Showing posts with label ochiuri. Show all posts
Showing posts with label ochiuri. Show all posts

Arnold Heim photos - Ochiuri

ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv 
Fotograf Heim Arnold 
Ochiuri, 08.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv  
Fotograf Heim Arnold
 Ochiuri, 27.05.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv  
Fotograf Heim Arnold
Ochiuri, 29.05.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv 
Fotograf Heim Arnold 
Ochiuri, Digging an earthen basin, 28.07.1926

ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv 
Fotograf Heim Arnold 
Ochiuri, 28.06.1926

Eruptia sondei nr. 2 I.R.D.P. la Ochiuri

''Argus, Decembrie 1924

Eruptia sondei 2 I.R.D.P. la Ochiuri

Pe lângă vioiciunea produsa in bursă de urcarea cursurilor, valorilor de petrol şi de emoţiunea cu perimetrele, se mai întâmpla coincidenţa ca în regiunea Ochiuri, o sondă I. R. D. P. să fi fost teatrul celei mai formidabile erupţii ce s'a produs vreo dată în România. Aceasta a fost prologul distribuţiei perimetrelor, un prolog cu tunete şi fulgere.

Să reamintim în puţine cuvinte istoricul sondei 2 I. R. D. P, la 0chiuri. După ce primul strat petrolifer, dacianul fusese epuizat şi părăsit, inginerii se hotărără să meargă înainte şi la 897 metri au dat de stratul meotic. Aceasta s‘a întâmplat în August 1924. Sonda a făcut erupţie in diferite rânduri şi apoi s’a înisipat.

A început curăţirea care a durat din August până acum. In ziua de 2 Decembrie, orele 3 după amiază, s'a produs erupţia cea mare care a durat 12 ore, şi a produs vr'o 150 vagoane din care 50 vagoane nisip.

Violenţa erupţiei întrece toate închipuirile; la câţiva kilometri depărtare s‘a auzit sgomotul detunăturilor. Linza — un capac în greutate de 1600 kgr. ataşat de un buştean de 8 metri lungime — fu aruncată şi căzu cu buşteanul în sondă. Societăţile vecine, Creditul Minier şi Astra Română au venit în mod colegial în ajutorul I. R. D. P.-ului trimiţând la faţa locului echipe numeroase.

Petrolul acelei sonde are o densitate de 867 la 15 grade, ţiţeiul e neparafinos. Inginerii sunt mulţumiţi că erupţia a încetat la orele 3 dimineaţa, pentrucă erau temeri de accidente grave dacă mai continua. Sonda e acum înfundată cu nisip până la gură, înăuntru clocoteşte şi emană mereu gaze. Se profită de această linişte relativă pentru a curăţi batalele şi a complecta instalaţiunile de captare. Direcţia generală a dat ordin să nu se introducă nici un instrument în sondă, să nu se facă nici o încercare până ce se vor termina toate pregătirile. Măsurile pregătitoare fuseseră luate în vederea unei producţiuni normale, nimeni nu prevăzuse o izbucnire atât de puternică. Din fericire nu s'a produs nici un accident.''

Forajul sondei 2 IRDP Sud Ochiuri Gorgota a inceput in 1922 fiind apoi adancita in 1924 pana la 1021 metri.

Locatia sondei 2 IRDP Sud Ochiuri Gorgota 44.96868267,25.53605516

Eruption of oil well no. 7 CRM Ochiuri Gorgota

 
Photo Olteanu, Campina
Oil well No. 7 CRM Ochiuri Gorgota in eruption on 12 of August 1925
Oil well no. 7 CRM Ochiuri Gorgota was spud by ''Creditul Minier'' oil company in 1925 at a depth of 884.5 m
Latitutude and longitude of location : 44.96774797,25.54866847

Adunarea generala a societatii I.R.D.P. in 1934

''Argus'', Sambata 23 Iunie 1934

Eri 21 Iunie la orele 11 a. m., s‘a ţinut adunarea generală ordinară a soc. I. R. D. P. pe exerciţiul anului 1933, care este al 13-lea de la înfiinţarea societăţii.

Adunarea a fost prezidată de d. avocat Chiriac, fiind legal constituită cu peste o treime de acţiuni prezentate faţă de emisiunea întreagă de 1.200.000.

Scrutători au fost desemnaţi d-nii: M. Atias şi L. Cristescu.

ORDINEA DE ZI

Se dă citire raportului consiliului de administraţie asupra exerciţiului cuprins între 1 Ianuarie 1933—31 Decembrie 1933.

Acest raport, face o expunere a situaţiei grele prin care a trecut întreaga industrie de petrol în acest exerciţiu, situaţie care firesc a fost resimţită de soc. I. R. D. P.

Iată câteva părţi esenţiale din cuprinsul raportului.

UN AN AGITAT

Anul 1933 a fost un an agitat pentru industria de petrol. Iniţiativa de îndreptare, pe care către mijlocul anului trecut preşedintele Statelor Unite a concretizat-o într’un complex de decrete şi regulamente, intitulat „Codul de petrol“ a provocat oarecare optimism în industria de petrol şj o urcare a preţurilor. Această îndreptare însă n'a fost de lungă durată, pe deoparte din cauza scăderii monezei americane, iar pe de altă parte din cauza imposibilităţii ce s‘a constatat că există, de a se pune ordine în industria americană, care este astăzi foarte desorientată. Toate măsurile preconizate nu au putut fi aplicate în această tară, astfel că eforturile de asanare au rămas fără efect până acum. Repercusiunea acestei situaţii a fost profund resimţită la noi. Luptăm în mod continua ca cele mai mari dificultăţi, deoarece preţurile au atins în cursul exerciţiului trecut nivelul cel mai scăzut ce s‘a înregistrat în industria noastră.

Pe piaţa internă, lupta fără scop şi fără explicaţie, a continuat mai intens, preţurile fiind câteodată mai scăzute decât cele dela export, O înţelegere in vederea asanării pieţii noastre şi care ar fi putut avea de rezultat menţinerea preturilor, nu s‘a putut realiza până acum.

