gura puţului, incendiul va fi stins. Pagubele, faţă de enorma cantitate de ţiţei distrusă, sunt enorme, mai ales că este ştiut că numai pentru scheletul şi forarea unei sonde, se cheltuesc 4—5 milioane lei.

Locatia sondei : 45.12025819,25.83502911

Sonda nr. 211 11 Iunie Bustenari a fost sapata in anul 1925 la o adancime de 594 metri 

Incendiul sondei nr. 1 RA Aricesti din 1924

Adeverul, Ianuarie 1924

Erupţiune de gaz metan la Băicoi

Incendiul dela sonda Aricesti. - Focul luminieaza la 20 km. - Evacuarea satului

BĂICOIU. — In noaptea de Duminică 30 Decembrie, pe la orele 2, sonda No. 1 Ariceşti-Rahtivani, a societătii, „Româno-Americană“, a inceput a face puternice eruptiuni de gaze, aruncând în acelas timp bolovani la înălţimi colosale.

Pe la orele 9 jumătate dimineaţa, s’a produs un violent incendiu care continuă cu furie. In timpul nopţii, focul se vede sub forma unei coloane uriaşe şi localităţile dimprejur, până Ia o distanţă de vreo 20 de kilometri, sunt luminate ca în timpul zilei, iar violenţa erupţiunilor se aude Ia o distanţă de 30 kilometri.

Cu toate că nu există nici un pericol pentru comuna Ariceşti, majoritatea sătenilor şi-a părăsit casele, mutându-se în comuna Nedelea din apropiere.

Societatea „Româno-Americană“ a luat măsuri pentru stingerea incendiului.

Pagubele sunt incalculabile.

In schimb dezastrul e o dovadă puternică de bogăţia subsolului în gaz metan.

Argus, Ianuarie 1924

Sonda dela Ariceşti a fost stinsă

Incendiul care se declarase la sonda No. 1 Ariceşti-Rachtivani a soc. Româno-Americane a fost stins Luni d. a.

Spre seară erupţia de gaze naturale s’a repetat cu o presiune de 50 până la 60 atmosfere.

Intrucât se crede că in curând va avea loc o erupţie de petrol se fac pregattiri pentru captarea lui.

Sonda dela Ariceşti şi terenurile de gaz natural

După cum am arătat într’unul din numerile trecute sonda de gaze dela Ariceşti a societăţei „Româno-Americană“, a cărei erupţie a fost însoţită de un violent incendiu s’a stins alaltăeri.

Erupţia continuând în mod violent şi gazul venind cu o presiune de 60 atmosfere scânteile provocate prin frecarea pietrelor de scheletul sondei au provocat un nou incendiu, care s’a stins şi el, dela sine, eri.

Sonda continuă erupţia.

In privinţa aşa zisei „descoperiri“ a întinse terenuri de gaz natural la Ariceşti, trebue să arătăm că aceste terenuri erau cunoscute de mult, fiind studiate de geologii noştri şi precis determinate. Mai mult: mai înainte ca soc. „Româno Americană" să-şi aşeze sonda azi în erupţie pe aceste terenuri, ele au fost forate de soc. „Steaua Română“ care are deja în producţie regulată o sondă de gaz natural şi în curând aşteaptă producţia la altele.

Deci nu e vorba de nici o „descoperire“ ci de un fapt cunoscut de mult în lumea industrială şi ştiinţifică dela noi.

Locatie : 44.95319418,25.86628599

Sonda 1 RA Aricesti a fost sapata in anul 1923 la o adancime de 715 metri.

Incendiul sondei nr. 68 RA Moreni Sud din 1914

Dimineaţa, februarie 1914 (Anul 11, nr. 3561-3588), 1914-02-14  nr. 3574

Distrugerea unei sonde din Moreni

MORENI, 12 Februarie. — Un violent incendiu a izbucnit aseară la orele 10 la sonda No. 68 B. proprietatea soc. Romino-Americană. Sonda era situată în centrul schelei Stavreopoleos, înconjurată de o mulţime de sonde eruptive. Intreg personalul technic şi administrativ al tuturor întreprinderilor a luat toate măsurile pentru a preîntîmpina întinderea focului.

