Petroblog: moinesti

Showing posts with label moinesti. Show all posts

Mărturii despre „păcura“ moineşteană

Flacara Moinestiului, 1964

Mărturii despre „păcura“ moineşteană

Nu se ştie cu certitudine cum au descoperit locuitorii de pe meleagurile Moineştiului existenţa ţiţeiului şi nici perioada în care a avut loc acest eveniment.

Sînt mai multe ipoteze în această privinţă.

Poate, un gospodar, în timp ce-şi săpa fîntîna, necesară pentru aprovizionarea cu apă de băut, a dat peste unul dintre numeroasele „rîuri“ subterane de ţiţei.

Mai adevărată pare însă o altă explicaţie. Unele straturi de ţiţei situate mai Ia suprataţa scoarţei pămînteşti, datorită presiunii, au rupt stratul subţire, izolator, care le separa de atmosferă, ţîşnind ca nişte adevărate fîntîni arteziene.

O mărturie, de o deosebită valoare, despre „păcura“ moineşteană şi întrebuinţările ei, ne-a rămas de la domnitorul patriot Dimitrie Cantemir, savant multilateral — deopotrivă istoric, geograf, muzician şi filozof.

In lucrarea sa „Descrierea Moldovei“, redactată în 1716 la cererea Academiei din Berlin, al cărei membru era din anul 1714, Dimitrie Cantemir consemnează printre altele la sfirşitul capitolului V (intitulat „Despre munţii şi mineralele Moldovei“) :

„In Tazlăul Sărat, aproape de satul Moineşti, în ţinutul Bacăului, ţîşneşte dintr-un izvor păcură amestecată cu apă, pe care ţăranii noştri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de la căruţe; ei zic, că este mult mai bună pentru nevoile casei decît răşina, pe care o scot din copaci, dar numai dacă este deosebită de apă“.

Iată deci ce scria Dimitrie Cantemir acum 248 de ani despre păcura moineşteană şi întrebuinţările pe care i le dădeau localnicii pe atunci. Reiese clar din fragmentul citat aprecierea de care se bucura această importantă bogăţie a subsolului din partea contemporanilor Iui Dimitrie Cantemir.

Faptul că Dimitrie Cantemir se referă doar la un izvor de păcură se explică prin existenţa unei erupţii de ţiţei şi gaze de proporţii, în comparaţie cu alte „izvoare“ de lichid negru-cafeniu, fie că domnitorul (în momentul redactării aflîndu-se deja de mai mulţi ani în străinătate, în urma înfringerii de la Stănileşti din anul 1711) numai de acesta işi amintea, sau l-a, considerat mai important.

Despre fîntînile de „păcură“ de la Lucăceşti, un călător străin, în trecere prin Moldova, Marco Bandini, face ample referiri într-una din lucrările sale. (Istoria Romîniei, vol. III, pag. 49, Ed. Acad. R.P.R. 1964).

Mai tirziu, pe Ia începutul secolului XIX, un medic, din oraşul Sibiu, Andreas Wolf, scrie o carte care cuprinde date preţioase referitoare la ţiţeiul din Moldova, pe unde făcuse o călătorie. Acest medic arăta printre altele că moldovenii foloseau „pekura“, în afara ungerii hamurilor, căruţelor, pentru a deveni cît mai rezistente, şi ca leac împotriva înţepăturilor de insecte. („Din istoria petrolului romînesc“, de Gh. Ravaş, pag. 10, E.S.P.L.P. 1955).

La început, cînd nevoile de ţiţei erau încă destul de restrînse, locuitorii de pe Valea Tazlăului se mulţumeau, ca şi strămoşii lor din epocile mai îndepărtate, să strîngă cu găleţile, în cantităţile de care aveau nevoie, ţiţeiul care se aduna la suprafaţa băltoacelor , în gropi sau locuri mai joase . Erau folosite gropi şi pe marginea albiei rîurilor pentru colectarea ţiţeiului purtat de apele din aceasta zonă.

Treptat, cînd s-a făcut simţită necesitatea unor cantităţi sporite de ţiţei, localnicii au început să construiască aşa-zisele băi — gropi de cîţiva metri lungime şi zeci de metri adîncime, cu pereţii întăriţi cu scânduri.

Aceste gropi nu au reuşit să satisfacă însă cererile tot mai mari de ţiţei şi atunci s-a trecut la săparea de puţuri, pentru căutarea petrolului la adîncimi tot mai mari.

Adîncimea obişnuită a acestor puţuri era de cca. 50 m. Au fost şi puţuri, cum este cazul celui de la Lucăceşti — „Aneloaia“ — de 250 de metri, o adevărată performanţă, depăşită doar de încă două puţuri din Ţara Romînească, executate cam în aceeaşi perioadă.

După terminarea săpării puţului, a cărui pereţi erau întăriţi cu îngrădituri de nuiele, ţiţeiul era scos cu ajutorul unor găleţi mari (hîrdaie) de capacităţi diferite, legate cu frînghii groase de tei sau cînepă, iar mai târziu cu cabluri de metal. Pentru a uşura scoaterea importantului lichid, atît de căutat pe piaţă, se foloseau scripeţi, crivacuri acţionate cu mîna sau hecne cu tracţiune animală. (Hecna era un mosor mare, confecţionat din lemn, montat la gura puţului în poziţie verticală. Acest mosor se învîrtea, acţionat de un cai, strîngînd in jurul mosorului frînghia sau cablul de care era legată găleata, vasul cu ţiţei, ce trebuia ridicat).

Săpatul la mari adîncimi era foarte periculos. Pereţii se surpau deseori peste îndrăzneţul care săpa in fundul puţului căutînd titeiul. Foarte dese erau cazurile de asfixiere cu gazele care emanau din pămint. Asfixierile nu au încetat nici la mijlocul secolului XIX cînd sînt introduse Ia puţurile moldovene, în urma celor din Ţara Romînească, foale mari pentru aerisire, asemănătoare celor din fierării.

