Roadele colaborării creatoare - inginerul D. Donţov şi de maistrul I. Tăbăroiu

''PLOEŞTI (dela corespondentul nostru). In ultima vreme, filiala Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor din Ploeşti a iniţiat o acţiune pentru sprijinirea muncitorilor petrolişti în vederea descoperirii şi valorificării rezervelor interne. Tehnicienii şi inginerii din cadrul acestei filiale au luat în studiu problema prelungirii perioadei de producţie a sondelor între două intervenţii, — una din importantele rezerve interne in schelele petrolifere. In cadrul oficiilor de extracţie a ţiţeiului, perioada de producţie a sondelor este redusă în mare măsură, datorită coroziunii la care sunt supuse pompele de extracţie. Tehnicienii şi inginerii filialei, în urma unor studii ample, au organizat trei colective pentru experimentarea unor metode de protecţie a pompelor de extracţie împotriva coroziunii în schelele Moreni, Băicoi, Ţintea şi Boldeşti. Colectivul condus de inginerul D. Donţov şi de maistrul I. Tăbăroiu a studiat şi a experimentat în schela Moreni un sistem de protecţie catodică a pompelor de extracţie. Prin aplicarea acestui sistem s’a ajuns ca, la unele sonde, perioada de funcţionare să se prelungească dela 24 de zile la 82 de zile. In prezent, acest sistem de protecţie se aplică la 16 sonde din schelele Moreni, Gura Ocniţei, Ochiuri şi Filipeştii de Pădure, prelungindu-se cu circa 150% timpul de funcţionare a pompelor de extracţie. In schelele Băicoi şi Ţintea, colectivul condus de inginerul T. Radu şi brigadierul Gh. Nicorescu a experimentat un alt sistem de protecţie catodică format din elemente de zinc şi cupru ataşate la sorbul pompei. Acest sistem, care în prezent se aplică la un număr de 20 de sonde, a contribuit la prelungirea timpului de funcţionare a pompelor cu circa 100—150%. Cel de al treilea colectiv, condus de inginerul I. Răduţă, a reuşit să aplice, in schela Boldeşti, sistemul de protecţie a pompelor prin inhibitori. Prin aplicarea acestui sistem s’a redus simtitor influenţa negativă a apei sărate asupra pompelor, mărindu-se astfel timpul lor de funcţionare dela 4-5 zile până la 20 de zile.''

Scanteia, anul XXIII Nr. 2878, Duminica 24 Ianuarie 1954

Pompa Tăbăroiu

''Noi construcţii de pompe de extracţie pentru sonde cu nisip

Munca, nr. 4960, Octombrie 1963

Migrarea nisipului din strat in sonda reprezinta un fenomen specific formatiilor constituite din roci neconsolidate si care tind sa curga spre sonda odata cu titeiul sau gazele. Urmarile fenomenului de migrare sint daunatoare, atit in ceea ce priveste stratul, cit si in ceea ce priveste sonda, nisipul acumulat in coloana ingreunind exploatarea normala a sondei.

La sondele exploatate prin pompaj de adincime, la care se utilizeaza pompe uzuale de tip TB si P, avind cilindrul fix, prezenta nisipului in suspensie in fluidul extras conduce la : uzura prematura a principalelor piese de schimb, camasi, pistoane, supape cu bila si in timpul opririlor accidentale ale pompelor cauzate de desurubarea sau ruperea prajinilor de pompaj etc, nisipul aflat in suspensie, in tevile de extractive se depune peste piston provocind griparea acestuia in pompa si deci necesitatea de a se interveni la sonda pentru inlocuirea piesei avariate.

Pentru invingerea acestor dificultati in schela Moreni se utilizeaza cu rezultate bune o noua constructie de pompa de extractie tip P, avind cilindrul mobil, care constituie inovatia maistrului Ion Tăbăroiu.

In cele ce urmeaza ne vom opri asupra aspectelor tehnice si economice ale folosirii acestor pompe, asa cum a reiesit din conditiile de lucru din schela Moreni.

Pompa de extractive de tip Tăbăroiu este o pompa de tip P uzuala, modificata, avind pistonul fix si cilindrul mobil. Acţionarea pompei poate fi făcută atît cu prăjinile obişnuite de pompaj cît şi cu prăjini tubulare, alcătuite din ţevi de extracţie de 1 1/2 ţoli sau 1 1/4 ţoli. 
Datorită acestui montaj este foarte indicat să se utilizeze pompa la sondele cu nisip mult în suspensie, care se depune la întreruperea pompajului, adică la ruperile de prăjini de pompare, la întreruperi de curent electric, mai ales vara în timpul descărcărilor electrice, la ruperi de curele trapezoidale etc. La asamblarea pompei Tăbăroiu se folosesc aceleaşi piese principale (piston, cămăşi, supape) ca şi la pompa P, însă pompa fiind montată răsturnat, pistonul are la partea inferioară o ţeavă prelungitoare la care se montează dispozitivul de fixare şi etanşare al pompei în turla de extracţie.

La cursa în sus a cilindrului, supapa pistonului se deschide şi lichidul este aspirat în cilindru; iar la cursa în jos lichidul este împins în ţevile de extracţie sau în prăjinile tubulare, după cum este montajul. 