După o muncă de aproape 3 ore, sonda a fost înăbuşită şi focul complect localizat. Monteurul Ghiţă Enescu a căpătat arsuri pe maini şi pe faţă.

Pagubele trec de 30 mii de lei. Din primele cercetări rezultă că focul a luat naştere dela toba pentru extragerea ţiţeiului.

Ancheta continua.

Pentru a doua oară s’a constatat cu această ocazie, buna organizaţie in vederea incendiului a soc. ‘’Astra-Romîna’’.

-Cor.

Sonda 68 RA Moreni Sud a fost sapata in anul 1913 la o adancime de 647 metri.

Locatie : 44.97768853,25.63582953

1928 & 1929 burned wells

''Dimineata, Wednesday, December 25, 1929.

What the fire destroyed in Prahova. How many wells burned in 1928 and how many in 1929. Causes of the fires.

In the past few years, especially in 1928 and 1929, there have been frequent incidents of well fires, which have caused incalculable damages. Most of these wells caught fire due to negligence on the part of the security personnel, and a few were caused by so-called short circuits.

In the year 1928, the following well fires were recorded:

Soc. Cometa-Gropi, Well No. 19.
Societ. Petrol Mina-Gropi, Well No. 18.
Soc. Măceş-Bordeni, Well No. 1.
Soc. Renaşterea Româna-Runcu, Well No. 7.
Soc. Concordia-Chiciura, Well 279 bis.
Soc. Astra Română-Moreni: Wells No. 207, 257, 235, 250, 263, 233, 61, 41, 287, 270, 298, and 268.
Soc. Credit Minier-Moreni, Well No. 91.
Soc. Consortiul petrolifer-Gropi, Well 511.
Soc. Măceşul-Bordeni, Well 8.
Soc. Steaua Română-Chiciura, Well No. 1.
Exploatarea Fratia-Buştenari, Well No. 3.

WELLS BURNED IN 1929

Until September 30, 1929, the following wells were burned:
Soc. Concordia-Runcu, Well No. 439.
Exploatarea Plutus-Grâuşor, Well No. 34.
Soc. Victoria-Ţonţeşti, Well No. 16.
Soc. Romolea-Moreni, Well No. 2.
Soc. Oleonaphta-Băicoi, Well No. 4.
Soc. Steaua Romana-Mislea, Well No. 11.
Soc. Petrolmina-Tonţeşti, Well No. 22.
Soc. Geonaphta-Călineţ, Well No. 15.
Soc. Româno-Americana-Moreni, on May 28, the famous Well No. 160 caught fire — it is still burning — and it led to the ignition of Wells No. 235, 36, 289, 304, 307, 161, 78, 155, all belonging to the same company, as well as Wells No. 62 and 48 of Soc. I.R.D.P.
Soc. Romolea-Runcu, Well No. 4, which burned in September and caused an explosion, resulting in the injury of 14 workers, 8 of whom died.

So, in the year 1928, 21 wells burned, and in the year 1929, until September 30, 20 wells burned, with about 10 more since then, making a total of 30.
Before the war, it was rare for a well to catch fire; today it seems to make no impression, even though a burned well results in a production halt of 4 to 5 months and a material loss of about 3 million.

160 RA Moreni Sud in flames

01.07.2023

As I mentioned, most of these wells burned due to negligence, which should result in stricter safety measures and more effective implementation of mining police measures. If the proportion remains the same, it would mean that we will have 40 wells burned next year, which is of great importance in terms of reducing production, which is already considerable, as the number of new wells being drilled annually does not cover the number of burned wells.
In any case, the causes of well fires must be thoroughly investigated, and the underlying factors must be urgently addressed, as it may also be a means of reducing our oil production.''

''Dimineata, Miercuri 25 Decembrie 1929

Ce’a mistuit focul în Prahova. Cate sonde au ars in 1928 şi câte in 1929. Cauzele incendiilor

In cei câţiva ani din urmă mai ales în anii 1928 şi 1929, s’au produs foarte dese incendieri de sonde care se’nţelege că au adus pagube incalculabile. Cele mai multe din aceste sonde au luat foc din neglijenţa organelor de pază şi câteva din cauza aşa ziselor scurte-circuite.