Cu toate aceste greutăţi, cantităţile de ţiţei scoase din puţurile de pe meleagurile moineştene sînt în continuă creştere. In 1832 puţurile din regiunea noastră produceau 2.841,26 hl. de ţiţei, iar în 1848 — 14.761,97 hl. adică de 5 ori mai mult. Datorită creşterii cantităţilor de ţiţei extrase, între anii 1840—1844, Moldova exporta în Austria şi Rusia 1.100—1.800 hl. anual. (Istoria Romîniei, vol. III pag. 968, Ed. Acad. R.P.R. 1964).

Ca şi în celelalte regiuni petroliere ale ţării, la Moineşti extragerea ţiţeiului stimulează setea de îmbogăţire a unor demnitari cu funcţii în stat sau boieri. Aşa, spre exemplu, în ţinutul Moineştiului, cei care extrăgeau „păcură“ erau siliţi să dea hatmanului A. G. Mavrocordat o vadră de 15 ocale de ţiţei la fiecare 5 vedre scoase din puţuri sau, in bani, 15 parale de fiecare vadră extrasă. („Din Istoria petrolului rominesc“ de Gh. Ravaş, pag. 20, E.S.P.L.P. 1955).

Dacă la începutul secolului XIX existau doar gropi şi dughene speciale pentru vînzarea „păcurii“, la mijlocul aceluiaşi secol cei din tîrgul Moinestiului şi împrejurimi alcătuiau adevărate caravane de căruţe cu butoaie, pline cu ţiţei, îndreptîndu-se în toate direcţiile pentru a o vinde şi a lua în schimb alte lucruri trebuitoare vieţii.

Intre anii 1861— 1866 s-au extras anual in medie, numai de prin meleagurile moineştene 77.925 de vedre, pină în 1863 de altfel Bacăul situîndu-se pe primul loc în privinţa extracţiei ţiţeiului în Principatele Romîne.

Printre distileriile rudimentare existente în Ţările Romîne, la mijlocul secolului XIX, pentru extragerea petrolului lampant, se numărau şi cele din apropierea Moineştiului: a Iui B. Schăifer (înfiinţată în 1840) şi a lui M. Heimsohn (înfiinţată în 1844), ambele situate la Lucăceşti. Erau de altfel nişte mici ateliere meşteşugăreşti mai mult, în care distilarea petrolului se făcea în cazane rudimentare, neexistînd o diferenţa prea mare între acestea şi cazanele ţărăneşti locale pentru prepararea ţuicii, decît doar prin marime.

După ce în anul 1861 la Mosoarele, lîngă Tg. Ocna, s-a aplicat pentru prima dată aşa numitul sistem canadian, cu prăjini de lemn, la Tescani se introduce sistemul hidraulic rotativ pentru forat, în acelaşi an cind avea loc acest eveniment la Moreni şi Păcureţi — 1906. Era o urmare firească a cerinţelor tot mai sporite de ţiţei care se cerea, atît pe piaţa internă, cît şi în străinătate. Sistemele vechi de extracţie nu puteau asigura această creştere a cantităţii de ţiţei.

Este perioada cînd pătrunde într-o măsură tot mai mare capitalul străin în industria petroliferă din patria noastră. In primul deceniu al secolului XX, cînd de altfel toate terenurile petroliiere din Romînia se aflau in mîinile marilor monopoluri internaţionale, aceeaşi soartă o au şi zonele bogate în zăcăminte de tiţei din împrejurimile Moineştiului. Societatea „Romîno-Americană“ a preluat toate terenurile petrolifere ale lui G. Negroponte de la Grozeşti-Hîrja.

Forajul simultan a două sonde

Scînteia, nr. 8459, Decembrie 1955

Forajul simultan a două sonde

Petroliştii din Moldova au obţinut într-o perioadă scurtă realizări de seamă în forarea sondelor.

In ultimul timp, în cadrul trustului nostru de foraj a fost experimentată cu bune rezultate şi este în curs de extindere o nouă metodă: forajul simultan a două sonde cu o singură instalaţie şi cu o singură brigadă de foraj. Gurile sondelor se află la o distanţă de 1,5 metri între ele, iar tălpile finale se află la distanţe ce corespund cu gabaritul geologic de exploatare a zăcămintelor Această nouă şi preţioasă metodă, inspirată din practica săpării sondelor dirijate, existente în U.R.S.S., a fost temeinic studiată de specialiştii trustului nostru. Iniţiativa aplicării, pentru prima oară în ţară, a metodei forajului simultan la două sonde odată aparţine tov. Serghie Manu, directorul trestului nostru, şi Nicolae Secăreanu, directorul oficiului de construcţii şi montaje, care au adaptat o instalaţie obişnuită de foraj la cerinţele forajului a două sonde simultan. Ţinînd seamă că indicii medii obţinuţi la forajul simultan a două sonde depăşesc cu mult indicii realizaţi prin forajul obişnuit, noua metodă reprezintă o pîrghie de seamă în lupta pentru realizarea sarcinilor de plan.

Ce măsuri trebuie luate pentru aplicarea acestei metode ?

La sondele 922 şi 926, forate după noua metodă, în scopul obţinerii unui regim rapid de foraj, au fost montate de la început 4 pompe de noroi tip „1 Mai". Aceasta, pentru a se putea asigura lucrul cu pompele în paralel. Chiar dacă una din pompe ar fi in reparaţie. Iniţiatorii aplicării acestei metode au adus o modificare importantă la geamblac pentru ca să poată fi deplasat succesiv de la o gaură de sondă la alta.