Intrucît la această pompă supapa mobilă este amplasată la partea superioară a ansamblului, se înlătură posibilitatea ca nisipul să pătrundă în pompă în timpul opririlor. De asemenea, pentru că cilindrul este mobil se asigură o turbulenţă mai mare, în timpul funcţionării pompei şi deci se previne depunerea nisipului în jurul dispozitivului de fixare în ţevile de extracţie. 

In cursul anului 1961 această pompă a fost folosită la 21 de sonde cu dificultăţi de nisip, dintre care 15 sonde deschise la formaţiile grupurilor I şi II, cu adîncimi pina la 500 metri şi 9 sonde deschise la formaţia Drader, cu adîncimi 850—950 metri, obţinîndu-se rezultate bune. In prezent, utilizarea acestei pompe a luat o extindere mare atît în schela Moreni cît şi în alte schele. In schela Moreni, durata medie de funcţionare a pompei a crescut de la 15 zile la 35 pînă la 40 zile, reducîndu-se numărul zilelor de curăţire şi numărul pompelor înlocuite cu 50—80 la sută, de asemenea, şi numărul manevrelor la sonde s-a redus aproape complet. 

Pompa Tăbăroiu fiind de o construcţie simpla, Institutul de cercetări foraj-extracţie Cîmpina a studiat îmbunătăţirea ei. Pe baze recomandărilor făcute, Institutul de proiectări de Ia Ploieşti a executat proiectari tehnice pentru piesele necesare modificării pompelor P uzuale în pompă tip P cu cilindru mobil. Drept urmare s-au construit la Uzina mecanică Cîmpina două pompe cu cilindru mobil de dimensiunile 2 1/2” X 1 3/4” şi 2” X 1 1/4”, care urmează să fie experimentate în schela noastră, în vederea omologării şi extinderii lor pe scară largă.

Ing. VASILE GHEORGHIU şeful serviciului tehnologic al schelei Moreni''

Baioneta Dontov

Scanteia, nr. 1638, Ianuarie 1950

''Un nou sistem de deparafinare a sondelor

Schela „Muntenia”-Ochiuri are un număr mare de sonde care funcţionează în pompă Insert. Ele trebuesc deparafinate din două in două săptămâni. Vechiul sistem de deparafinare, de care noi ne-am folosit mult timp, nu era cel mai potrivit. La fiecare deparafinare trebuia să dăm afară odată cu tijele şi pompa din lăcaşul ei. In timpul acesta, ţiţeiul din tubing se retragea în strat şi pentru a repune sonda în producţie, trebuia ca pompa să lucreze timp de 8 până la 10 ore incontinuu. Pierdeam zeci de tone de ţiţei. Acest lucru mi-a dat de gândit. In vara anului trecut, am început să studiez un ait sistem de deparafinare. Am conceput un dispozitiv cu care să desfac tijele, fără să mai trag pompa afară. Pompa rămânând în lăcaş, ţiţeiul nu se mai retrăgea în strat. Dar, când am făcut proba, mi-am dat seama că este un dispozitiv prea greoi. Sondorii din echipele de deparafinare îl manevrau anevoie. Am căutat să-l perfecţionez, să-l fac cât mai simplu, pentru ca fiecare sondor să-l priceapă şi să-l poată, mânui cu uşurinţă. Atunci am schimbat sistemul de cuplare a dispozitivului la pompă. Cuplarea se face acum prin simpla lăsare în jos a tijei, iar desfacerea printr-o uşoară învârtire la dreapta. Prima încercare am făcut-o la sonda 161 şi a dat rezultate bune. Cu sprijinul organizaţiei de Partid şi a direcţiunii, am extins sistemul de deparafinare şi la sondele 151, 318, 101, 57, 243 şi 6. De curând, sistemul a fost încercat şi la sonda 118 Piscuri a Petroliferei „Muntenia”-Moreni. Şi acolo a dat rezultate satisfăcătoare. Foloasele acestui sistem sunt însemnate. In primul rând se câştigă o mare cantitate de ţiţei, sonda fiind repusă mai devreme în producţie. In schela noastră s’au extras în plus până acum, datorită folosirii acestui sistem, zeci de vagoane de ţiţei. In al doilea rând, se evită o serie de deranjamente în strat, care aduceau o micşorare a producţiei de ţiţei. Prin introducerea acestui nou sistem de deparafinare la sondele cu pompe Insert, vom da ţării sute de vagoane de ţiţei în plus."

Ing, Dontov Dan Gh. schela "Muntenia" Ochiuri-Dâmboviţa

Sonde identificate la care se face referire in articol : 
  • Sonda 161 AR Ochiuri Gorgota sapata in 1948 la 1518,8 metri - prima la care s-a utilizat baioneta Dontov.
  • Sonda 151 AR Ochiuri Gorgota sapata in 1942 la 1018 metri.
  • Sonda 101 AR Ochiuri Gorgota sapata in 1925 la 943,5 metri.
  • Sonda 57 RA GO Viforata sapata in 1943 la 1588 metri.
  • Sonda 243 UN GO Viforata sapata in 1943 la 1650,5 metri.