In anul 1928 s’au înregistrat următoarele incendieri de sonde:

Soc . Cometa-Gropi, Sonda No. 19.
Societ. Petrol
Mina-Gropi, Sonda No. 18.
Soc . Măceş-Bordeni, Sonda No. 1.
Soc . Renaşterea Româna-Runcu, Sonda No. 7
Soc . Concordia-Chiciura, Sonda 279 bis.
Soc . Astra Română -Moreni: Sondele No. 207, 257. 235, 250, 263, 233, 61.41 287, 270 298 şi 268.
Soc . Credit Minier-Moreni, Sonda No. 91.
Soc. Consortiul petrolifer-Gropi, Sonda 511.
Soc . Măceşul-Bordeni, Sonda 8.
Soc . Steaua Română-Chiciura, Sonda No 1.
Exploatarea Fratia-Buştenari, Sonda No. 3.

SONDE INCENDIATE IN 1929

In 1929 până la 30 Sept. au fost incendiate următoarele sonde:
Soc . Concordia-Runcu, Sonda No. 439.
Exploatarea Plutus-Grâuşor, Sonda No. 34.
Soc . Victoria-Ţonţeşti, Sonda 16.
Soc . Romolea-Moreni, Sonda 2.
Soc. Oleonaphta-Băicoi, Sonda 4.
Soc. Steaua Romana-Mislea, Sonda No. 11.
Soc . Petrolmina-Tonţeşti, Sonda No. 22.
Soc. Geonaphta-Călineţ, Sonda 15.
Soc. Româno-Americana-Moreni, incendierea în ziua de 28 Mai a faimoasei sonde No. 160 — care arde si acum — şi care a dus şi la incendierea sondelor cu No. 235, 36, 289, 304, 307, 161,78, 155, tot ale acestei societăţi, precum şi incendierea sondelor cu No. 62 şi 48 ale Societ. I.R.D.P.
Soc. Romolea-Runcu, Sonda No. 4 care a ars in Sept. şi făcând explozie a produs accidentarea a 14 lucrători din cari 8 morţi.

Adevărul, 42, nr. 14099, 7 decembrie 1929

Adevărul, 41, nr. 13763, 31 octombrie 1928

Adevărul, 42, nr. 13840, 3 februarie 1929

Adevărul, 42, nr. 14082, 18 noiembrie 192

Deci în anul 1928 au ars 21 de sonde, iar în anul 1929 până la 30 Sept. 20 de sonde şi cu vreo 10 care mai sunt dela acea dată până în prezent, face un total de 30.
Inainte de război era lucru rar, să ardă o sondă; astăzi se pare că nu mai produce nici o impresie, deşi o sondă arsă reprezintă în afară de incetarea producţiei pe 4—5 luni, şi o pagubă materială de circa 3 milioane.
După cum am spus, cele mai multe din aceste sonde au ars din neglijenţă, ceeace ar trebui să aibă ca urmare o înăsprire a măsurilor de siguranţă şi aplicarea mai eficacea măsurilor de poliţie minieră. Dacă proporţia se menţine ar însemna ca la anul să avem 40 de sonde incendiate ceeace este de o mare importanţă din punctul de vedere al diminuărei producţiei şj aşa destul de apreciabilă, întrucât numărul
sondelor noui ce se pun, nu acoperă anual pe cel al sondelor incendiate.
In orice, caz trebue de cercetat amănunţit cauzele incendiilor de sonde şi să se caute neapărat substratul, dacă nu este şi aceasta un mijloc de a se diminua producţia noastră de ţiţei.''

Industria romana de petrol in 1906

Tribuna, Anul XI, Arad, Joi, 12 I 25 Iulie 1907, Nr. 154

Industria romana de petrol in 1906

Consulul Germaniei la Bucureşti a publicat nu de mult următorul interesant raport asupra industriei româneşti de petrol în 1906:

Anul 1906 a fost cel mal strălucit an pe care l-a înregistrat până acuma industria română de petrol. Aceasta însă nu înseamnă că şi din punctul de vedere financiar anul a fost bun şi pentru proprietarii de mine; în privinţa aceasta trebue să aşteptăm dările de seamă anuale pentru a putea face o idee. In general supracapitalizările şi cheltuielile mari de exploatare simt mereu lipsurile de care sufere, în măsură mare, industria românească de petrol.