In afară de aceasta, autorii iniţiativei au realizat o inovaţie care face ca geamblacul să fie mobil. La comanda maistrului sondor, printr-o simplă apăsare de buton, se pune în mişcare un motor electric de 10 kW., care acţionează deplasarea geamblacului în dreapta şi în stinga, după nevoie. Fată de instalaţia obişnuită, la forajul a două sonde simultan s-au mai montat o masă tip U.Z.T.M. şi un ax de transmisie, sub podul sondei, care are ca scop să transmită mişcarea de la troliu la cele două mese. Important este faptul că utilajul folosit la aplicarea metodei forajului simultan a fost realizat din resurse locale.

Forajul sondelor 922 şi 926 a început în luna iulie. Viteza comercială la aceste sonde a fost de trei ori mai mare decît viteza realizată la sonda vecină nr. 337, preţul de cost pe metru forat a fost redus cu circa 40%, iar productivitatea muncii a crescut de peste două ori. Sondorii, conduşi de brigadierii Ştefan Pătraşcu şi Meletie Drucea, au săpat sondele 922 şi 926 cu aproape 60 de zile înainte de termen, realizînd economii de peste 1.500.000 lei.

Conducerea trustului a acordat o mare atenţie creării condiţiilor necesare pentru extinderea noului sistem de foraj. Ca urmare, forajul simultan la două sonde cu o singură instalaţie a fost extins de curînd la 3 grupuri de sonde, şi anume la sondele 924 şi 925, 224 şi 614, 9 şi 10. La extinderea noii metode o contribuţie de seamă au dat organizaţiile de partid. Numeroşi agitatori au explicat sondorilor în ce constă noua metodă şi ce importantă economică prezintă aplicarea ei.

In întrecerea socialistă care se desfăşoară cu însufleţire în cinstea celui de al Il-lea Congres al partidului, echipele maiştrilor sondori de la sondele 924 şi 925, conduse de brigadierii comunişti Ştefan Pătraşcu şi Petre Tigău, au realizat succese de seamă in lupta pentru obţinerea unor viteze mari de foraj. De la 5 la 30 octombrie sondorii de la aceste sonde au obţinut o viteză comercială de 1 200 metri granic-lună şi o avansare a sapei pe talpă de 3,55 metri pe oră, faţă de 2,5 metri avansare obţinută la sondele vecine.

Aplicarea noului sistem de foraj, pentru prima oară In schelele Moldovei, ne-a adus mari avantaje. Astfel, a fost redus volumul de construcţii şi montaje, s-au mărit vitezele ciclice prin eliminarea timpului pierdut de la terminarea forajului la o sondă şi începerea forajului la altă sondă şi prin suprapunerea în timp a operatiilor de extragere a sapei uzate dintr-o sondă şi introducerea unei sape noi în cea de-a doua sondă etc

Conducerea trustului a hotărît ca în viitor să sape după noua metodă toate locaţiile care din punct de vedere geologic-adîncime şi al condiţiilor de gabarit, vor permite acest lucru.

ION STROE,

director adjunct al trustului de exploatare Moldova

Locatia celor doua sonde sapate una langa cealalta : 46.47945184,26.48060607

Cele doua sonde sunt sapate pe zacamantul comercial Lucacesti-Moinesti.

Sonda nr. 922 Moinesti are ca data de terminare a forajul 25.06. 1955. A fost sapata pana la adancimea de 958 metri. In prezent este in productie cu 0,2 tone/zi.

Sonda nr. 926 Moinesti are ca data de terminare a forajul 23.06.1955 . A fost sapata pana la adancimea de 984 metri. In prezent sonda este abandonata.

Erupţie la sonda 1112

Scînteia Tineretului, iulie 1956 (Anul 11, nr. 2228-2253)

Anul XII; Seria II-a, Nr. 2241

Nimic nu prevestea faptul neobişnuit. După 1500 metri de foraj, sondorii executaseră tubajul şi cimentarea. Munca se desfăşura normal. Sapa îşi continua drumul său vertiginos spre adîncuri, în ritmul sacadat al turbinei.

Deodată, pe neaşteptate, o răbufnire puternică zgudui instalaţia de foraj. Un uriaş şuvoi de gaze, amestecate cu noroi, ce se dezlănţuiseră din adîncuri, au ajuns pînă la înălţimile geamblacului, umbrind cerul. Avalanşele nestăvilite de noroi şi gaze, ce izbeau cu patimă turla, produceau un urlet înspăimîntător. Aveai impresia că tot ce este neastîmpărat în măruntaiele pămîntului se pornise să facă la lumina zilei.

Sonda 1112 erupsese.

Oamenii păreau neputincioşi faţă de această dezlănţuire a forţelor naturii, incapabili de a se opune. Şi totuşi...

Vestea erupţiei se răspîndi ca fulgerul. Intr-un suflet au sosit la faţa locului brigadierii Ion Birligiu, Petre Chirnoagă, Constantin Mărăcine, Petre Coşa de la sondele din apropiere, tehnicieni şi ingineri de la oficiul Turbobur.

Dar cine să se apropie de erupţie ? Cum să pătrunzi în raza de acţiune a acestui potop de noroi şi gaze ? Curajul de sondor, eroismul trebuiau să-şi spună cuvîntul în aceste momente critice. Asupra modului cum să se pună capăt erupţiei, unii dădeau o părere, alţii alta, dar nimeni nu îndrăznea să păşească primul la asaltul sondei.

S-a auzit atunci o voce:

— Curaj sondori !

Un freamăt se produse printre cei prezenţi. Din grup se desprinse Gheorghe Unguru, directorul oficiului Turbobur, sondor încercat, călit la schelele prahovene. Impreună cu Serghei Manu el păşi spre scara sondei. In urma lor dădură năvală brigadierii şi sondorii.