Forajul cu turbina

"Turboburul in ofensiva

Flacara, Martie 1960

Fotoreportaj de F. Urseanu

O sută de petrolişti din regiunea Ploeşti — toţi specialişti în sfredelirea pămîntului — s-au în­trunit în cadrul unui schimb de experienţă. Adunarea respectivă, ţinută de curînd, a început într-un loc unde forajul pentru depistarea aurului negru se face nu după vechea metodă cu masa rotativă, ci cu turbina. Mai exact: la sonda 591 Mislea a întreprinderii de foraj Lilieşti. Scopul? Însuşirea experienţei înaintate acumulate de brigăzile fruntaşe în forajul cu turbina. Şi, fără îndoială, stabilirea unor măsuri care să asigure extinderea acestei metode, astfel încît să se realizeze şi să se depăşească sarcinile ce revin muncitorilor şi tehnicienilor din întreprinderile de foraj, în lumina documentelor celui de-al III-lea Congres al P.C.R. Cu alte cuvinte: de a se reduce în continuare preţul de cost al forajului şi de a se mări cu cel puţin 40 la sută viteza de săpare a puţurilor petrolifere. Ce aduce forajul cu turbina faţă de forajul cu metoda mesei rotative? în primul rînd, viteză mai mare de foraj. Şi aceasta datorită turbinei de la capătul de jos al garniturii care pusă în mişcare de presiunea prin cădere a noroiului, acţionează sapa. In acest timp, întreaga garnitură de foraj nu se mai învârteşte ca la sistemul rotary, deci nu se mai uzează, nu se mai produc accidente tehnice. Toate acestea duc la cîştigarea de timp, la economii de materiale şi în ultimă instanţă la reducerea preţului de cost. Turbina de foraj este o invenţie sovietică care a uimit (O companie americană a cerut anul trecut licenţa de a produce acest tip de instalaţie de foraj, după ce, multă vreme a fost importat în Occident). Petroliştii din Moldova au fost primii din ţară care au folosit turboburul — cum se numeşte pe scurt instalaţia de forat cu turbina. Acum este rîndul petroliştilor ploeşteni. Pentru ei, ofensiva turboburului a început de fapt abia în ultimul an. Aşadar, vrem să ştim cum stau lucrurile în această regiune, unde la început unii gîndeau că săparea sondelor cu masa rotativă va continua încă multă vreme să fie metoda principală de foraj. Mai întîi de toate, permiteţi-ne să ne oprim la cîteva sonde săpate recent cu turboburul. Prima: 514 Berca*. A fost forată în 58 de zile. Dacă ar fi fost săpată cu masa rotativă , operaţia ar fi durat 70 de zile. Brigada de aici, condusă de tovarăşul Constantin Scoroş, a demonstrat astfel că pot fi reduse 12 zile. Şi ţineţi seama că fiecare zi cîştigată reprezintă o economie (cheltuieli de regie, salarii, materiale etc.). La Monteoru brigada lui Marcu Alexandru a forat în aceleaşi condiţii sonda 606***, în 63 de zile în loc de 78, cît ar fi durat după vechea metodă. ...Să ne oprim acum la sonda 591**, acolo unde a avut schimbul de experienţă al specialiştilor ploeşteni în materie de foraj.

Instalatie de foraj 4 LD de fabricatie romaneasca
in foraj la 591 MPC Mislea

— Ce avansuri are sapa?—a întrebat un tovarăş din conducerea sectorului de foraj Moreni. I s-a demonstrat pe loc. Proba la viteza de foraj s-a făcut cu cronometrul în mînă, ca la o mare întrecere sportivă. Zeci de ochi urmăreau cadranul. Dar, în acelaşi timp, urmăreau şi semnul făcut cu cretă pe tija care cobora sub podul instalaţiei. La fiecare patru minute, încă un metru din coloană înainta spre inima pămîntului. Sapa pătrundea deci cu 15 metri pe oră. Şi aceasta fără nici un fel de zgomot, fără eforturi prea mari din partea sondorilor, fără accidente, fără ca garnitura de foraj din adîncul pămîntului să se uzeze, aşa cum se întâmplă la forajul cu masa rotativă, în plus, s-a mai demonstrat ceva: s-a dovedit din nou că turboburul dă rezultate bune şi în formaţiile cu teren moale, contrazicînd o scrie de prejudecăţi de care, pînă spre începutul anului în curs, mai erau stăpîniţi pînă şi cîţiva specialişti din Moreni. Fapt pentru care acolo turboburul n-a săpat în trei luni mai mult de 170 de metri, deşi terenul avea aceeaşi structură ca la Lilieşti, unde se fora din plin cu turbina. Adepţii metodei rotary — conservatoriştii — au constatat abia la sfîrşitul primăverii cît de mult greşiseră. Ajutaţi de organizaţiile de partid, de conducerea întreprinderii de foraj şi de sindicat, în cele din urmă au contribuit ei înşişi ca sectorul Moreni să foreze într-o singură lună — în aprilie — mai mult ca într-un trimestru întreg. Iar în luna iunie planul de foraj cu turbina a fost depăşit cu 345 metri. Ritmul continuă să fie din ce în ce mai intens şi se poate spune că prima ofensivă a turboburului în regiunea Ploeşti e în plină desfăşurare. Sînt condiţii suficiente — şi faptul acesta l-a dovedit din nou schimbul de experienţă — ca sarcinile trasate de partid cu privire la forarea sondelor să poată fi realizate şi chiar depăşite.

La frîna granicului de la sonda Mislea, sondorul-şef Ion Savu pare un timonier la conducerea unei nave. In realitate el urmăreşte cu atenţie aparatele de pe panoul de comandă care indica presiunea de circulaţie a noroiului, precum şi apăsarea pe sapă."

