Explozia de la sonda nr. 28 DO Solont

Dimineaţa, martie 1930 (Anul 26, nr. 8333-8363), 1930-03-10  nr. 8342

Amănunte asupra groaznicei nenorociri dela Solonţ

Cum s ’a produs explozia.-Incă un mort

BACĂU, 8. — Nenorocirea întâmplată la sondele din Stăneşti-Solonţ a impresionat nespus de mult întreaga noastră regiune unde până acum nu s’au mai întâmplat explozii sau incendii la sonde.

Am plecat la locul nenorocirii pentru a vedea întinderea dezastrului. De pe şoseaua principală Bacău -Moineşti se desparte într’un punct o şosea ce duce la Măgireşti. De aici, drumul coteşte la stânga spre Solonţ, care este un important centru petrolifer. Toate schelele aparţin societăţii „Steaua“.

Dela Solonţ, drumul urcă mai departe în serpentine prăpăstioase încă opt kilometri, până ajunge la Stăneşti. Aci, sunt o serie de dealuri pe care, se află peste 50 de sonde ale societăţii Danub - Oil.

Sonda No. 28 se află oarecum izolată de celelalte , la o distanţă de vreo 200 de metri aproape de malul unui pârâu secat. De cealaltă parte a sondei, se întinde o pădurice.

CAUZA EXPLOZIEI

Pe vremuri, sonda dădea o producţie foarte bogată şi din cauza intensităţii cu care lucra s’a depus la fundul ei o mare cantitate de mâl. S’au luat atunci măsuri pentru curăţirea ei, fiind însărcinat cu această lucrare obişnuită la sonde, maestrul specialist Nicolae Comănescu.

Acesta luase în ajutor şase oameni. Sonda , înaltă de 40 de metri, se sprijină pe un podeţ lung de 30 metri şi lat de 8.

Pe la ora 3 d. a. Comănescu s‘a urcat pe podeţul de sus al sondei împreună cu lucrătorii Dumitru Condeţ, Panait Hogea şi Iacob Scholt. Ei erau ocupaţi cu încărcarea torpilei, care are o lungime de vreo 4 metri. In acest timp , pe podeţul de jos, alţi trei lucrători lucrau la despachetatul dinamitei, iar al patrulea urca cilindrii sus.

Lucrul continua în mod normal. Cilindrul trimise o încărcătură de 70 kilograme dinamita din cele 120 necesare unei asemenea operaţiuni. Deodată, din motive care nu s’au putut încă determina, dinamita a făcut explozie şi în acelaş moment întreaga schelă a fost prefăcută în ţăndări. A urmat numai decât o a doua detunătură şi apoi o a treia, produsă de aprinderea gazelor.

OAMENI COMPLECT SFÂŞIAŢI

Lucrătorii ce se aflau la baza sondei au fost asvârliţi la distanţă de 40-50 de metri, unii în albia pârâului alţii spre pădure. Cei dintâi s‘au ales cu răni mai uşoare.

Lucrătorii de sus, însă, au fost prefăcuţi în bucăţi, împreună cu schela sondei. Nici un craniu n‘a fost regăsit întreg, ci numai sfărâmături de oase şi bucăţi de carne amestecate cu aşchii de lemn şi cu pământ.

Unul dintre lucrători a fost complect carbonizat, corpul inchircindu-se şi făcându-se atât de mic încât abia se mai poate cunoaşte conturul unui om.

Unul dintre lucrătorii răniţi, internat la spital, are ochii străbătuţi de o aşchie de lemn.

UN FENOMEN CURIOS DE REFLEX

 Bubuiturile produse de explozie s‘au auzit la depărtări colosale. Astfel, la schela soc. Steaua, situată la 10 kilometri, bubuitura a fost atât de puternică încât întreaga instalaţie a fost distrusă, producând societăţii mari pagube. Sonda era asigurată.

Prin curioase reflexe, explozia s‘a resimţit la o depărtare atât de mare, în timp ce sondele mai apropiate n‘au avut nimic de suferit. La o sută de metri depărtare de sonda No. 28 se află biroul societăţii. Funcţionarii de aci, păstrându-şi sângele rece s’au repezit să închidă supapa de siguranţă, pentru a împiedica erupţia petrolului şi a gazelor, căci altfel nenorocirea ar fi fost cu mult mai mare.

ÎNCĂ UN MORT

Eri a mai încetat din viaţă la spital lucrătorul Constantin Comănescu, astfel că numărul morţilor se urcă la 7. De pe urma lor rămân pe drumuri 30 de copii.

Locatia sondei nr. 28 UN Solont : 46.54919628,26.49258092

Sonda nr. 28 DO Solont a fost sapata de catre societatea Danub Oil pe zacamantul comercial Uture-Moinesti Oras in anul 1928 la o adancime de 240 metri.

Bogăţia ţărei noastre: Petrolul

''Ziarul Stiintelor şi al Călătoriilor,

ANUL XXXII No. 23.