Cîteva clipe şi nu se mai cunoştea om cu om. Toţi erau uzi, plini de noroi din creştet pînă în picioare, iar ploaia de noroi şi jetul de gaze îi izbea cu forţă. Unii încercară să-şi pună ochelari de protecţie, însă noroiul ce se aşeza pe lentile le întuneca vederea.

Toate forţele oamenilor se încordară asupra fixării capului de erupţie pe gura puţului pentru a stăvili erupţia. Prima încercare s-a soldat cu un eşec. O izbucnire crâncenă îi dădu la o parte pe toţi. O mică scînteie produsă printr-o lovire ar fi fost deajuns pentru a de naştere unui incendiu de proporţii uriaşe şi a pune în pericol vieţile omeneşti.

In grabă a fost adus un nou cap de erupţie. Deşi obosiţi, oamenii găseau în ei in aceste momente grele forţe mereu proaspete. Un nou efort, în care toate puterile s-au unit într-o singură încleştare şi dispozitivul a fost fixat pe garnitura de foraj. Principalul fusese realizat. Pentru a micşora presiunea erupţiei jetul de gaze a fost dirijat pentru un moment printr-un ventil de siguranţă către valea ce se afla în imediata apropiere a sondei.

Pentru a pune capăt complect erupţiei ei au preparat îndată un noroi cu densitate mare. O nouă situaţie dificilă se ivi: se înfundă turbina. Pentru a restabili circulaţia noroiului pe coloană a fost nevoie să se perforeze garnitura deasupra turbinei.

Trecuseră mai bine de 20 ore de eforturi neîntrerupte, cînd sondorii au introdus noroiul greu pe coloană, stăvilind erupţia. Sonda a fost pusă din nou în funcţiune. Turbina a început să cinte iarăşi înfundat, continuîndu-şi drumul către stratul de ţiţei.

C. ANDREESCU, corespondentul „Scînteii tineretului“ pentru regiunea Bacău

Locatia sondei 1112 Moinesti Oras : 46.47880869,26.48538631

Sonda nr. 1112 Moinesti Oras a fost sapata in 1955 la o adancime de 2019 m

Explozia de la sonda nr. 28 DO Solont

Dimineaţa, martie 1930 (Anul 26, nr. 8333-8363), 1930-03-10 nr. 8342

Amănunte asupra groaznicei nenorociri dela Solonţ

Cum s ’a produs explozia.-Incă un mort

BACĂU, 8. — Nenorocirea întâmplată la sondele din Stăneşti-Solonţ a impresionat nespus de mult întreaga noastră regiune unde până acum nu s’au mai întâmplat explozii sau incendii la sonde.

Am plecat la locul nenorocirii pentru a vedea întinderea dezastrului. De pe şoseaua principală Bacău -Moineşti se desparte într’un punct o şosea ce duce la Măgireşti. De aici, drumul coteşte la stânga spre Solonţ, care este un important centru petrolifer. Toate schelele aparţin societăţii „Steaua“.

Dela Solonţ, drumul urcă mai departe în serpentine prăpăstioase încă opt kilometri, până ajunge la Stăneşti. Aci, sunt o serie de dealuri pe care, se află peste 50 de sonde ale societăţii Danub - Oil.

Sonda No. 28 se află oarecum izolată de celelalte , la o distanţă de vreo 200 de metri aproape de malul unui pârâu secat. De cealaltă parte a sondei, se întinde o pădurice.

CAUZA EXPLOZIEI

Pe vremuri, sonda dădea o producţie foarte bogată şi din cauza intensităţii cu care lucra s’a depus la fundul ei o mare cantitate de mâl. S’au luat atunci măsuri pentru curăţirea ei, fiind însărcinat cu această lucrare obişnuită la sonde, maestrul specialist Nicolae Comănescu.

Acesta luase în ajutor şase oameni. Sonda , înaltă de 40 de metri, se sprijină pe un podeţ lung de 30 metri şi lat de 8.

Pe la ora 3 d. a. Comănescu s‘a urcat pe podeţul de sus al sondei împreună cu lucrătorii Dumitru Condeţ, Panait Hogea şi Iacob Scholt. Ei erau ocupaţi cu încărcarea torpilei, care are o lungime de vreo 4 metri. In acest timp , pe podeţul de jos, alţi trei lucrători lucrau la despachetatul dinamitei, iar al patrulea urca cilindrii sus.

Lucrul continua în mod normal. Cilindrul trimise o încărcătură de 70 kilograme dinamita din cele 120 necesare unei asemenea operaţiuni. Deodată, din motive care nu s’au putut încă determina, dinamita a făcut explozie şi în acelaş moment întreaga schelă a fost prefăcută în ţăndări. A urmat numai decât o a doua detunătură şi apoi o a treia, produsă de aprinderea gazelor.

OAMENI COMPLECT SFÂŞIAŢI

Lucrătorii ce se aflau la baza sondei au fost asvârliţi la distanţă de 40-50 de metri, unii în albia pârâului alţii spre pădure. Cei dintâi s‘au ales cu răni mai uşoare.

Lucrătorii de sus, însă, au fost prefăcuţi în bucăţi, împreună cu schela sondei. Nici un craniu n‘a fost regăsit întreg, ci numai sfărâmături de oase şi bucăţi de carne amestecate cu aşchii de lemn şi cu pământ.

Unul dintre lucrători a fost complect carbonizat, corpul inchircindu-se şi făcându-se atât de mic încât abia se mai poate cunoaşte conturul unui om.

Unul dintre lucrătorii răniţi, internat la spital, are ochii străbătuţi de o aşchie de lemn.

UN FENOMEN CURIOS DE REFLEX

Bubuiturile produse de explozie s‘au auzit la depărtări colosale. Astfel, la schela soc. Steaua, situată la 10 kilometri, bubuitura a fost atât de puternică încât întreaga instalaţie a fost distrusă, producând societăţii mari pagube. Sonda era asigurată.