*Sonda 514 MPC Pacle Vest a fost sapata in 1960 la o adancime de 1676 metri

**Sonda 591 MPC Mislea a fost sapata in 1960 la o adancime de 1502 metri

***Sonda 606 MPC Monteoru a fost sapata in 1960 la o adancime de 1801 metri


''Extinderea forajului cu turbina in condiţii tehnico-economice avantajoase

Munca, nr. 4960, 1963

In interprinderea noastră volumul forajului cu turbina a crescut an de an, ajungindu-se în prezent la 48 la sută din totalul metrajului săpat.

La inceput, forajul cu turbina s-a aplicat pentru forarea dirijata a sondeior de exploatare şi apoi s-a extins pe toate structurile si la toate sortimentele de foraj: injecţie, exploatare, explorare, structural şi referinţă. De asemenea, au crescut adancimile de foraj cu turbina atingand 3 307 metri, S-a dovedit astfel că în regiunea noastră se poate sapa cu turbina, cu instalaţiile actuale, pînă la 3 500 metri. Aplicarea tehnicii noi a forajului cu turbina la Întreprinderea de foraj Ploiesti a condus: la dublarea vitezei mecanice si a celei operative, la micşorarea timpului neproductiv, prin reducerea la jumătate a numărului de accidente tehnice fata de forajul rotativ, la reducerea preţului de cost a metrului forat cu 798 lei la forajul de referinta, cu 209 lei la cel de exploatare şi cu 127 lei la cel structural etc. De asemenea a dat posibilitatea săpării dirijate a sondelor  cu viteze mai mari decat dupa vechile procedee. 

Pentru a obtine indici superiori la forajul cu turbina, mai ales la sondele adinci, trebuie acordată o atenţie deosebita alegerii tipului de turbină şi a garniturii de foraj in functie de puterea instalata a pompelor.  Prin folosirea completa si rationala a puterii instalaţiei de pompare turbinele functioneaza cu parametrii energetici optimi. Dintre parametrii principali se iau în considerare în special randamentul hidraulic definit ca raportul dintre căderea de presiune in turbina si presiunea maxima de pompare, precum si momentul rotor specific definit ca raportul între momentul rotor si diametrul sapei exprimat in toli.

Ca valori minime acceptabile in etapa acuala se considera pentru randamentul hidraulic 0,5 si pentru momentul rotor 15-20 Kgm/toli.

Este necesar deci să se creeze condiţii de lucru astfel ca cel mult jumătate din puterea hidraulică a pompelor sa fie consumată pentru învingerea rezistenţelor hidraulice din sondă. In acest scop trebuie să se folosească prăjini de diametru maxim, iar debitul de fluid de foraj va fi astfel ales incit să se asigure : spălarea tălpii şi evacuarea rocii dislocate, dezvoltarea puterii şi momentului rotor la turbină necesare dislocării rocii cu pierderi minime de presiune în prăjini. Combinînd aceşti factori se stabilesc debitele optime pentru fiecare tip de turbină. In prezent se consideră ca optime debitele : 50 1/s pentru turbina de 10 ţoli, 40 1/s pentru cea de 8 ţoli şi 25 1/s pentru cea de 6 5/8 ţoli. Forajul sondelor se începe de obicei cu turbine de diametre mari pentru care sínt necesare debite mari. O dată cu creşterea adîncimii însă, aceste debite dau pierderi mari de presiune în prăjini, pierderi care sínt proporţionale cu pătratul debitelor şi care fac ca randamentul hidraulic să scadă sub 0,5. De aceea este necesar ca pentru fiecare sondă să sc calculeze adîncimile de schimbare a tipului de turbină în scopul obţinerii parametrilor energetici optimi. In fişele geologo-tehnice ale sondelor trebuie să se indice adîncimile de lucru cu fiecare tip de turbină; debitele necesare la pompe şi cu ce pistoane se pot realiza ele, lucrînd în general cu pompele în paralel şi tinind seama de presiunile maxime admisibile pentru pompe ; garnitura de prăjini. Paralel cu aceste măsuri mai trebuie adoptate măsuri care contribuie la buna exploatare a turbinelor ca: descărcarea pe plan înclinat, protejarea legăturilor cauciucate împotriva căldurii, spălarea turbinei după ce a fost scoasă din funcţiune, eliminarea nisipului din fluidul de foraj etc. De asemenea, considerăm că este necesar să se acorde o atenţie deosebită reparaţiei turbinelor şi controlului lor după reparaţii. Rezultatele obţinute şi condiţiile create pînă în prezent ne îndreptăţesc să afirmăm că sarcinile trasate de Congresul al III-lea al P.M.R. în legătură cu forajul cu turbina vor fi îndeplinite cu succes. 