Un raport al viceconsulatului nostru din Ploieşti conţine un tablou cuprinzător al mersului progresiv al industriei de petrol româneşti. In ce priveşte starea financiară a societăţilor existente la sfârşitul lui Decemvrie 1906 raportul menţionat dă următoarele date, la care trebue arătat că cifrele dintâi indică mărimea capitalului la sfârşitul lui 1906, iar cifrele din paranteza capitalurile la sfârşitul Iui 1905: Producători : Steaua română 46 milioane (40.000.000) Regatul român 24 milioane (5.000.000), Internaţionala 12 milioane (12.000.000), Buştenari 10 milioane (10.000.000), Sylva 10 mil. 5 sute mii, Italo-română 15 mii., Credit Petrolifer 5 milioane (3.000.000), Româno-Americana 12 mil. 500.000 , (5 mil.) Berca Petrol C-nie 3 mil. 250 mii (3.250.000), Neederland Petrol C-nie 2.500.000 (2.500.000), Columbia 4.500.000 (1.200 000) Arnheemsche Petr. C-nie. 1.617.000 (1.176.000) Societatea română pentru industria petroleului 1.607.500 (1.637.000), Speranţa 1 mil. 5 sute mii (1.500.000), Soc. des pétroles roum. 1.250.000, Matitza 1 mil. 250.000, Galo-romana 1.500.000 (1 mil. 120.000), Dâmboviţa 400.000 (400.000) Oltenia 300.000 (300.000), Izvorul 200 mii (200.000) Pasărea 200.000 (200. 000), Ialomiţa (200.000), Petrolifera 1.500.000, Alpha 1.000.000. Soc. anon Raky 2 milioane, Prima soc. rom. de foraj 750.000, Nafta 1.600.000, Moreni-Filipeşti 3 sute mii lei.

Societăţile de rafinerii : Aurora 7 milioane 450 mii (7.450.000), Vega 3 mil. 750 mii (3.750.000), Aquila Fr. Română 3 milioane (3.000.000) Iei. La aceasta mai trebue observat că societatea »MisiIişoara-Buştenari« şi-a vândut tot avutul societăţei »Aquila Franco Română« şi că societatea »Telega Oil Cy.« s'a transformat în »Sylva«.

»Steaua Română« a dat în 1906: 7 Ia sută dividendă faţă de 8 la sută în anul precedent. Internaţionala 6 la sută faţă de 7 3 la sută. Aurora 5 Ia sută faţă de 5 la sută. Societăţile »Buştenari« şi »Aquila Franco-Romana« au dat în 1906 dividende urcate : de o la sută faţă de 5 la sută şi de 6 Ia sută faţă de 5 la sută. Alte societăţi, cum Arnheemsche, Galo-Română, Ialomiţa etc. nu dau nici un divident. Rezultatul celorlalte societăţi nu sunt încă cunoscute.

Tabela următoare arată tabloul producţiunei de petrol în ultimii 4 ani:

In ultimii 4 ani, producţiunea pe petrol românească a crescut dar în mod constant. De remarcat este totuşi că numai judeţul Prahova are producţiune anuală superioară. Terenul cel mai productiv este Buştenari (acum în urmă Moreni şi Băicoi. N. Red.), care a produs 509.955 tone sau 55 la sută din producţiunea românească totală şi în 1906 a produs cu 98.679 tone mai mult sau 24 la sută faţă de 1905.

In lumea sondelor - 2

''Dimineata, 9 Decembrie 1934

In lumea sondelor

O noapte printre lucratorii sondei

Pe culmea dealurilor Morenilor, spre orizontul înroşit încă de ultimile raze ale soarelui, care a apus de mult — pe cerul însângerat, poate numai de reflexul straniu al focurilor de gaze, se profilează siluetele svelte ale sondelor, purtând lumini scânteietoare.