Preţul actual de lei 3000 până la 4000 de vagon ţiţei este departe de a fi remunerator, el neputând acoperi, chiar ţinând cont de ameliorarea condiţiunilor de lucru nici măcar cheltuelile de foraj şi exploatare. Pe de altă parte, regimul fiscal apasă greu in ultimii ani industria de petrol, cu toate intervenţiunile şi demersurile făcute pe lângă guvern în diferite rânduri, de către reprezentanţii industriei petrolifere, care au demonstrat cu cifre, imposibilitatea de a lupta cu concurenţa străină, Societatea noastră a avut în mijlocul acestei situaţii dificile, de făcut eforturi mari spre a putea face faţă împrejurărilor nelipsind bine înţeles a continua politica de economii severe, care este la baza programului sâu de câţiva ani încoace.

ACTIVITATEA SOC. I. R. D. P.

Producţia societăţii noastre fost în cursul anului 1933 de 15.684 vagoane ţiţei, menţinându-se astfel, la un nivel aproape identic ca cel al anului precedent.

Această producţie s’a repartizat în 1933 după cum urmează:

Ţiţei neparafinos 12.551 vagoane,

Ţiţei semi-parafinos 1.347 vagoane,

Ţiţei parafinos 1.785 vagoane.

Total 15.684 vagoane.

Repartiţia producţiei pe şantiere se prezintă astfel:

Moreni Cricov kgr. 15.741,2

Moreni Pâscov kgr. 1.023.081,0

Ochiuri kgr. 1.347.572,0

Pietriş kgr. 143.212,9

Merişor kgr. 10.552.878,0

Runcu kgr. 1.102.008,0

Gorgoteni kgr. 1.500.310,1

Total kgr. 15.684.803,2

FORAJUL

S‘a săpat în anul 1933 un număr de 5780 mtr. faţă de 3356 m. săpaţi în 1932.

Numărul total al sondelor sapate a fost de 5 sonde şi anume :

Schela Merişor sonda No. 28* adâncime 716 mtr.;

Schela Merişor sonda No. 30** adâncime 712 mtr.

Schela Gorgoteni sonda No. 1*** adâncime 1378 mtr.;

Schela Gorgoteni sonda No. 2**** adâncime 1521 mtr.;

Schela Gorgoteni sonda No. 3***** adâncime 1453 mtr.

Sondele răzbite în 1933 au fost 3 şi anume: Sonda No. 28 Merişor; Sonda No. 1 Gorgoteni; sonda No. 2 Gorgoteni.

La finele anului se găseau în producţie un număr de 18 sonde şi anume: Sonda No. 7 Ochiuri, No. 20 Merişor, No. 24 Runcu; sonda No. 19 Ochiuri, No. 24 Merişor, No 29 Runcu; sonda No. 2 Merişor, No. 26 Merişor, No. 101 Runcu; sonda No. 10 Merişor, No. 2 Merişor, No. 30 Moreni Pâscov; sonda No. 16 Merişor, No. 1 Gorgoteni, No. 40 Moreni Pâscov; sonda No. 18 Merişor, No. 2 Gorgoteni, No. 66 Moreni Pâscov.

Situaţia lucrărilor la finele anului 1933 se prezenta astfel: Sonda No. 30 Merişor în sapă la adâncime de 712 mtr.; sonda No. 3 Gorgoteni în sapă la adâncime de 1453 mtr.

INVESTIŢIUNI

Spre a putea menţine în viitor nivelul producţiei, am fost nevoiţi, dat fiind epuizarea vechilor perimetre, să realizăm politica de achiziţionare de terenuri noui ce ne-o impuseseră încă de mult, adresându-ne în acest scop, atât Statului pentru a ne atribui perimetre de explorare şi exploatare în conformitate cu Legea Minelor, cât şi de la particulari dela cari am luat în concesiune în cursul anului trecut, diverse parcele importante.

Perimetrul de explorare din regiunea Colibaşi, a cărui suprafaţă este de 900 hectare a fost prospectat în cursul ultimelor Iuni cu ajutorul câtorva puţuri de mână. O continuare a acestor lucrări este încă necesară, înainte de a lua o deciziune în vederea fixării locului pentru prima sondă de explorare pe acest perimetru.

In afară de aceasta, am cerut — în urma cercetărilor geologice întreprinse de serviciul nostru de stadii — alte 3 perimetre de explorare în regiunele pe cari lucrările făcute în ultimul timp în zona acestor regiuni, le indică ca fiind probabil petrolifere.

VENITURILE ŞI BILANŢUL

Veniturile brute ce au rezultat din vânzarea ţiţeiului, a gazelor şi gazolinei, au fost de lei 76.631.680. Preţurile cele mai ridicate pentru ţiţei au fost realizate numai în ultimele trei luni ale anului. Ele au atins nivelul cel mai scăzut, în primele 9 luni.

Deasemenea, tot in ultimlle 3 luni ale anului, producţia societăţii a fost în progres.

Din examinarea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, rezultă că societatea a realizat un beneficiu brut de lei 82.814.026,— din care scăzăndu-se cheltuelile de administraţie şi exploatare, redevenţele şi impozitele, s’a trecut la amortizări, suma de lei 40.249.005.—

Vă rugăm să binevoiţi a admite reportarea soldului de lei 1.035.005, pe anul viitor.

DISCUŢIA RAPORTULUI CONSILIULUI ŞI AL CENSORILOR

După citirea raportului, iau cuvântul d-nii Rusch, Clinceami, Crivda, C. Petrescu, Epureânu şi alţi acţionari, formulând unii diverse obiecţiuni, critici şi propuneri, alţii elogii la adresa conducătorilor societăţii.