Ing. ION SÎRBU

Întreprinderea de foraj Ploieşti''

Hecna with horse

A hecna is a capstan made of wooden slats and osiers moved generally by means of a horse; it was used to lower and raise men and tools in the wells. This animal traction vertical-shaft pulley (called alternatively vertical-axle winch) was more practical to work on wells deeper than 50 meters than the manual horizontally displaced winch commonly used in the other European petroleum fields. The utilization of beasts of burden (largely horses, from this the expression hecna cu cal - hecna with horse, is derived), together with the large capstans made it possible to move heavier loads at faster speeds. The majority of the early Romanian petroleum wells were in soft ground, which made the process of digging easier and faster: the combination of skilled diggers and agile hecna made the operation more rational and cost effective.
The hecna in the common operative configuration in Romanian wellsites

"Hecna" is the original Romanian term; in French - the most widely spoken foreign language in Romania at the time - it was known as manège; in English the term is almost unknown and the closest translation is carousel. The introduction of the hecna in petroleum digging and exploitation dates to around 1870 in the wells of Păcureţi (Prahova district) owned by the entrepreneur Mr. Mateescu, who had seen the hecna working at the Slănic saltworks for extraction of salt. Soon after, well diggers brought this technology from Pacureţi through the other fields of Romania, which became the historical icon of the early petroleum industry of the country.
Bustenari, Romania, 1903
Close-up of ''Hecna cu cal''

The hecna consists of two distinct parts: the porumbarul (the drum, vertical and cylinder-like shaped) and the gratarul (the frame which holds the drum). The drum is the device on which wind up the cables that support the skips, and it is fixed on a vertical spindle that swivels on a pad, in a wooden frame. The cables wind in the opposite direction, one at the top, the other at the bottom of the drum. The inner structure of the drum is made of three wooden crosses fixed on the main axle, and distanced one meter from each other on the vertical, and sometimes are reinforced by struts. At the ends of the wood of the cross are fixed wheels tongue and mortise on which are nailed the laths that form the drum shell. The drum is raised to a height of 1.8 - 2m above the surface of the ground, so that a horse can spin below. The spindle is provided at the lower end with an iron frame with a peg which enters a nut; the latter is fixed to a wooden trunk driven into the ground. Under the drum, at the lower part of the spindle and perpendicular to it, a lever arm of a length ranging from 3.50 up to 4.50m is fixed. At one of its end it ends a vertical arrow to which a horse can be harnessed to move the hecna; the opposite end ends with a heavy head to keep the whole structure in balance. The rod is rigid on the vertical spindle so that it drives in its movement the spindle with the drum, on which the cables are wound and unwound. The cable from the drum is led into the well by pulleys mounted on a wooden trestle. This is a frame made of oak boards and parts arranged in such a way that two pulleys can be mounted at different heights. It is placed exactly above the mouth of the well, and at the same height as the frame of the drum, to which it is connected by stringers, so that the whole system acquires greater stability. The hecna are entirely built in wood and have just a minimum number of iron nails on them. The diameter of the drum usually varies from 1.3 to 1.6 meters, size which, depending by the the strength of the horse, allows it to trot at normal pace and raise loaded buckets quite easily. The usual distance between the drum and the trestle may vary between 5 and 6 meters. Very often, the same well diggers build hecna by themselves on the site where they plan to sink the well. For these constructions, we do not conform to a fixed type, we let ourselves be guided above all by the position of the well and the configuration of the land. The price of a fully assembled hecna was about 80-90 French francs, including equipment, which corresponds to some $450-500 in modern (c. 2020) currency.

Handug oil pits exploited with hecna and behind oil wells spud with modern equipments.

The original version of this article was created by Francesco Gerali, 

2020 Elizabeth & Emerson Pugh Scholar in Residence at the IEEE History Center

Astra Romana oil wells at Moreni

Park 2 Astra Romana and oil wells
View from the West to the East with oil wells belt at Moreni
Oil wells on Cricov Valley

Canadian-type drilling rig of the Steaua Romana Company

Oil well No. 240 SR Bustenari was finished in 1915 and was spud by Steaua Romana at Bustenari, Prahova County
Oil well No. 240 SR Bustenari ( Alianta rig type ) in drilling in 1914. 
Total depth was 682 meters.

The Astra Romana drilling crew at Boldesti

 
Astra Romana drilling crew at oil well No. 7 AR Boldesti spud in 1929 at 1834 meters.
Astra Romana drilling crew at oil well No. 5 AR Boldesti spud in 1926 at 1541 meters.
Some of the oilmen appear in both photos.

Fenomene caracteristice din exploatare petrolului

 I. Eruptiunile de petrol si gaze – In majoritatea cazurilor atunci cand sonda a atins un zacamant de titei la o adancime oarecare, in interiorul pamantului, lichidul se urca pe coloana si poate fi extras, fie prin pompare, fie prin lacarire cu ajutorul unui burlan numit lingura.

Se gasesc si sonde, care in loc de titei exaleaza numai gaze. Acestea insotesc de obiceiu titeiul in toate sondele productive. Exceptional, am putea zice ca 10-20% din sondele productive erup la inceput, adica arunca singure lichidul negru pe gura sondei.

E foarte interesant aspectul unei sonde eruptive. Din turnul sondei tasnesc nori de titei de culoare neagra sau cafenie, ridicandu-se panala 50 sau 100 m. In regula generala coloana de lichid este impedicata de a se inalta prea sus pentru a nu risipi productia.

In acest scop un corp de tuciu enorm numit linsa, este asezat in turnul sondei la o inaltime de 5 – 7 m. deasupra gurii putului. Coloana de titei intalnind aceasta jumatate de sfera se imprastie si lovindu-se de acoperisul turnului, titeiul se scurge in urma in interiorul sondei, de unde prin jgheaburi este condus la bataluri si rezervoare.

In apropiere de 30 – 50m. dela sonda, chiar pe timp linistit, se simte o ploaie fina de titei. Nu e de mirare, ca la aceasta distanta, gulerile si mansetele sa devie pestrite. Cand bate insa un vant catre oras, cum se intampla adesea in Campina, acei, care din intamplare au rufe intinse pe afara pentru uscat, cunosc efectele eruptiei, dupa stropitul total al rufelor cu pete negre, chiar daca sonda se afla la o distanta de 3 sau 4 kilometri.