Ai zice nişte pagode, cari domină întreg ţinutul.

De altfel, ca într’un peisagiu japonez, schelăriile se scoboară în vale, in terase etajate. La un moment dat, totul se pierde in întunericul prăpastiei. Munca şi viata de acolo este trădacă de feeria de becuri electrice, galbene si rosi.

 Abea jos de tot în primul plan, răsare dintr’odată în faţa privitorului umbra enormă, tăcută şi neagră, a vre-unei sonde care a murit, sau care se odihneşte numai. Nu departe de aci se aude pufăitul unul compresor de gaze, care se strădueşte să învingă stratul lenevos de păcură, din adâncuri.

In regiunea petroliferă, lucrul nu încetează nici o clipă nici ziua nici noaptea. Sondelor puţin le pasă despre împărţirea noastră de timp. Pentru dânsele nu există zi de lucru sau zl de sărbătoare, induioşătoarea noapte de crăciun sau vesela Duminică a Paştilor. Toate orele, toate clipele sunt la fel de solemne sau de indiferente.

Simţeam că lângă mine se agită un furnicar de oameni, intr’o febrilă activitate, şi nu puteam să aţipesc.

Prin fereastra camerei, unde eram găzduit, pătrundea, cu pâlpâiri nervoase, lumina aruncată de unul din acele stindarde de foc, cari se văd la tot pasul în vârful „tuburilor de eşapare“ din regiunea sondelor.

In definitiv, ce fac toţi acei oameni, in timpul nopţii pe când noi dormim? — m’am întrebat şi am plecat să văd.

„LĂCĂRITUL“

Industria petrolului a introdus, in limba românească, o mulţime de cu­vinte noi, pe cari le intrebuinţează toţi lucrătorii şi inginerii.

GASLIFT, AIRLIFT…

Iată doi termeni americani, încetăţeniţi, şi la noi.

Prin gaslift se înţelege o erupţie naturală a sondei. Prin airlift, denumim o presiune artificială de gaze. Cum am eşit pe uşă, am dat de sondele din apropiere al căror motor, gâfâind şi gemând nu mă lăsase să stau in casă.

Erau in „lăcărit“.

La lumina unul bec electric un lucrător supraveghea cu mare atenţie, un mosor mare, pe care se înfăşura o sârmă împletită, cât degetul cel, mare de groasă. Mosorul era pus in mişcare rotativă printr’un motor.

La căpătâiul sârmei din spre sondă, era atarnat un tub de metal, lung ca de vre-o zece metri, având un fel de supapă de închidere jos.

Acest tub este aşa numita „lingură de lăcărit‘‘

Se dă drumul „lingurei“ în profunzimile puţului de păcură, unde e încărcată automat cu vre-o 250 kg. de păcură. Apoi e trasă în sus cu ajutorul mosorului, — a „tobei“ cum spun lucrătorii — care se învârteşte mereu.

Dacă lucrătorul nu este atent o clipă, şi nu apasă pe „heblu“ la timp, pentru a frâna şi da drumul conţinutului într’un batal dealături, atunci lingura, trasă cu violenţă, sare în sus şi dărâmă schela. Sârma groasă se răsuceşte şi cade toată asupra gheretei, unde se află lucrătorul, putând să-l omoare sau să provoace un incendiu.

De obiceiu sunt doi lucrători, unul la motor şi cellalt la aparatul de lăcărit propriu zis, adecă la „friction“.

Tot cam aşa este şi la pompe, unde, în afară de gâfâiala motorului se mai aude şi scârţâitul „balanţului“, care se apleacă în jos şi se ridică în sus, ca un gât enorm de cocostârc, pentru a pompa păcura din sânul pământului.

Un vagon de ţiţeiu nu merită atenţie!

Pentru a lămuri mai bine pe cititorii noştri, cari ar dori să fie iniţiaţi puţin în tehnica extracţiei petrolului, vom spune, că sunt sonde in erupţie liberă şi altele in erupţie captată.