Se dă apoi citire raportului censorilor, semnat de d-nii L. Catargi, Emil Ioachimovici, M. Gr. Popescu, expert contabil, inginerii V. Secară şi P. Stroescu, care între altele, relevează că: „in cursul exerciţiului încheiat, consiliul de administraţie a trecut la realizarea unui vechi program al său, achiziţionând importante parcele de terenuri, cari asigură buna desvoltare şi viitorul societăţii, continuând cu perseverenţă această linie de conduită.

Buna gospodărie — continuă raportul censorilor — semnalată de noi în trecut, a impus şi anul acesta ca prin bilanţul prezentat, să se prevadă un amortisment de lei 40 milioane, în timp ce cheltuielile înscrise la profit şi perdere arată grija consiliului de a comprima la minimum cheltuielile propriu zise, pentru a consolida cât mai mult societatea în împrejurările grele prin cari a trecut în exerciţiul incheiat, când preţul ţiţeiului a atins nivelul cel mai scăzut din ultimii ani.

RĂSPUNSUL PREŞEDINTELUI ŞI AL ADMINISTRATORULUI DELEGAT

La obiecţiunile, propunerile şl elogile acţionarilor, au dat lămuriri şi au mulţumit d-nii Chiriak, preşedintele adunării şi Al. Donescu primarul municipiului Bucureşti, administrator delegat şi director general al soc. I. R. D. P.

D. AL. DONESCU, şi-a exprimat regretul sincer ce-l resimte de a nu fi putut oferi anul acesta un divident acţionarilor. Cauza acestei situaţiuni, rezidă în faptul că pe când producţia ţiţeiului este în creştere continuă, preţul său la export scade necontenit, in aceste împrejurări nu este permis societăţii să scoată numerarul din casă. Acest numerar este necesar pentru investiţii în terenuri noui, căci in petrol nu se poate trăi fără investiţii cât mai numeroase în terenuri şi sonde noui pentru pregătirea producţiei viitoare. Statul distribuie noui perimetre pentru exploatare prin licitaţie publică şi societatea trebuie să dispună în orice moment de fondurile necesare pentru a concura pentru obţinerea lor cu celelalte societăţi.

De aceia, d. Donescu, roagă adunarea să consimtă la acest efort şi sacrificiu necesar în interesul propăşirei societăţii. Cu privire la obiecţiunile formulate de unii acţionari, că nu s’a aplicat sancţiuni aspre conducătorilor din trecut ai societăţii, d. Al. Donescu lămureşte că trecuta gospodărie a societăţii n’a fost incorectă şi deci nu atrăgea după ea nici un fel de sancţiuni penale. Ea a fost numai greşită, din cauza investiţiilor şi aprovizionărilor prea costisitoare şi in parte inutile.

Mai departe d. Donescu, s'a asociat la părerea majorităţii acţionarilor, cari s’au opus la o reducere a capitalului societăţii, neoportună în împrejurările actuale.

Incheiănd cuvântarea sa, d. Donescu a mulţumit acţionarilor pentru cuvintele elogioase ce i-au adresat, făgăduind că va sta şi în viitor de veghe cu toată grija pentru a apăra şi asigura interesele acţionarilor la această societate. Punându-se la vot ordinea de zi ea este aprobată în unanimitate de adunare. Adunarea realege în consiliul de administraţie pe d. Al. Donescu şi J. Vasilescu Valjean, precum şi întreagă comisie de censori.

I. Radu

*Sonda 28 IRDP Nord Ochiuri Gorgota sapata in anul 1933 la o adancime de 716 metri pe zacamantul comercial Ochiuri-Gorgota

**Sonda 30 IRDP Nord Ochiuri Gorgota sapata in anul 1933 la o adancime de 712 metri pe zacamantul comercial Ochiuri-Gorgota

***Sonda 1 RVS Viforata sapata in anul 1933 la o adancime de 1384 metri pe zacamantul comercial Viforata-Razvad-Gura Ocnitei Vest.

**** Sonda 2 IRDP 8 RVS Viforata sapata in anul 1933 la o adancime de 1512 metri pe zacamantul comercial Viforata-Razvad-Gura Ocnitei Vest.

*****Sonda 3 IRDP Viforata sapata in anul 1934 la o adancime de 1491 metri pe zacamantul comercial Viforata-Razvad-Gura Ocnitei Vest.

Evolutia industriei petroliere

''Argus'', 1935

Situatia la 1910-Rafinajul-Perfectionarile tehnice-Sporirea productiei

Industria petroliferă a României, deşi cu rădăcini mai vechi în trecutul timpurilor, nu s'a putut afirma cu toată tăria, evidenţiind caracterul ei net de progres, decât din anul 1906. Perioada premergătoare anului 1857, de când încep înregistrările statistice în materie de producţie de ţiţei, a fost caracterizată printr'o extracţie de ţitei limitată la stricte nevoi domestice sau de medicină vulgară, Dela 1857 la 1896, când s‘a instalat prima sondă mecanică de către „Steaua Română”, exploatarea a evoluat încet, producţia atingând deabia în 1897 cifra de 110.000 tone, Cu 10 ani mai târziu, în 1906 cifra o găsim sporită la 887.100 tone.

1910

Cu anul 1910 şi fixarea în tară prin întreprinderi de prim ordin a noilor capitaluri însemnate, se deschide calea hotăratoare care îndrumează paşii tinerei noastre industrii către culmi nebănuite, dovedite în 1935 prin cifra impresionantă a exportului: 6.611.000 tone dintr’o producţie de ţiţei de 8.385.000 tone Pentru anul 1910, cifra extracţiei a arătat 1.355.407 tone şi exportul s’a cifrat la 586.000 tone. 
După 25 ani, în 1935, sporul producţiei arată un indice de 620 şi al exportului de 1280 faţă de anul 1910. 
Dacă progresele ar fi fost paralele în toate ramurile de activitate ale ţării, petrolul nu ar fi prezentat importanţa capitală, pe care o deţine astăzi.
Sondaj hidraulic efectuat la Pietrari in anul 1910
Sonda numarul 3 Doicesti* sapata in anul 1910 pe concesiunea C.M.Pleyte Mz