Prin curioase reflexe, explozia s‘a resimţit la o depărtare atât de mare, în timp ce sondele mai apropiate n‘au avut nimic de suferit. La o sută de metri depărtare de sonda No. 28 se află biroul societăţii. Funcţionarii de aci, păstrându-şi sângele rece s’au repezit să închidă supapa de siguranţă, pentru a împiedica erupţia petrolului şi a gazelor, căci altfel nenorocirea ar fi fost cu mult mai mare.

ÎNCĂ UN MORT

Eri a mai încetat din viaţă la spital lucrătorul Constantin Comănescu, astfel că numărul morţilor se urcă la 7. De pe urma lor rămân pe drumuri 30 de copii.

Locatia sondei nr. 28 UN Solont : 46.54919628,26.49258092

Sonda nr. 28 DO Solont a fost sapata de catre societatea Danub Oil pe zacamantul comercial Uture-Moinesti Oras in anul 1928 la o adancime de 240 metri.

Extractia si forajul sondelor la Zemes in 1998

Sucursala Petrom Moinesti. Schela Zemes

Conducerea

Director ing. Constantin Saftoiu

-Director tehnic: ing. Gheorghe Dona

-Inginer şef: Paul Enoiu

-Director economic: Ec. Nicolae Leganus

Interviu cu ing. Constantin Saftoiu

-La finele primului trimestru al celui dinţii an de după restructurare, cum apreciaţi activitatea Schelei pe care o conduceţi?

-In condiţiile unei ierni blînde, activitatea s-a desfăşurat fără pierderi de producţie şi fără probleme deosebite. Ca urmare şi rezultatele sínt bune. Mă refer atît la cele de producţie cit şi la cele financiare. Ceea ce mă îndreptăţeşte să sper că 1998 dă semne bune.

-V-aş ruga să ne spuneţi care sínt preocupările actuale ale conducerii Schelei?

-Fireşte, principala preocupare o constituie, în continuare, sporirea producţiei de ţiţei extras. în acest scop punem în funcţiune noi sonde, le modernizăm pe cele existente, introducem noi tehnologii şi utilaje. Analizăm, de asemenea, întregul fond de sonde, stabilim măsuri pentru executarea reparaţiilor capitale şi programul de intervenţie. Din datele rezultate pînă acum sperăm într-o producţie de ţiţei sporită faţă de anul trecut.

Pe cîmpul petrolier de la Geamăna a fost pusă în funcţiune Sonda 604* cu o producţie zilnică de trei tone de ţiţei. A fost finalizată, de asemenea, sonda 388 Tazlău** la care se fac probele de producţie. Alte 4 sonde se află în foraj şi în pregătire pe cîmpurile petroliere de la Foaie şi Tazlău. Toate vor contribui la sporirea producţiei din acest an.

S-a încheiat procesul de modernizare a tuturor sondelor din cele 7 secţii de producţie. Urmărirea întregului proces de producţie se face acum pe calculator. Ce înseamnă aceasta?

-reducerea timpului de depistare şi remediere a defecţiunilor;

-reducerea consumului de energie electrică;

-urmărirea cheltuielilor pe fiecare sondă;

-creşterea producţiei de ţiţei.

S.C. Foraj Sonde Zemes S.A.

De la începutul anului şi pînă acum au fost predate producţiei 5 noi sonde de ţiţei pe zăcămintele de la Tazlău, Foaie şi Chilii. Sint în curs de finalizare alte 6 sonde la Lucăceşti, Moineşti, Zemeş şi Foaie. Sint în lucru, de asemenea, noi sonde şi pe structurile de la Taşbuga, Valea Mărului şi Buda. ROMGAZ R.A. a primit în această perioadă sonde noi în zonele Frasin şi Roman.

Interviu cu Ing. Jănel Andrei

Realizări care onorează

- Ne-am obişnuit, ca de fiecare dată să transmitem cititorilor noştri ce noutăţi mai sint la Zemeş. Iată că de această dată, cu voia dumneavoastră, îi vom informa despre realizările oamenilor de aici. Care sínt acestea ?

-Depinde din ce perioadă. Dacă ne referim la 1997 trebuie să menţionez că toate contractele încheiate cu partenerii noştri principali - S.N.P şi ROMGAZ R.A. - au fost îndeplinite şi chiar depăşite. Au fost finalizate noi sonde atît pentru S.N.P cît şi pentru ROMGAZ pe cîmpurile petroliere de la Tazlău, Foaie, Chilii. Sint în curs de finalizare alte sonde pe structurile de la Lucăceşti, Moineşti şi Zemeş. Avem, de asemenea, sonde de trecere atît pentru ROMGAZ cît şi pentru S.N.P. Sîntem în curs de a încheia noi contracte cu aceşti parteneri pentru începerea forajului la cîteva sonde de pe structurile Taşbuga, Buda şi Valea Mărului.

-Din datele cunoscute rezultă că ritmul intens şi productivitatea înaltă realizată la noile sonde se datorează unor noi metode de lucru. La care se referă, anume?

-Se lucrează, în general, cu tehnologii noi, din import. Folosind sape din import, materiale volumetrice de fund, tot din import, scule şi dispozitive pentru măsurarea parametrilor şi altele.

-Care sint, după, părerea dumneavoastră, realizările de vîrf ale anului în curs?

-Categoric, prima realizare o consider R.K. la sonda 951 Frasin***, unde prin calitatea lucrărilor executate s-a obţinut repunerea sondei în funcţiune la parametri de producţie iniţiali. Tot pentru ROMGAZ se va realiza, în acest an, în zona Frasin, o sondă de cercetare pentru care se folosesc tehnologii noi - forajul optimizat cu sape din import.

-Şi cea de perspectivă?