5 Iunie 1928

Bogăţia ţărei noastre: Petrolul

Cu toate că existenţa petrolului era cunoscută din cele mai vechi timpuri, exploatarea petrolului n'a început decât prin anul 1857, când colonelul Dracke, în Pensilvania (Statele Unite), a răsbit primul puţ productiv, la adâncimea de 48 metri. Valoarea celor 3.818.000 vagoane de titei extrase din subsolul tarii noastre, socotita după pretul titeiului din anii respectivi, când s’a extras porţiunile ce formează acest total, este de 31 de miliarde lei, care în hârtii de câte 1000 lei ar face un teanc inalt aproape cât vârful muntelui Omul.

In Rusia petrolul era cunoscut din cele mai vechi timpuri. Călătorul Marco-Polo, povesteşte că locuitorii din Baku (actualmente importantă regiune petroliferă a Rusiei), vindeau în Asia Mică, un ulei mineral care nu putea fi altul decât petrolul.

Primele începuturi ale exploatărei petrolului la noi în ţară, datează din anul 1856, Pe atunci petrolul se extrăgea din puţuri primitive şi servea numai la unsul roţilor şi la cătrănitul lemnelor, spre a nu putrezi. Cu timpul, printr’o distilaţie primitivă, se reuşi să se extragă din el un produs care se ardea în lămpi. Atunci a început ca petrolul să aibă mai multă căutare şi s’au făcut numeroase puţuri de exploatare în regiunile Glodeni (Dâmboviţa) şi Băicoi (Prahova).

Cu cât necesitatea petrolului de iluminat se simţea mai mult, cu atât exploatarea ţiţeiului lua o desvoltare mai mare, însă sistemul de extracţie rămăsese tot puţurile.

Prin anul 1880 technica descoperind în ţiţeiu şi alte produse afară de petrolul lampant, exploatarea începe să intereseze şi capitalurile străine. Astfel, pentru prima oară, se formează o societate străină cu capital Austro-Ungar, care începe exploatarea în regiunea Câmpina. Această societate instalează prima sondă mecanică.

Atrase de perspectiva beneficilor mari, noui capitaluri străine fură învestite în industria petrolului. Se construesc rafinerii mari cu cele mai moderne instalaţiuni. Treptat s’au descoperit noui regiuni petrolifere, astfel că astăzi avem în ţara noastră, următoarele regiuni :

Moreni (jud Prahova) este situat în şesul Munteniei lângă apa Cricovului. Morenii a fost şi va mai fi încă mărgăritarul regiunei noastre petrolifere. Din această regiune se scoate zilnic cam 40 la sută din totalul producţiei ţărei.

Filipeşti de pădure (Prahova) este schela care leagă Morenii de Băicoi; dar din cauza dificultăţilor de săpare a fost lăsată în părăsire. Totuşi mai produce încă 0,3 la sută din producţia totală a ţărei. Dacă cantitatea totală de ţiţei extrasă din România dela 1838 până la începutul anului 1928 ar fi vărsată în lacul Cahul din Basarabia, l-ar acoperi pe o grosime de 60 centimetri. Aceeaşi cantitate de ţiţei dacă ar fi aşezată într'un rezervor cilindric cu diametrul de 1 km., acel rezervor ar trebui să aibe înălţimea de 50 metri.

Câmpina (Prahova), una din cele mai vechi schele, merge spre declin zăcămintele de tiţeiu fiind epuizate. Apogeul acestei regiuni a fost prin anul 1909, când violentele erupţiuni de ţiţeiu ale sondelor din Câmpina aruncau afară mii de vagoane. Astăzi Câmpina nu mai produce decât 1,8 la sută din productia tărei.

Buştenari (Prahova) se subîmparte în mai multe schele : Călinet, Burloiu, Telega, Grâuşor, Mislişoara, Făget şi Stejar. Această regiune petroliferă a fost adevăratul Eldorado al întreprinderilor mici. Sute de capitalişti au exploatat şi exploatează schelele din Buştenari, unde ţiţeiul se găseşte Ia adâncimi mici (100—300 m.) Buştenarii produc 4 la sută din producţia totală a ţârei.

Ceptura (Prahova) este o regiune nouă aşezată în partea de Est a judeţului, la Vest de Mizil, lângă comuna Urlaţi. Această regiune este în floare, producând 6 la sută din producţia totală a tărei.

Runcu şi Chiciura sunt situate la Sud-Est de Buştenari şi au o producţie de 8 la sută din producţia totală a tarei.

Băicoi şi Ţintea sunt situate la Sud de Buştenari şi la Est de Moreni. Aceste regiuni au aproape aceeaşi vechime ca şi Câmpina. Stratele de tiţei fiind şi aci secătuite, ele merg spre declin, nemai producând decât 6 la sută din producţia totală a tărei.

Bordeni-Recea este o regiune slab productivă cu 0,3 la sută din producţia tărei. Mai sunt în Prahova şi regiunile Copăceni, Drăganeasa, Udreşti şi Păcureşti cari împreuna au 0,5 la sută din producţia totală a tarei.