Din examinarea numai a acestor câtorva cifre se găseşte şi justificarea rolului de seamă atribuit industriei petrolifere, întrucât ea nu este chemată numai a satisface necesităţile ţării cu derivatele sale preţioase, ci contribuie cu toată greutatea celor aproape 8 jum. miliarde lei la asigurarea unei balanţe de plăţi active. Prin caracterul ei exportativ, întrucât 80 Ia suta din producţia rafinăriilor, se trimite în ţările consumatoare, petrolul şi-a câştigat acel loc, pe cari toate celelalte industrii şi agricultura laolaltă deabia îl pot ţine, întrucât valarea exportului petrolifer trece de jumătate din totalul general al tării. 
Când ne gândim că 25 de ani în urmă petrolul nu reprezenta pentru balanţa de export decât o modestă proporţie de 6 la sută din valoare şi 13 la sută din cantitate, ne dăm seama de marea schimbare produsă în structura economică a ţării .
Prin anul 1910 rezervele de petrol ale ţării erau evaluate de specialişti la cam 60 milioane tone, Realitatea este că s’au extras peste 91 milioane tone şt producţia pare a-şi menţine stabilitatea datorită noilor regiuni ce se descoperă şi cari împlinesc golurile lăsate prin epuizarea şantierelor mai vechi. 
Fie că rezervele actuale ale ţării vor fi suficiente pentru 10, 20, 30 sau mai mulţi ani, industria petroliferă, şi-a făcut întreaga datorie de a constitui un factor de real progres în afirmarea economică a ţării, în perioada grea lăsată de cicatricele răsboiului mondial.

Rasboiul

La retragerea trupelor în Moldova, industria petroliferă a fost distrusa pentru a nu cadea in mana inamicului. S’au deteriorat si astupat sondele, s’au defectat instalaţiile rafinăriilor şi s’a dat foc stocurilor. In Moldova şantierul „Stelei Române", printr'o exploatare intensivă a putut acoperi nevoile stricte ale armatei şi populaţiei.

Refacerea

Munca de refacere începută în 1918, a necesitat pricepere şi capital. Vechile întreprinderi au făcut apel la grupurile de capitalişti englezi, francezi, olandezi şi belgieni, iar noile formaţiuni din ţară dotate cu terenurile petrolifere ale statului, au format societăţi cu capital românesc. Datorită noilor investiţii, s’a putut desvolta neîncetat extracţia şi spori capacitatea rafinării lor, s'au construit altele noi şi amenajat moderne cele existente.

Perfecţionările tehnice

In şantiere au fost adaptate toate practicile din şantierele americane pentru a economisi cheltuielile de tubaj şi micşorarea duratei de foraj. Printre sondele cele mai adânci din lume am avut a nota pe aceia „Creditului Minier” din Chiţorani, care a atins adâncimea de 3.382 metri, faţă de 3.900 metri, cea mai mare adâncime mondială cunoscută. 
Prin carotaje electrice s’a stabilit un control absolut al stratelor parcurse în perioada forajelor, iar prin prospectări geofizice şi electrice, aplasamentul sondelor se face în condiţiuni optime.


Rafinajul 

In rafinării, instalaţiile de cracaj pentru obţinerea în mai mare măsură a benzinei şi acele de reformig pentru a obţine o benzină cu punct octanic ridicat, sunt progrese demne de remarcat, punând industria noastră alături de cea americană. In materie de uleiuri, prin prelucrarea lor în condiţii după ultimile cerinţi ale ştiinţei şi amestecurile cu uleiurile vegetale în proporţie echitabilă, s’au putut obţine rezultate excelente, chiar acolo unde se cere un ulei extrem de îngrijit (uleiul marin)

Folosirea gazelor

Din gazele obţinute în şantiere, gaze ce altă dată erau arse, se extrage gazolina în proporţie de 111 kgr. Ia 1000 metri cubi. Din totalul producţiei de gaze de 2 jum. miliarde metri cubi aproape două miliarde (84 la sută), s‘a degazolinat extrăsându-se 220.000 tone gazolină. Gazele degazolinate (sărace) ca şi cele nedegazolinate (bogate), folosesc la aprovizionarea oraşelor Ploeşti şi Câmpina, existând şi un proect pentru aducerea gazelor în Bucureşti. Preţul de revenire ar fi cam la o treime faţă de gazul de uzină, puterea calorifică fiind de 10 mii calorii pentru cele de sondă faţă de 5.000—6.000 ce degajă metrul cub din gazul de iluminat. De unde în anul 1910, gazele utilizate în schele deabia atingeau cifra de 69 milioane metri cubi, în 1935 se ajunge la folosirea a aproape 2 miliarde metri cubi, dintr’un debit de 2 jum. miliarde metri cubi. 
De puţini ani s'a început şi la noi punerea în consumaţie a gazelor lichefiate în tuburi, ce sunt puse la dispoziţia consumatorilor. Acestea sunt ultima expresie a practicei utilizării produselor petrolifere. La zeci şi sute de kilometri se poate avea lumină, căldură prin buteliile de gaz lichefiat, după modelul american sau cel din Franţa iar la noi Schelgas. In decurs de 25 ani, producţia de ţiţei a ţării a sporit de peste 6 ori. Dintre vechile schele Gura Ocniţei cu regiunile învecinate arată un spor de peste 2 jum. milioane tone, faţă de anul 1910. Moreni-Piscuri arată o creştere de aproape 7 sute de mii tone. Exploatările din judeţele Buzău şi Bacău arată câte o creştere de 12 mii şi 26 mii tone te 1935 faţă de 1910. Micşorări de producţie tot faţă de anul 1910 înregistrăm la Băicoi-Tintea (60 de mii tone) şi Câmpina cu aproape 90 la sută (297 mii tone). Sporul anului 1935 faţă de 1910 este de 7.033.000 tone, schelele noi alimentând: Răzvad-Ochiuri (1 milion 201.000 tone), Bucşani (643 mii tone), Boldeşti (1.546.000 tone) Ceptura (354.000 tone) şi Ariceşti (222.000 tone), în anul 1935.