Locuitorii din vecinatate banuesc eruptiile de titei sau gaze dupa sgomotul lor, asemanator unui huruit inadusit, insotit de nenumarate si puternice troznituri, usor de auzit dela distanta de zeci de kilometrii.

In primul moment al deschiderii zacamantului eruptiile sunt foarte violente.. Daca gaura de sonda este plina cu apa, chiar daca coloana de apa este de 700 – 800 m, ea este in intregime aruncata afara impreuna cu aparatele de sapa, care au adesea o greutate de 5000 kgr. Prajinile de fier cu un diametru de 30 m.m., de care atarna aparatele de sapat in timpul aruncarei sunt facute ghem si incolacite: Daca linsa de aparare nu s’a pus la timp, capul turnului de sonda este distrus si aruncat impreuna cu celelalte aparate.

De notat este faptul, ca aproape nici o data eruptiuniile nu tin continuu. Mai rar ca durata lor sa fie de doua sau trei saptamani fara intrerupere. Dupa prima furie eruptiuniile se fac cu intermitenta. Sunt sonde din care titeiul curge la intervale de 20, 15, 3 sau 5 minute cu absoluta regularitate. Pentru fiecare perioada cantitatea de titei ce curge este aceeas, cat timp eruptiile se suced cu regularitate.

Cantitatiile de titei captate din sondele eruptive au atins cifre de necrezut mai ales in tara noastra. Este cunoscuta sonda Societatii Columbia dela Moreni*, care pana in prezent a erupt peste 40.000 vagoane in valoare de circa 30 milioane de lei.

O sonda care n’a costat mai mult de 200.000 lei dadu o productie de 30 de milioane si facu ca actiuniile acestei societati sa se ridice dela 250 lei bucata valoare nominala la 2660 lei ! Totusi cati Romani intind mana norocului pentru a plasa ceva si din capitalul lor national in exploatarea petrolului ?!

In Romania aceasta a fost sonda cea mai bogata. Dintre celelalte tari singur Mexicul a avut o sonda care a intrecut pe aceasta, dand enorma cantitate de peste 100.000 vagoane.

De unde este mult curge si pentru altii. In regiunea Moreni, ca si la Campina, mare parte din titeiul imprastiat prin eruptive se infiltreaza in pamant si prin prundul de la suprafata se scurge in proprietatiile vecine.Proprietarii, in de obste tarani, facand puturi pe bucatiile lor de pamant, extrag acest titei, si-l vand la randul lor rafinorilor.

Eruptiunile de titei se explica prin inmagazinarea gazelor. Gazele se produc in interiorul pamanatului in zacamantul de titei in urma combustiunii lente a materiilor vegetale sau animale din care se pretinde ca s’ar fi format petrolul. Ele stau sub o mare presiune, care scade cu cat se exaleaza mai multa cantitate din ele in timpul exploatarii, asa in cat o regiune veche din care s’a extras un sir mai mare de ani titei bogat in gaze, nu mai poate avea sonde eruptive.

Inainte de eruptia titeiului pana in momentul in care gaura de sonda a atins zacamantul de titei se intalneste de multe ori o serie de straturi de apa, dintre care unele sunt arteziene. Aceste ape trebuesc izolate prin coloane de tabla ermetice ca sa nu poata ajunge la titei si sa-l impiedice, prin contrapresiune, de a esi la suprafata. Prin aceasta operatiune, apa inchisa in dosul coloanei ermetice, daca e arteziana poate sa iasa afara. Titeiul va erupe prin interiorul coloanei. In astfel de cazuri una si aceeasi sonda erupe in acelasi timp apa si titei, fara ca lichidele sa se amestice intre ele. De ex. Sonda No. 16 a Concordiei la Runcu**.

Eruptiuni linistite au loc in cazurile cand titeiul in loc sa se ridice cu furie la mari inaltimi, se urca la anumite intervale de timp numai pana la gura burlanului peste care se revarsa ca un isvor. In asemenea cazuri titeiul se poate capta mult mai usor fara risipa.

II. Eruptiunile de nisip si bolovani – Multi exploatatori s’au deceptionat, atunci cand punand sonde pentru pacura au intalnit in locul eruptiei de pacura eruptii de nisip si bolovani.Sunt societati ca Galo-Romana, care au pierdut intreg capitalul in urma cheltuielilor facute cu astfel de sonde. O sonda a acestei societati la Ditesti langa Filipestii-de-targ*** a inceput sa arunce nisip si bolovani de la adancimea de 200 m. Locuitorii din Ditesti la circa 4 km. distanta de sonda nefiind obisnuiti cu sgomotul eruptiuniilor, mai ales in timpul noptii, s’au trezit din somn speriati si numai cu greu s’au putut linisti.

Putem afirma ca aceasta sonda a dat cea mai mare cantitate de nisip dintre toate sondele asemanatoare din tara. Intreaga instalatiune de sapat si toate masinile erau acoperite in total cu nisip. Cantitatea de nisip aruncata in jurul sondei s’a calculat la circa 4000 m.c., aproape un deal de nisip.

O data cu nisipul ies si bolovani din sonda, rupti de sigur de pe peretii netubati ai gaurii. Pietrele sunt aruncate cu atata furie in cat isi micsoreaza cu mult volumul prin presiune in timpul trecerii prin gaura de sonda. Inaltimea la care erau aruncati bolovanii trecea de 200 m.