-Incheierea unor contracte pentru forarea în zona Roman-Silişte a unor noi sonde pentru producerea de gaze naturale.

*Sonda 604 Geamana sapata in 1997 la 1100 m.

**Sonda 388 Tazlau a fost sapata in 1997 la 1052 m.

***Poate fi vorba de sonda 951 MPC Zemes sapata in 1963 la 991 m sau de sonda 951 MMPG Tazlau sapata in anul 1973 la adancimea de 1045 m.

''Reactivarea sondelor abandonate''

''Romania Libera, Anul XL, Nr.11666, Marti 4 Mai 1982

Reactivarea sondelor abandonate

• Noi date şi ipoteze stimulează eforturile pentru creşterea producţiei de ţiţei • Primele rezultate sInt încurajatoare : au putut fi reactivate sonde abandonate cu 15-20 de ani în urmă • Puţurile deschise, „la modă" acum un veac, revin în atenţie şi dau petrol • Surpriza de la sonda 1 340 •

Sondori la lucru

Moinesti, Schela Modîrzău, 1982

— Tovarăşe inginer Dumitru Badea, cu vreo două luni în urmă, la adunarea generală a reprezentanţilor oamenilor muncii, de la Trustul petrolului Moineşti, aţi arătat că printre acţiunile iniţiate de Schela de extracţie Modîrzău, al cărei director sînteţi, un loc important il ocupă reiinterpretarea geologică a fondului de sonde abandonate şi cu debite extrem de mici. Presupune oare aceasta o nouă cercetare geologică ?

— Nici vorbă. Acţiunea constă in analiza întregului fond de sonde : mijloace fixe şi sonde abandonate din cadrul schelei in lumina noilor date şi ipoteze privind rezervele de hidrocarburi. Ea este orientată in două direcţii : pe de-o parte spre zonele cu sonde active dar cu debite foarte mici, iar pe de alta spre descoperirea de rezerve de hidrocarburi in sondele abandonate din foraj sau din probe de producţie in urmă cu 15—20 ani. In cel de al doilea caz urmărim să depistăm rezerve de hidrocarburi sub limita apă-ţitei stabilită cu uni in urmă pe baza diagrafiilor electrice.

— Inseamnă că nu este o treabă prea uşoară...

— Intr-adevăr, punerea in valoare a rezervelor de hidrocarburi din sondele abandonate comportă lucrări de o mai mare amploare. Practic se ia totul de la capăt, „de la firul ierbii“ cum se spune. După ce se înalţă instalaţia de ridicat, se montează instalaţiile de suprafaţă necesare frezării dopurilor de cimentcare au servit la conservarea şi asigurarea găurii de sondă. Se trece apoi la efectuarea operaţiilor de perforare şi de probare a stratului care se consideră că are ţiţei. Lucrările sint executate de către brigăzile noastre probe-producţie şi reparaţii sonde pe baza programelor întocmite de conducerea schelei împreună cu geologul întreprinderii.

— Şi mergeţi la sigur ?

— Acţiunea comportă desigurşi riscul nereuşitei, adică de a nu da de petrol, ci de straturi acvifere. Pină acum, spre satisfacţia noastră, nu am înregistrat nici un eşec. De la sonda 191, pe care am redat-o circuitului productiv după adunarea generală din februarie, se extrag acum zilnic cite 4 tone de ţiţei. Rezultate satisfăcătoare dau apoi sonda 125 că şi celelalte cinci sonde abandonate pe care le-am trecut în ultima vreme in fondul activ al schelei. Avem convingerea că nici la cele trei sonde abandonate, de la Citioaia-vest, Zemeş şi Solonţ, la care se efectuează in prezent operaţii de activizare, nu vom înregistra vreo surpriză neplăcută. Spun aceasta bazindu-mă pe seriozitatea şi promptitudinea cu care au atacat lucrările echipele din secţia de suprafaţă condusă de inginerul Teodor Căruntu, pe conştiinciozitatea cu care îşi fac datoria brigăzile de probe-producţie şi reparaţii sonde conduse de maiştrii C. Bălţătescu şi Gheorghe Timofte, ca şi pe priceperea şi capacitatea de prospectare şi previziune a biroului geologic condus de inginerul llie Zaharescu.

— Dar in ceea ce priveşte sondele active cu debite mici ?

— La acestea există posibilitatea creşterii producţiei prin deschiderea unor straturi considerate, după indicaţiile diagrafiilor, drept neproductive sau acvifere. Asemenea sporuri de producţie s-au înregistrat la sondele 650, 585 şi 913. Aş vrea si menţionez că, urmare a acţiunii de care am vorbit pină acum, nivelul de producţie al schelei noastre a crescut cu peste 30 de tone de ţiţei zilnic şi avem convingerea că, prin executarea lucrărilor înscrise în programul de activizări pe trimestrul al doilea, acestora li se vor adăuga cel putin încă 15 tone de ţiţei zilnic.

Const. Azoitii''

Bogăţia ţărei noastre: Petrolul

''Ziarul Stiintelor şi al Călătoriilor,

ANUL XXXII No. 23.

5 Iunie 1928

Bogăţia ţărei noastre: Petrolul

Cu toate că existenţa petrolului era cunoscută din cele mai vechi timpuri, exploatarea petrolului n'a început decât prin anul 1857, când colonelul Dracke, în Pensilvania (Statele Unite), a răsbit primul puţ productiv, la adâncimea de 48 metri. Valoarea celor 3.818.000 vagoane de titei extrase din subsolul tarii noastre, socotita după pretul titeiului din anii respectivi, când s’a extras porţiunile ce formează acest total, este de 31 de miliarde lei, care în hârtii de câte 1000 lei ar face un teanc inalt aproape cât vârful muntelui Omul.