Forajul

Forajul ce în anul 1910 se cifra la 60 mii metri, a sporit în anul 1935 la 312.500 metri si trebuie notat că în epoca de după răsboi, anul cu forajul cel mai ridicat a fost 1934 (376.950 metri). Productivitatea pe metrul forat ce în 1910 era de 22.5 tone a arătat în anul 1935 cifra de 26.8 tone pe metru.

Prelucrarea ţiţeiului

Prelucrarea ţiţeiului era asigurată în anul 1910 prin 58 rafinării mari şi mici, având o capacitate totală de 2.305 mii tone. In 1935, avem 62 rafinării cu o capacitate de aproape 12 milioane tone. Deosebit de capacitatea de distilare propriu-zisă, rafinăriile dispun în 1935 de mijloace perfecţionate de obţinere a produselor uşoare de rafinarea şi purificarea lor pentru a fi cât mai conforme exigentelor consumatorilor.

Mijloacele de transport

Capacitatea de stocaj a ţiţeiului şi produselor în rafinării se cifrează la 1.6oo mii tone pentru anul 1935, iar în staţii de export şi alte centre de desfacere sunt amenajate instalaţiuni ce pot înmagazina până la 800 mii tone. 
Conductele de ţiţei legând schelele între ele şi pe acestea cu rafinăriile, au avut în 1910 o lungime de aproape 900 km. In 1935 avem aproape 2600 klm. In ce priveşte mijloacele pentru transportul ţiţeiului sau produselor spre porturile de export, avem a constata că nici în 1910 şi nici in anii următori nu s’a reuşit a se dota industria cu conducte, deşi studii şi propuneri erau suficiente. In 1911 după vizita directorului general al grupului Royal Dutch Shelly se credea că această lucrare importantă va fi acordată spre execuţie acestui grup, care formulase o ofertă în acest sens. Convenţia pentru construcţia conductei a mai întârziat şi de abia în preajma răsboiului s’au început lucrări efective de pozare şi montare, pentru traseul Băicoi-Constanţa. In timpul ocupaţiei inamice, conductele au fost demontate şi aşezate pe traseul Giurgiu de unde produsele noastre erau transportate în bazinul superior al Dunării, în ţările puterilor centrale. 
După răsboi s'a activat cu multă pricepere în direcţia refacerii traseului conductei şi s'a reuşit a se da exportului în 1919 în folosinţă conducta spre Constanţa, pe unde s'a transportat în primul an 44 mii tone (1919) pentru a atinge în 1935 cifra de aproape 9 sute mii tone lampant. Tot din 1919 s'a pus în funcţiune şi conducta de produse negre spre Giurgiu. 
Lungimea conductelor petrolifere ce aparţin Statului este de 760 klm. lucrând în plin. Proectul din 1926 pentru montarea unei conducte de benzină spre Constanţa nu s’a putut realiza deşi până acum s'ar fi putut amortiza cheltuelile Statului revenindu-i beneficiul întreg din exportul anual de 1 miL 6 sute mii tone benzină spre Constanţa. 
Capitalul ce urma să fie învestit ar fi fost după devizul prezentat de „National Supply Corp." de circa 500.000.000 lei, iar după amortizare, conducta intra deplin drept în proprietatea Statului. Se pare că au intervenit serioase majorări de preţ ulterior, încât proectul a rămas în cartoanele Parlamentului. In oarecare măsură şi opozitia C.F.R.-ului, căruia I se lua o parte din venituri la transporturile ce-i aducea cele mai mari beneficii, a contribuit la abandonarea ideii conductei. 
In această materie politica drumului de fier s’a dovedit a fi direct contrara politicii adaptării mijloacelor moderne, rapide şi eftine de transport. Dacă aceiaş politică ar fi dominat şi în America, industria de acolo nu ar fi dispus de reţeaua de conducte atât de complectă şi bine utilată, care face ca tona kilometrică de derivate refulată, sa revie la 0.18 lei faţă de 1.15 cât revine la transporturi prin vagoane cazane, cari în afară de durata transportării se mai întorc şi goale, prilejuind cheltueli noi.

*Sonda 3 AR Doicesti sapata in 1911 la Doicesti de catre Astra Romana la o adancime de 624 m.

''La trustul de extractie Tîrgovişte''

''Scînteia, Anul XXXII, Nr. 5697, Marti 30 Octombrie 1962

Au fost oare numai cauze ‘’obiective’’ ?

In primele 9 luni ale anului, planul producţiei globale şi al producţiei-marfă al Trustului de extracţie Tîrgovişte a fost îndeplinit şi depăşit. Productivitatea muncii a sporit simţitor, iar prin reducerea preţului de cost au fost obţinute economii suplimentare în valoare de peste 2 000 000 de lei.

O experienţă valoroasă în realizarea sarcinilor de plan au dobîndit petroliştii schelei Gura Ocnitei. Pentru creşterea debitului de ţiţei la sonde, aici au fost aplicate numeroase măsuri : tratamente cu diferite substanţe, injecţii de pietriş în strat pentru combaterea viiturilor de nisip, retrageri, adiţionări etc. Un număr însemnat de sonde inactive au fost reparate şi puse în producţie. In acest fel, colectivul schelei a livrat rafinăriilor cantităţi însemnate de petrol peste plan şi a redus preţul de cost pe tona de ţiţei extras, realizînd 1 752 000 de lei economii suplimentare.

Dar, dacă în ce priveşte producţia globală şi marfă lucrurile stau bine la acest trust, deoarece s-au obţinut depăşiri, prevederile de plan privind unele sortimente de ţiţei nu au fost îndeplinite. In spatele cauzelor „obiective“, pe care le invocă conducerea trustului, stau numeroase deficienţe interne ce puteau fi înlăturate dacă se luau măsuri la timp. Despre ce este vorba ?