Efectele eruptiuniilor de nisip sunt si mai puternice ca acele ale eruptiuniilor de titei. Turnul a fost complect distrus, toate aparatele impreuna cu coloana de apa aruncate afara din sonda, iar peretii coloanei de 400 m.m. ca diametru cu care fusese tubata sonda, s’au ros prin frecare pana au ajuns la dimensiunea unei foite de tigara.

Eruptiuniile de nisip au aceiasi explicatie ca si cele de titei, adica acumularea gazelor, ajunse in stratul de nisip cu timpul din regiuniile inferioare in care s’au format odata cu titeiul. In toate regiunile pacura groasa se gaseste in straturile inferioare, pe urma vin straturile cu titei usor, de multe ori chiar de calitatea celui din Campeni-Bacau, care poate arde direct in lampa si in fine mai sus gazele. Aceasta insa numai in regula generala.

Sonda din Ditesti a fost adancita pana la 600 m. totusi ea n’a dat nici o productie.

III. Eruptiuni de apa fierbinte. – Inca un fenomen curios pentru sondele de petrol este eruptia de apa fierbinte, cum este cazul la Filipestii-de-padure. Sonda care erupe mai puternic este No. 10 a Societatii ‘’Astra Romana’’****. Adancimea dela care vine apa e de 1199 metri pe coloana de 175 m.m. diametru. Eruptia a inceput la data de 24 Octombrie 1913 si continua si in prezent. Cantitatea de apa ce sonda o arunca zilnic este de circa 100 de vagoane.. Apa contine mari cantitati e sare si urme de iod. Violenta eruptiilor se poate judeca dupe sgomotul lor, care se aude la zeci de kilometric si dupa efectele ei. Turnul sondei este complect distrus. Linsa, enormul corp de fonta, care serveste sa impedice eruptiuniile la inaltimi mari a fost complect gaurita si aruncata. La gura sondei s’a format prin depunere un mare crater de sare. Sarea e raspandita panala 500 m. de jur imprejurul sondei. Toti pomii din vecinatate au fost distrusi de apa fierbinte, care are o temperatura de 60°-70°.

O alta sonda, cu aceleasi efecte, este acea a societatii Steaua Romana No. 3***** din aceiasi localitate. Adancimea sondei este de 1069 m. si coloana cu care este tubata gaura  este 255 m.m. diametru. Eruptia a inceput la 5 Decembrie 1913. Arunca la inceput circa 100 vagoane apa sarata. In ultimul timp atat cantitatea cat si temperatura apei a inceput sa mai scada si odata cu aceste scaderi s’au aratat urme de pacura. La 19 Decembrie arunca si bucati solide de parafina, iar la 22 Decembrie eruptia din interiorul coloanei s’a oprit, ivindu-se gaze si pacura printre coloane.

Faptul ca prima sonda sapata de Astra Romana in aceasta regiune a dat prin eruptiuni la inceput peste 100 vagoane de titei pe zi, fara sa fi intalnit mai sus ape termale ; iar pe de alta parte, fenomenele din sonda precedenta care arata titei intre coloane, indata dupa incetarea eruptiuniilor de apa, ne da convingerea unei probabile treceri a stratului de titei si chiar a tubarii lui.. Ar rezulta, ca apa fierbinte se afla sub stratul de titei la o mica distanta. Adica, regiunea ramane tot una din cele mai bogate cu titei, insa lucrarea trebuie condusa mai cu atentiune, in special cand se executa cu curent de apa, pentru ca atunci titeiul se afla pus sub presiunea unei coloane de apa de peste 100 atmosfere.

Temperatura de 60°-70° a stratului este temperatura pamantului in adancimile unde zace apa. Nu e nevoie ca apa sa vie prin crapaturi din adancimi necunoscute. La adancimea de 1200 m. temperatura, conform gradientului geotermic, socotind 1° grad de fiecare 30 m. se ridica la 36°-37° numai. Trebue insa sa luam in consideratie, ca apa vine din anticlinal, deci din partea mai ridicata a stratului. Acelasi strat poate ajunge in sinclinal la adancime de peste 2000 m. si poate 3000 m.

Apa din anticlinal poate fi incalzita prin urmare de apa mult mai fierbinte din sinclinal, care devenind mai usoara si capatand vapori se ridica catre anticlinal, prin porii nisipului, infierbantand-o intocmai cum se face fierberea intr’un vas pus la foc.

Se spera ca, inaintand mai adanc, sub aceasta panza de apa sa se intalneasca noi zacaminte de titei.

IV. Incendiile sondelor eruptive de titei si gaze. – Sonda cu cele mai multe eruptiuni, care luand foc, a ars un timp indelungat, este sonda Concordiei de la Moreni******. Aceasta sonda erupea inainte de ardere 150 vagoane de titei pe zi, umpland atmosfera dinprejur cu gaze.

Se presupune, ca focul ar fi pornit de la sonda Colombiei No. 2, prin aprinderea gazelor venita in contact cu o schintee, produsa de un intrerupator de lumina electrica. Batalele si sondele prinprejur incendiate, au comunicat focul Concordiei.

Toate mijloacele de stingere incercate n’au dat rezultat, caldura mare nepermitand o apropiere de cat de 100 m.cu ajutorul aparatorilor de asbest.