In Rusia petrolul era cunoscut din cele mai vechi timpuri. Călătorul Marco-Polo, povesteşte că locuitorii din Baku (actualmente importantă regiune petroliferă a Rusiei), vindeau în Asia Mică, un ulei mineral care nu putea fi altul decât petrolul.

Primele începuturi ale exploatărei petrolului la noi în ţară, datează din anul 1856, Pe atunci petrolul se extrăgea din puţuri primitive şi servea numai la unsul roţilor şi la cătrănitul lemnelor, spre a nu putrezi. Cu timpul, printr’o distilaţie primitivă, se reuşi să se extragă din el un produs care se ardea în lămpi. Atunci a început ca petrolul să aibă mai multă căutare şi s’au făcut numeroase puţuri de exploatare în regiunile Glodeni (Dâmboviţa) şi Băicoi (Prahova).

Cu cât necesitatea petrolului de iluminat se simţea mai mult, cu atât exploatarea ţiţeiului lua o desvoltare mai mare, însă sistemul de extracţie rămăsese tot puţurile.

Prin anul 1880 technica descoperind în ţiţeiu şi alte produse afară de petrolul lampant, exploatarea începe să intereseze şi capitalurile străine. Astfel, pentru prima oară, se formează o societate străină cu capital Austro-Ungar, care începe exploatarea în regiunea Câmpina. Această societate instalează prima sondă mecanică.

Atrase de perspectiva beneficilor mari, noui capitaluri străine fură învestite în industria petrolului. Se construesc rafinerii mari cu cele mai moderne instalaţiuni. Treptat s’au descoperit noui regiuni petrolifere, astfel că astăzi avem în ţara noastră, următoarele regiuni :

Moreni (jud Prahova) este situat în şesul Munteniei lângă apa Cricovului. Morenii a fost şi va mai fi încă mărgăritarul regiunei noastre petrolifere. Din această regiune se scoate zilnic cam 40 la sută din totalul producţiei ţărei.

Filipeşti de pădure (Prahova) este schela care leagă Morenii de Băicoi; dar din cauza dificultăţilor de săpare a fost lăsată în părăsire. Totuşi mai produce încă 0,3 la sută din producţia totală a ţărei. Dacă cantitatea totală de ţiţei extrasă din România dela 1838 până la începutul anului 1928 ar fi vărsată în lacul Cahul din Basarabia, l-ar acoperi pe o grosime de 60 centimetri. Aceeaşi cantitate de ţiţei dacă ar fi aşezată într'un rezervor cilindric cu diametrul de 1 km., acel rezervor ar trebui să aibe înălţimea de 50 metri.

Câmpina (Prahova), una din cele mai vechi schele, merge spre declin zăcămintele de tiţeiu fiind epuizate. Apogeul acestei regiuni a fost prin anul 1909, când violentele erupţiuni de ţiţeiu ale sondelor din Câmpina aruncau afară mii de vagoane. Astăzi Câmpina nu mai produce decât 1,8 la sută din productia tărei.

Buştenari (Prahova) se subîmparte în mai multe schele : Călinet, Burloiu, Telega, Grâuşor, Mislişoara, Făget şi Stejar. Această regiune petroliferă a fost adevăratul Eldorado al întreprinderilor mici. Sute de capitalişti au exploatat şi exploatează schelele din Buştenari, unde ţiţeiul se găseşte Ia adâncimi mici (100—300 m.) Buştenarii produc 4 la sută din producţia totală a ţârei.

Ceptura (Prahova) este o regiune nouă aşezată în partea de Est a judeţului, la Vest de Mizil, lângă comuna Urlaţi. Această regiune este în floare, producând 6 la sută din producţia totală a tărei.

Runcu şi Chiciura sunt situate la Sud-Est de Buştenari şi au o producţie de 8 la sută din producţia totală a tarei.

Băicoi şi Ţintea sunt situate la Sud de Buştenari şi la Est de Moreni. Aceste regiuni au aproape aceeaşi vechime ca şi Câmpina. Stratele de tiţei fiind şi aci secătuite, ele merg spre declin, nemai producând decât 6 la sută din producţia totală a tărei.

Bordeni-Recea este o regiune slab productivă cu 0,3 la sută din producţia tărei. Mai sunt în Prahova şi regiunile Copăceni, Drăganeasa, Udreşti şi Păcureşti cari împreuna au 0,5 la sută din producţia totală a tarei.

Ochiuri (Dâmbovita), situat la 10 km. spre Est de Târgovişte, este o regiune din care se scoate zilnic 13 la sută din producţia totală a tărei.

Gura Ocniţei (Dâmbovita) este situat între Ochiuri şi Moreni. Deţine al doilea loc, având o producţie de 17 la sută din producţia totală a ţărei.

Arbănaşi (Buzău), are o producţie constantă de 3 la sută din producţia tărei.

In Moldova avem în jud. Bacău, regiunile : Zemes, Solont şi Moineşti cari împreună produc 1.6 la suta din producţia totala a tărei.

Adâncimea la care se găseste ţiţeiul, variază după regiune. Astfel după cum am văzut, la Buştenari se găseşte la suprafaţă pe când la Filipeşti se găseşte între 1600 şi 1200 metri. Actualmente în multe regiuni din ţara noastră se exploatează terenuri până Ia 1500 metri, în căutarea de noui straturi petrolifere. Astfel în regiunea Moreni, avem sonde la 1400 metri cari produc prin erupţie, câte 20 vagoane pe zi.

Cea mai productivă sondă din tara noastră a fost sonda No. 1 „Colombia“, din regiunea Moreni. Această sondă a produs cantitatea enormă de 42.800 vagoane ţiţeiu. Dacă. aceste vagoane ar fi aşezate cap în cap, în linie dreaptă, ar face un şir lung dela Bucureşti până la Botoşani.

Valoarea acestui ţiţei ar fi actualmente un miliard lei.