Lucrări şi măsuri neglijate

In schelele trustului metodele avansate de lucru nu sínt extinse pe măsura posibilităţilor. Nu întîmplător sarcinile de plan nu au fost realizate tocmai la sondele vechi, unde producţia poate creşte prin aplicarea procedeelor moderne menite să contribuie la sporirea factorului de recuperare a ţiţeiului din zăcăminte. La schelele Moreni şi Ochiuri, de pildă, începînd din anul trecut au fost forate panouri experimentale de sonde în vederea recuperării secundare a ţiţeiului prin injecţie de apă. Termenul stabilit prin plan pentru începerea injecţiei n-a fost însă respectat şi nici acum nu se aplică această metodă.

La Moreni, Ochiuri şi Tîrgovişte sínt de asemenea posibilităţi pentru executarea unui număr sporit de fisurări hidraulice, pentru extinderea metodelor de combatere a coroziunii echipamentului de pompaj, a depunerilor de parafină şi a altor procedee înaintate de lucru.

— In unităţile trustului, ne spune Iov. Diţu Decebal, secretar al comitetului de partid de la schela Ochiuri, lucrează cadre de specialişti cu multă experienţă, care pot aduce o contribuţie însemnată la găsirea unor noi soluţii tehnice, la extinderea procedeelor avansate de extracţie a ţiţeiului. Dar iniţiativa acestor cadre nu este întotdeauna sprijinită ; se iau unele măsuri fără consultarea prealabilă a specialiştilor.

O analiză a activităţii trustului arată că în schele pierderile de producţie datorită intervenţiilor şi altor opriri la sonde se menţin la un nivel ridicat.

— In secţia noastră, a arătat tov. Ion Nistor, trolist în schela Moreni, echipele de intervenţii aşteaptă uneori mult timp pînă li se fixează programul de lucru.

Sondorii Gheorghe Ogrezeanu şi Neagu Tudose, din această schelă, au ţinut să adauge că aprovizionarea echipelor cu scule potrivite şi cu materiale se face de multe ori cu întîrziere. Lipsesc de obicei cablurile pentru curăţit, curelele trepezoidale, cleştii pentru tubing şi becurile de Iluminat. Fără îndoială că aceste deficienţe, care la prima vedere par mărunte, influenţează asupra bunului mers aI funcţionării sondelor.

Experienţa schelelor fruntaşe arată că acolo unde a existat preocupare pentru combaterea viiturilor de nisip, pierderile de ţiţei din intervenţii s-au redus faţă de anii anteriori (viiturile de nisip duc la uzarea prematură a pompelor de adîncime şi chiar la înfundarea sondelor). In schelele Cîmpina şi Gura Ocniţei, de pildă, s-au executat operaţii de injecţie cu pietriş în strat şi s-au introdus filtre la numeroase sonde. Drept urmare, timpul de oprire a sondelor pentru intervenţii a fost redus cu 45 şi respectiv 30 la sută faţă de anul 1961.

Nu tot aşa se prezintă situaţia la schelele Moreni şi Ochiuri, unde abia în ultimul timp s-au luat măsuri pentru combaterea viiturilor de nisip.

In toate schelele trustului trebuie luate măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii intervenţiilor, deoarece numărul operaţiilor repetate şi al accidentelor tehnice este încă mare. Inlocuirile de pompe să fie executate cu mai multă grijă şi numai după ce la sondele respective s-au făcut etalonări sau dinamometrări.

Control de partid mai sistematic şi eficient

Organizaţiile de partid din schelele trustului respectiv au analizat în mai multe rînduri de ce nu se realizează sarcinile de plan la extracţia de ţiţei şi au stabilit unele măsuri pentru recuperarea rămînerii în urmă. Totuşi lucrurile nu au intrat încă pe făgaşul dorit. De ce ? Pentru că de obicei la analizarea situaţiei dintr-o schelă sau alta n-a fost atras larg activul comitetelor de partid. Analizarea judicioasă a stărilor de lucruri din schele ar fi dat posibilitatea să se scoată la iveală importante rezerve interne, să se stabilească mijloacele de înlăturare a deficienţelor. Slab se desfăşoară şi controlul de partid asupra felului cum se aplică prevederile planurilor de măsuri tehnico-organizatorice întocmite la începutul anului.

O bună perioadă de timp, la schela Moreni au existat serioase deficienţe în urmărirea producţiei pe parcuri de separatoare şi pe sonde. S-au executat unele operaţii de slabă calitate. Comitetul de partid de aici nu s-a sesizat de aceste lipsuri spre a interveni operativ pentru înlăturarea lor. Tot astfel, la schela Ochiuri, la sondele de intervenţie şi la cele în reparaţii capitale, au avut loc anul acesta mai multe defecţiuni. Organizaţiile de bază din secţii nu au pus în discuţia sondorilor aceste cazuri, pentru a se găsi căile de prevenire a defecţiunilor.

*

Pînă la sfîrşiful anului mai sínt două luni. Există posibilităţi ca schelele trustului Tîrgovişte să-şi îmbunătăţească activitatea, să lichideze rămînerea în urmă la extracţia de ţiţei. O atenţie deosebită trebuie dată aplicării măsurilor stabilite cu ocazia discutării cifrelor de plan pe anul 1963 pe ramuri de producţie şi celor din planurile M.T.O. întocmite la începutul acestui an.

Conducerea trustului va trebui să urmărească îndeaproape activitatea sectorului de foraj de la Moreni, pentru ca acesta să pună la timp în producţie sondele planificate în acest trimestru. Aceeaşi atenţie trebuie acordată şi sondelor din fondul activ şi inactiv, planificate să fie reparate ín trimestrul IV.