Mai sunt sonde, la cari presiunea gazelor a fost mică din capul locului, sau s’a epuizat. Atunci se comprimă, în mod artificial gaze spre a activa erupţia. Comprimarea se face uneori cu ajutorul unor instalaţii grandioase, adevărate fabrici, aşezate anume prin dealuri şi păduri, adică acolo unde sunt sondele.

Altă dată ţiţeiul se extrage prin pompe canadiene, instalate la o adâncime de vre-o mie de metri sau şi mai mult. La suprafaţă nu se vede decât tija subţire, in continuă mişcare, ce trece prin „tubing“ până la pompa din profunzime.

„Lăcăritul“— adecă procedeul de a se scoate cu lingura — se întrebuinţează atunci când adâncimea nu e prea mare, şi anume la sondele vechi, puţin productive, şi când nivelul nu e suficient pentru a permite pompatul.

Procedeul acesta il utilizează mai mult particularii sau societăţile mici, societăţile mari părăsesc ca nerentabilă, o sondă care n’ar produce decât un vagon de ţiţeiu pe zi...

CÂT PRODUCE O SONDA?

Ca o pildă citez sonda No. 159 a „Creditului Minier“, care dădea, prin erupţie, 80 vagoane pe zi!

A trebuit să fie mutată gara! Trenul oprea la doi kilometri depărtare, căci ar fi fost pericol de incendiu dela scânteele locomotivei.

Sonda aceasta nimerise, la 917 metri adâncime, in stratul bogat numit Draeder. E o denumire cunoscută numai la Moreni, dela numele primului inginer care a dat de acest strat.

Răsbită în 1928, a dat până acum 5400 vagoane! Azi, glorioasa sondă nu mai produce decât jumătate de vagon pe zi cu pompă canadiană şi a trecut in rândul sondelor cari urmează să fie părăsite... după cum mi se spune.

Din zece lucrători pot fi concediaţi nouă

Totuşi, urcând, pe un deal râpos, o scară de lemn, cu vre-o opt sute de trepte, spre Schela Ţuicani, am dat acolo la diferite sonde, de un fel de dispozitiv, foarte simplu şi ingenios: un genunchi de fier întins pe pământ sau pus intr’o altă poziţie potrivită, astfel ca să se poată agăţa de dânsul 8—10 sârme sau bare.

Un singur om, cu un singur motor, poate deservi, in acelaş moment, 8—10 pompe canadiene cari lucrează în profunzime. Iată deci, că începe să devie lăcăritul convenabil şi pentru marile societăţi, deoarece din 10 lucrători, pot fi concediaţi 9!!

—Am 80 de lei pe zi. Sunt de 24 ani la sonde. Dar mi-e frică să nu mă dea şi pe mine afară...” — îmi spunea cu amărăciune bătrânul lucrător, care deservea cele 10 pompe canadiene din dealul Ţuicanilor.

PUŢURILE CU CADAVRE

Acum patruzeci de ani lucrătorii muriau asfixiaţi prin puţuri. Se promitea un premiu echipei care va ajunge mai repede la un strat de păcură. Şi atunci săpătorii căutau să se întreacă nebuneşte.

Cu o găleată i se dădea drumul unui lucrător în puţ şi acesta trebuea să scuture funia, spre semn că mai trăeşte. Dacă funia nu se mai mişca, trăgeai repede găleata în sus. Dar de multe ori găleata era goală. Sondorul căzuse în puţ. Mai intra câte unul să-l scoată şi nu se mai întorcea nici el.

Lucrul acesta producea o mare supărare celor din capul societăţilor.

Toată lumea se agita şi se ţineau consilii: ce este de făcut ?

S’ar fi putut ca — din pricina numeroaselor cadavre — să se astupe puţul...

Mortalitatea printre lucrătorii putea să atragă şi diferite procese plicticoase.

Atunci, pentru a scăpa de orice responsabilitate, s’a redactat un fel de contract tip de angajare, care suna cam aşa;

„Subsemnatul, Nae Stan, din comuna cutare, declar că de bună voe şi nesilit de nimeni, m’am scoborât în puţ. Dacă mor cumva, sunt singur răspunzător nefiind nimeni vinovat de cele întâmplate”.