Se întâmplă de multe ori însă, ca sondele să nu dea rezultate şi în loc de titei să întâlnească apă sărată, care în unele cazuri este eruptivă. Astfel în Regiunea Filipeşti s’a întâlnit la o sondă, în anul 1914, la adâncimea de circa 200 metri un strat eruptiv de apă caldă care a făcut erupţie timp de câteva luni, temperatura apei fiind de 80 grade.

Alte dăţi din cauza gazelor emanate şi o scânteie, o explozie urmează iar după ea incendii grozave. Ilustratia noastră de pe copertă, reprezintă incendiul dela Moreni isbucnit acum o săptămână şi pentru stingerea căruia se lucrează din răsputeri.

A. V. Leeca''

Romanian oil. Newspaper articles from 1899.

1899 Opinia, august 1899 Anul 3, nr. 74-98 1899-08-18 nr. 87

1899 Telegraful Roman, 1899 Anul 47, nr. 1-138 1899-09-28 nr. 103 22 COL Tintea spud in 1898 at 457 meters

1899 Telegraful Român Telegraful Roman, 1899 Anul 47, nr. 1-138 1899-09-25 nr. 102

Tribuna poporului 9-Oct-1899

Spănăchioaia - Primul put de petrol sapat in Romania

''Baia Solonţ este cea mai considerabila exploataţie de titeiu din judeţul Bacău, prin urmare din Moldova.

Puţurile de păcură din acest judeţ sunt numeroase si respândite in toată partea muntoasă. Mai toate sunt caracterisate printr'uă calitate excelentă de păcură, dar printr'uă producţiune destul de slabă, care a devenit şi mai mica de când crisa industriei petrolurilor domnesce în România.

Solonţul este singura localitate care 'şi păstrează însemnătatea, prin urmare devine îndoit de interesant.

Facerea conductului pentru transportul ţiţeiului de la bae la fabrica din Moineşti şi construirea calei ferate Moineşti-Târgul Ocnei, ii vor îmbunătăţi mult condiţiunile actuale de transport şi îi vor da un nou avent în viitor.

Istoricul băei este acela al mai tutulor exploataţiilor de păcură. Locuitorii vedend infiltraţiuni de teteiu pe marginea păraelor, au strâns mai întâi această substanţă de pe suprafaţa apei, au făcut apoi uă mică groapă în locul de unde o vedeau eşind, pe urmă puţuri pe cari le-au adâncit încetul cu încetul, cu cât 'şi perfecţionau mijloacele lor de lucru. Ei constatau uă crescere a producţiunei cu adâncimea.

Petrolul şi destilaţia ţiţeiului erau pe atunci necunoscute, nu numai în localităţile perdute din Munţii Moldovei, dar mai in toata lumea. Păcura extrasă servea la unsul cărutelor si ca combustibil. De multe ori ţeranii o străngeau într'uă groapă şi îi dedeau foc, ca părţile volatile să se ducă şi să le rămăe numai residiurile cari serveau pentru uns.

Fie-care băias se tinea de lucrările făcute deja de altul si puţurile, de multe ori prea apropriate se ( jenau ) stinghineau între ele. Cu încetul s'au făcut reguli în această privinţă, s'a reglementat distanţa între gropi.

Intr'uă zi, un om sau uă associaţie de oameni mai luminati au asezat sondage, cari încetul cu încetul au acoperit zona petroliferă.

Exploatarea petrolului la Solont in 1901

Iacă mersul firesc al unei băi de ţiţei. Acesta este şi cel urmat în Solonţ. Locuitorul Iordache Spănache pe Ia 1855 strângea ca şi cei-I-alţi ţerani păcură groasă pe albia Solonţului, servindu-se de un pămătuf de făn pe care'l storcea apoi şi vindea păcura. pentru uns căruţa cu 6 lei vechi vadra. Lui Spanache, celui d'întei, îi a venit în gand să facă un puţ pe malul părăului Clopotului care aducea prin apa sa ţiţeiul în părăul Solonţului. Acestui puţ îi s'a dat numele de Spănăchioaia după numele celui ce'l făcuse.

Groapa, de vr'o căţi-va stănjeni numai, dedea păcură dar puţină, ast-fel că stăpânului ei îi a dat în gând se meargă mai jos, să vază dacă nu va găsi mai multă. A dat însă de uă dificultate inherentă puţurilor de păcură: gazele ce se degajau din primul strat petrolifer pe care 'I strebătuse. Aceste gaze constitue ceea ce se numesce pe franţuzesce: grisou.

Afară de primejdia de explozie dacă se apropie vr'uă flacăre, ele îmbată, pe lucrător, adică îl ameţesc şi pe urma'l asfixiadă. Spanache care avea spiritul inventiv, a născocit un. sistem de ventilaţie, primitiv ce este drept, dar cu care'şi a făcut treaba.

Acest sistem consta dintr'un pat de cetină de brad numit jup pe care'l suia şi'l cobora în puţ printr'uă frănghie şi cu care făcea ast-fel uă măturare a groapei de gaze. La 20 de stănjeni* ( 45m ) a găsit un nou strat petrolifer, producend 20 la 30 vedre pe septămână**.

Exploatarea petrolului la Solont in 1903

Pentru a doua adâncire s'a întrebuinţat foale ţigăneşti cu ţevi de tinichea care se coborau în puţ. Pe vremea aceasta, mai multi ţerani încuragiaţi de resultatul obţinut de Spanache au săpat, gropi împrejurul Spănăchioaei''

Buletinul Societatii Politehnice,

Studii asupra exploatatiilor petrolifere ale societatii de petrol,

1893,

Inginer, Constantin Ion Bratianu

*stanjenul moldovenesc are 2,23 metri

**vadra moldovenesca are 23,5 litri sau 19,5 kilograme de pacura