In rezolvarea diferitelor probleme care depăşesc posibilităţile locale, este nevoie de sprijinul activ al Direcţiei generale foraj-extracţie din Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei. Este vorba de îmbunătăţirea aprovizionării cu material tubular, tije, unităţi de pompare, aparatură de măsură şi control. Direcţia generală va trebui să studieze şi situaţia instalaţiilor şi utilajelor pentru reparaţii capitale la sonde şi pentru intervenţii care, în multe locuri, nu mai dau randamentul necesar.''

N. PANTILIE coresp. „Scînteii"

Oil well no 49 AR Ochiuri Gorgota

Oil well no 49 AR Ochiuri Gorgota was spud in 1924 at 795 meters

Sonda Nr. 49 AR Ochiuri Gorgota a societăţii petrolifere „Astra Romana" din schela Ochiuri ( jud. Dâmbovita a fost prima sondă care a atins straturile petrolifere din formaţiunea meotică. Aceste strate au dat în decurs de 2 ani (1925—1927) peste 85.000 vagoane de ţiţei la un număr de 16 sonde, ceeace revine, în medie, peste 5000 vagoane de titei de sondă.

Oil well no. 49 of the oil company "Astra Romana" from the Ochiuri field ( Dâmbovita county ) was the first well that reached the oil layers of the Meotic formation. These layers yielded over 85,000 wagons of crude oil in the course of 2 years (1925—1927) of 16 wells, which is, on average, more than 5000 wagons of well oil.

Latitude and longitude of location : 44.9684423,25.54098686

Bogăţia ţărei noastre: Petrolul

''Ziarul Stiintelor şi al Călătoriilor,

ANUL XXXII No. 23.

5 Iunie 1928

Bogăţia ţărei noastre: Petrolul

Cu toate că existenţa petrolului era cunoscută din cele mai vechi timpuri, exploatarea petrolului n'a început decât prin anul 1857, când colonelul Dracke, în Pensilvania (Statele Unite), a răsbit primul puţ productiv, la adâncimea de 48 metri. Valoarea celor 3.818.000 vagoane de titei extrase din subsolul tarii noastre, socotita după pretul titeiului din anii respectivi, când s’a extras porţiunile ce formează acest total, este de 31 de miliarde lei, care în hârtii de câte 1000 lei ar face un teanc inalt aproape cât vârful muntelui Omul.

In Rusia petrolul era cunoscut din cele mai vechi timpuri. Călătorul Marco-Polo, povesteşte că locuitorii din Baku (actualmente importantă regiune petroliferă a Rusiei), vindeau în Asia Mică, un ulei mineral care nu putea fi altul decât petrolul.

Primele începuturi ale exploatărei petrolului la noi în ţară, datează din anul 1856, Pe atunci petrolul se extrăgea din puţuri primitive şi servea numai la unsul roţilor şi la cătrănitul lemnelor, spre a nu putrezi. Cu timpul, printr’o distilaţie primitivă, se reuşi să se extragă din el un produs care se ardea în lămpi. Atunci a început ca petrolul să aibă mai multă căutare şi s’au făcut numeroase puţuri de exploatare în regiunile Glodeni (Dâmboviţa) şi Băicoi (Prahova).

Cu cât necesitatea petrolului de iluminat se simţea mai mult, cu atât exploatarea ţiţeiului lua o desvoltare mai mare, însă sistemul de extracţie rămăsese tot puţurile.

Prin anul 1880 technica descoperind în ţiţeiu şi alte produse afară de petrolul lampant, exploatarea începe să intereseze şi capitalurile străine. Astfel, pentru prima oară, se formează o societate străină cu capital Austro-Ungar, care începe exploatarea în regiunea Câmpina. Această societate instalează prima sondă mecanică.

Atrase de perspectiva beneficilor mari, noui capitaluri străine fură învestite în industria petrolului. Se construesc rafinerii mari cu cele mai moderne instalaţiuni. Treptat s’au descoperit noui regiuni petrolifere, astfel că astăzi avem în ţara noastră, următoarele regiuni :

Moreni (jud Prahova) este situat în şesul Munteniei lângă apa Cricovului. Morenii a fost şi va mai fi încă mărgăritarul regiunei noastre petrolifere. Din această regiune se scoate zilnic cam 40 la sută din totalul producţiei ţărei.

Filipeşti de pădure (Prahova) este schela care leagă Morenii de Băicoi; dar din cauza dificultăţilor de săpare a fost lăsată în părăsire. Totuşi mai produce încă 0,3 la sută din producţia totală a ţărei. Dacă cantitatea totală de ţiţei extrasă din România dela 1838 până la începutul anului 1928 ar fi vărsată în lacul Cahul din Basarabia, l-ar acoperi pe o grosime de 60 centimetri. Aceeaşi cantitate de ţiţei dacă ar fi aşezată într'un rezervor cilindric cu diametrul de 1 km., acel rezervor ar trebui să aibe înălţimea de 50 metri.

Câmpina (Prahova), una din cele mai vechi schele, merge spre declin zăcămintele de tiţeiu fiind epuizate. Apogeul acestei regiuni a fost prin anul 1909, când violentele erupţiuni de ţiţeiu ale sondelor din Câmpina aruncau afară mii de vagoane. Astăzi Câmpina nu mai produce decât 1,8 la sută din productia tărei.

Buştenari (Prahova) se subîmparte în mai multe schele : Călinet, Burloiu, Telega, Grâuşor, Mislişoara, Făget şi Stejar. Această regiune petroliferă a fost adevăratul Eldorado al întreprinderilor mici. Sute de capitalişti au exploatat şi exploatează schelele din Buştenari, unde ţiţeiul se găseşte Ia adâncimi mici (100—300 m.) Buştenarii produc 4 la sută din producţia totală a ţârei.

Ceptura (Prahova) este o regiune nouă aşezată în partea de Est a judeţului, la Vest de Mizil, lângă comuna Urlaţi. Această regiune este în floare, producând 6 la sută din producţia totală a tărei.

Runcu şi Chiciura sunt situate la Sud-Est de Buştenari şi au o producţie de 8 la sută din producţia totală a tarei.