ALTE ACCIDENTE

Astăzi lucrătorii nu se mai coboară în puţuri. Sistemul de exploatare s’a modificat. In schimb mor asfixiaţi, când sunt puşi să intre în rezervorii spre a le curăţa, când face explozie vre-o conductă de aburi sau de petrol sub presiune, când se prăbuşeşte peste dânşii o lingură de „lăcărit” sau întreaga turlă, când isbucneşte vre-un incendiu la sonde, când cad jos de la mari înălţimi... Nu mai vorbim de alte accidente mai mici, când cade vre-o grindă sau o uneltă grea peste vre-un lucrător şi-l schilodeşte pe toată viaţa...

Bineînţeles, în toate aceste triste împrejurări „vina este totdeauna a lucrătorului” schilodit sau ucis... Nu mai insistăm nici asupra boalelor, pe cari le capătă sondorii, stând opt ore in şir, la posturile lor pline de răspundere pe vijelii şi ploi torenţiale, însoţite de trăsnete; nu mai vorbim despre nopţile geroase de iarnă, cu viscole, când stau izolaţi de toată lumea, prin păduri, dealuri ‘şi văi fără adăpost, în barăcile de scânduri ale sondelor, prin cari suflă crivăţul.

 O noapte de iarnă, a unul sondor la post, ar putea forma subiectul unei descrieri dramatice.

Nici societăţile petrolifere nici ministerul ocrotirilor sociale nu cred că au vre-o obligaţie serioasă faţă de aceşti modeşti eroi ai muncii: cei răniţi, cei bolnavi, nu găsesc, de cele mai multe ori, loc nici în spital, nici în vre-o infirmerie şi mor cu zile.

In regiunea petroliferă Moreni-Gura Ocniţei sunt 15—20 de mii de lucrători cu o asistenţă medicală aproape nulă, deşi „Casa asigurărilor Sociale” îşi încasează cu regularitate toate cotizaţile

Sonda Nr. 160

Am stat toată noaptea de vorbă cu lucrătorii. Şi-mi pare rău că trebue să redau povestirile lor numai astfel rezumate şi concentrate, cum am făcut mai sus.

Spre dimineaţă, am ajuns pe culmea dealului Ţuicanilor, unde este vestita sondă No. 160, care cu incendiul ei grandios, a emoţionat întreaga lume.

Azi e o groapă enormă, cu peretii roşii — prefăcuţi intr’un strat de cărămidă din pricina căldurii de 1800 grade, care a fost aci timp de doi ani. Toată schelăria sondelor din jur, vre-o 12 la număr, a ars şi ea. De altfel s’ar putea spune că aci e cimitirul sondelor, căci toată regiunea e caşi pustie.

Doar în fundul enormului „crater” al sondei No. 160, se vede o băltoacă neagră; sunt scursorile de pe la schelele vecine. In valea Pâscovului se află tunelul No. 3, unde a fost cel mai cumplit dezastru, la 250 metri de coloana sondei.

Iar în râpa Văei Frasinului, unde m’am scoborât se mai vede şi azi instalaţia tunelului No. 1, legat de coloana sondei No. 160.

Aci au murit unsprezece eroi ai muncii!

Mi s’a spus că „Societatea Româno-americană“ ar fi plătit sume mari pentru casele dărîmate la Ţuicani de pe urma exploziilor ce se provocau, cu dinamită, pentru a se încerca stingerea incendiului. Văduvele şi copiii lucrătorilor ucişi la tunelul No. 1 şi No. 3 mai urcă şi azi scările Tribunalului Secţia IV-a din Ploeşti! Sunt nişte femei nenorocite şi sdrenteroase. Cine să le asiste? De trei ani se tărăgănează procesele şi încă „n’a fost îndeplinită procedura“.

UN INTERVIEW IN PĂDURE

Am aflat că unele din aceste văduve, ca să aibă cu ce-şi ţine copiii, se duc In fiecare zi intr’o pădure a statului din apropierea Morenilor — o apropiere de vre-o 15 kilometri! —unde au fost angajate să puie ghindă...

In zorii zilei, am luat cel dintâi automobil, ce mi-a eşit în cale, si m’am dus să le caut.

ALEX. F. MIHAIL''