Un batalion de pompieri a lucrat la facerea transeelor de apropiere. In cele din urma s’a bombardat gura sondei cu 45 de proiectile in scopul turtirei burlanilor la gura, dar tocmai atunci intamplator arderea deveni mai puternica.

S’a  proiectat apoi saparea unui tunel la o adancime de circa 8 m. langa sonda in scopul turtirei coloanelor sau pentru a le pune in comunicatie cu un conduct lateral, asa fel in cat sa inceteze eruptia.

Abia se incepuse lucrarea si eruptia s-a oprit brusc, astupandu-se gaura cu un dop puternic de nisip, dupa 16 zile de ardere.

Aspectul unei sonde eruptive incendiate e maret. O coloana de foc, care tasneste in sus, in directiune verticala, la inaltime de 50 -100 m. lumineaza imprejurimile pana la 3 – 4 kilometri, asa de bine ca poti citi un jurnal cu usurinta, iar caldura se simte la o distanta mai mare de 200 metri.

Cand sonda erupe numai gaze, atunci focul lumineaza si mai viu, se vede de la distanta si mai mare, neproducandu-se fum negru. Sonda cu gaze No. 26******* a societatii <Regatul Roman> de la Moreni, luind foc in urma unui traznet a ars timp de o saptamana ca o nebuloasa vizibila numai noaptea.

O sonda eruptiva in flacari a societatii Steaua Romana in Tintea, care ameninta aprinderea a o serie de sonde apropiate productive, a fost stinsa dupa o munca de 3 zile prin intrebuintarea sacilor cu nisip uzi. Construindu-se baricade cu ast-fel de saci si reusindu-se a se apropia de gura sondei s’a putut stinge focul prin aruncarea sacilor uzi deasupra ei.

O sonda eruptiva incendiata demna de privit a fost si sonda societatii Traian din Valea Prahovei in Poiana.O noapte intreaga o coloana de foc inalta de 150 m., cat dealul Pitigaia, arunca lumina asupra intregului oras Campina, adunand pe malul Prahovei, feeric luminat, o multime de spectatori.

Eruptia fiind violenta si timpul linistit,coloana de foc era perfect cilindrica si verticala.Numai o parte, cam un metru distanta de la gura, focul era aproape intrerupt, acolo nu se vedea flacara. Iuteala cea mare a gazelor, in momentul esirii din gaura de sonda, face ca oxigenul sa nu patrunda in cantitate suficienta in aceasta parte.

Incendiile sondelor au ca efect in foarte multe cazuri si ardere de oameni. Rar cand se intampla insa sa arda la petrol prin ardere mai mult de 3 – 6 oameni. Cand in minele de carbuni au loc explozii si aprinderi de gaze, se intampla ca de odata 300 – 500 oameni sa cada victime. Exploatarea petrolului este insa departe de pericolele ce insotesc exploatarile de carbuni. Dintre toti lucratorii mineri, acei de petrol au viata cea mai buna, acestia respira aer curat., traind in acelasi timp la suprafata pamantului, la lumina zilei, nu sub pamant la lumina slaba a lampii fara aer suficient, si amestecat cu praf. Numai neobisnuinta face sa se creada ca la sondele de petrol sunt pericole mai mari ca la celelalte mine. Pagubele produse de incendii, sunt cate odata foarte mari. Sonda Concordiei in urma incetarii eruptiei n‘a mai putut fi pusa in functiune, in schimb sonda Columbiei din apropiere este aceea, care a incasat 30 de milioane lei in locul Concordiei.

Cauzele incendiilor nu s’au putut nici o data stabili cu preciziune. Ori in ce caz ele au loc in majoritatea cazurilor cand atmosfera este plina cu gaze. O schinteie produsa, fie printr’un circuit electric scurt, prin o ciocnire a lingurii de burlan, in timpul lacaritului, o frana incalzita, un lagar infierbantat prin lipsa de unsoare, si de multe ori neglijenta ( fumatul in zona periculoasa ) dau nastere la incendii.

Eruptile si incendiile in general sunt periculoase mersului normal al exploatarii, totusi insa ele stau in legatura stransa si nedespartit.

Doctor-Inginer V.Iscu********

Campina, 31 Ianuarie 1914

Lucrare publicata in Natura, Revista Stintiifica De Popularizare, Anul IX, 1913-1914. 

*sonda 1 COL Moreni Sud sapata in 1912 la o adancime de 633 de metri

**sonda 16 Concordia Bustenari sapata in 1913 la o adancime de 306 metri.

***sonda 3 Galia ROM sapata la o adancime de 560 de metri.

****sonda 10 AR Silistea sapata in 1913 la o adancime de 1192 metri.

*****sonda 3 STR Silistea sapata in 1913 la 1060 de metri.

******sonda 3 CC COL Moreni Sud sapata in 1912 la o adancime de 650 de metri.

*******sonda 26 M AR Moreni Sud sapata in 1908 la o adancime de 272 de metri.

********profesor definitiv la catedra de Industria, comerţul şi legislaţia petrolului. Doctor inginer de mine de la Academia din Freiberg şi de la Scoala Tehnică din Dresda, numit conferenţiar cu titlu provizoriu prin Decizia Ministerială nr.16.524, din 15 iunie 1916, conferenţiar definitiv prin Decret Regal nr.2163, profesor definitiv prin Decret Regal nr.2163, din 1 Aprilie 1920.