Băicoi şi Ţintea sunt situate la Sud de Buştenari şi la Est de Moreni. Aceste regiuni au aproape aceeaşi vechime ca şi Câmpina. Stratele de tiţei fiind şi aci secătuite, ele merg spre declin, nemai producând decât 6 la sută din producţia totală a tărei.

Bordeni-Recea este o regiune slab productivă cu 0,3 la sută din producţia tărei. Mai sunt în Prahova şi regiunile Copăceni, Drăganeasa, Udreşti şi Păcureşti cari împreuna au 0,5 la sută din producţia totală a tarei.

Ochiuri (Dâmbovita), situat la 10 km. spre Est de Târgovişte, este o regiune din care se scoate zilnic 13 la sută din producţia totală a tărei.

Gura Ocniţei (Dâmbovita) este situat între Ochiuri şi Moreni. Deţine al doilea loc, având o producţie de 17 la sută din producţia totală a ţărei.

Arbănaşi (Buzău), are o producţie constantă de 3 la sută din producţia tărei.

In Moldova avem în jud. Bacău, regiunile : Zemes, Solont şi Moineşti cari împreună produc 1.6 la suta din producţia totala a tărei.

Adâncimea la care se găseste ţiţeiul, variază după regiune. Astfel după cum am văzut, la Buştenari se găseşte la suprafaţă pe când la Filipeşti se găseşte între 1600 şi 1200 metri. Actualmente în multe regiuni din ţara noastră se exploatează terenuri până Ia 1500 metri, în căutarea de noui straturi petrolifere. Astfel în regiunea Moreni, avem sonde la 1400 metri cari produc prin erupţie, câte 20 vagoane pe zi.

Cea mai productivă sondă din tara noastră a fost sonda No. 1 „Colombia“, din regiunea Moreni. Această sondă a produs cantitatea enormă de 42.800 vagoane ţiţeiu. Dacă. aceste vagoane ar fi aşezate cap în cap, în linie dreaptă, ar face un şir lung dela Bucureşti până la Botoşani.

Valoarea acestui ţiţei ar fi actualmente un miliard lei.

Se întâmplă de multe ori însă, ca sondele să nu dea rezultate şi în loc de titei să întâlnească apă sărată, care în unele cazuri este eruptivă. Astfel în Regiunea Filipeşti s’a întâlnit la o sondă, în anul 1914, la adâncimea de circa 200 metri un strat eruptiv de apă caldă care a făcut erupţie timp de câteva luni, temperatura apei fiind de 80 grade.

Alte dăţi din cauza gazelor emanate şi o scânteie, o explozie urmează iar după ea incendii grozave. Ilustratia noastră de pe copertă, reprezintă incendiul dela Moreni isbucnit acum o săptămână şi pentru stingerea căruia se lucrează din răsputeri.

A. V. Leeca''

Fratii Andreescu si stingerea sondei 108 AR Ochiuri Gorgota

Dimineata, Joi 17 Mai 1928

Operatiuniile de stingere ale sondei

Utilizarea sistemului Fratiilor Andreescu

OCHIURI 15.- Inca de Duminica, - dupa ce restul sondelor si batalurilor cu pacura s’au stins, iar cele din vecinatatea sondei de gaze 108, au fost puse in stare de aparare, - s’a procedat la incercarea de a fi stins si focul dela aceasta din urma sonda.

S’au pus in practica mai multe sisteme de stingere, intre cari si acela cu musamale, pentru astuparea gazelor, ca sa nu mai ia contact cu aerul si flacara sa se stinga.

Sistemele n’au dat nici un rezultat.

Coloana de foc este tot asa de vie, ca la inceputul ei.

In general, un sistem eficace, permanent, de stingere a sondelor aprinse, nu exista. Se pare ca nici in Americanu este un singur sistem, care sa fie dat vreodata, rezultate bune. De aceea se intrebuinteaza diferite sisteme, - dintre cari cel mai uzitat este cel cu tunelul.

Dar pentru stingerea focului dela Ochiuri, nu este nevoie de tunel. Desi sonda e de gaze si prezinta pericol, iar coloana de foc e destul de mare, dogoarea permite totusi apropierea de ea. Noi in-sine, am putut veni pana la 20-25 metri apropiere de sonda arzanda.

Dupa toate probabilitatile, se va utiliza aci, sistemul de stingere al fratiilor Andreescu, care a dat rezultatul asteptat anul trecut, in Iunie, cu prilejul marelui incendiu al sondelor dela Gura-Ocnitei.

Fratii Andreescu au si sosit ieri in localitate, cu aparatele si echipa lor de stingere, urmand sa procedeze la completa stingere a focului, pentru o plata de 60.000 lei. Sistemul fratiilor Andreescu, ei insasi maestrii sondori si mecanici de sonde, - a dat intodeauna rezultatele asteptate.

Partea de pagube a societatii ‘’ Astra-Romana’’, - numai pentru schela Ochiuri, intrece suma de peste 10 milioane lei, plus aparatele, masinile deteriorate, dintre cari cele mai multe sunt asigurate.

Incediul sondei 108 AR Ochiuri Gorgota de langa Parcul de rezervoare Pompe 2 ( actual Parc 2 Gura Ocnitei )

 

Dimineata, Sambata 19 Mai 1928

Sonda dela Ochiuri a fost stinsa

Sonda dela Ochiuri, care arde de Vineri, a fost stinsa aseara prin metodele fratiilor Andreescu.

Creditul Minier oil company at Ochiuri

Creditul Minier workshop & headquarter at Ochiuri during WW2

Creditul Minier old photos colorized

Creditul Minier workshop at Moreni-Cricov
Creditul Minier toolmen at Moreni-Cricov
Creditul Minier toolhouse at Moreni-Cricov
Creditul Minier egineer's homes at Moreni-Cricov
Creditul Minier staff housing at Moreni-Cricov
Creditul Minier staff housing at Ochiuri