Ochiuri (Dâmbovita), situat la 10 km. spre Est de Târgovişte, este o regiune din care se scoate zilnic 13 la sută din producţia totală a tărei.

Gura Ocniţei (Dâmbovita) este situat între Ochiuri şi Moreni. Deţine al doilea loc, având o producţie de 17 la sută din producţia totală a ţărei.

Arbănaşi (Buzău), are o producţie constantă de 3 la sută din producţia tărei.

In Moldova avem în jud. Bacău, regiunile : Zemes, Solont şi Moineşti cari împreună produc 1.6 la suta din producţia totala a tărei.

Adâncimea la care se găseste ţiţeiul, variază după regiune. Astfel după cum am văzut, la Buştenari se găseşte la suprafaţă pe când la Filipeşti se găseşte între 1600 şi 1200 metri. Actualmente în multe regiuni din ţara noastră se exploatează terenuri până Ia 1500 metri, în căutarea de noui straturi petrolifere. Astfel în regiunea Moreni, avem sonde la 1400 metri cari produc prin erupţie, câte 20 vagoane pe zi.

Cea mai productivă sondă din tara noastră a fost sonda No. 1 „Colombia“, din regiunea Moreni. Această sondă a produs cantitatea enormă de 42.800 vagoane ţiţeiu. Dacă. aceste vagoane ar fi aşezate cap în cap, în linie dreaptă, ar face un şir lung dela Bucureşti până la Botoşani.

Valoarea acestui ţiţei ar fi actualmente un miliard lei.

Se întâmplă de multe ori însă, ca sondele să nu dea rezultate şi în loc de titei să întâlnească apă sărată, care în unele cazuri este eruptivă. Astfel în Regiunea Filipeşti s’a întâlnit la o sondă, în anul 1914, la adâncimea de circa 200 metri un strat eruptiv de apă caldă care a făcut erupţie timp de câteva luni, temperatura apei fiind de 80 grade.

Alte dăţi din cauza gazelor emanate şi o scânteie, o explozie urmează iar după ea incendii grozave. Ilustratia noastră de pe copertă, reprezintă incendiul dela Moreni isbucnit acum o săptămână şi pentru stingerea căruia se lucrează din răsputeri.

A. V. Leeca''

Romanian oil. Newspaper articles from 1899.

1899 Opinia, august 1899 Anul 3, nr. 74-98 1899-08-18 nr. 87

1899 Telegraful Roman, 1899 Anul 47, nr. 1-138 1899-09-28  nr. 103 22 COL Tintea spud in 1898 at 457 meters

1899 Telegraful Român Telegraful Roman, 1899 Anul 47, nr. 1-138 1899-09-25  nr. 102

Tribuna poporului 9-Oct-1899

Spănăchioaia - Primul put de petrol sapat in Romania

''Baia Solonţ este cea mai considerabila exploataţie de titeiu din judeţul Bacău, prin urmare din Moldova.

Puţurile de păcură din acest judeţ sunt numeroase si respândite in toată partea muntoasă. Mai toate sunt caracterisate printr'uă calitate excelentă de păcură, dar printr'uă producţiune destul de slabă, care a devenit şi mai mica de când crisa industriei petrolurilor domnesce în România.

Solonţul este singura localitate care 'şi păstrează însemnătatea, prin urmare devine îndoit de interesant.

Facerea conductului pentru transportul ţiţeiului de la bae la fabrica din Moineşti şi construirea calei ferate Moineşti-Târgul Ocnei, ii vor îmbunătăţi mult condiţiunile actuale de transport şi îi vor da un nou avent în viitor.

Istoricul băei este acela al mai tutulor exploataţiilor de păcură. Locuitorii vedend infiltraţiuni de teteiu pe marginea păraelor, au strâns mai întâi această substanţă de pe suprafaţa apei, au făcut apoi uă mică groapă în locul de unde o vedeau eşind, pe urmă puţuri pe cari le-au adâncit încetul cu încetul, cu cât 'şi perfecţionau mijloacele lor de lucru. Ei constatau uă crescere a producţiunei cu adâncimea.

Petrolul şi destilaţia ţiţeiului erau pe atunci necunoscute, nu numai în localităţile perdute din Munţii Moldovei, dar mai in toata lumea. Păcura extrasă servea la unsul cărutelor si ca combustibil. De multe ori ţeranii o străngeau într'uă groapă şi îi dedeau foc, ca părţile volatile să se ducă şi să le rămăe numai residiurile cari serveau pentru uns.

Fie-care băias se tinea de lucrările făcute deja de altul si puţurile, de multe ori prea apropriate se ( jenau ) stinghineau între ele. Cu încetul s'au făcut reguli în această privinţă, s'a reglementat distanţa între gropi.

Intr'uă zi, un om sau uă associaţie de oameni mai luminati au asezat sondage, cari încetul cu încetul au acoperit zona petroliferă.

Exploatarea petrolului la Solont in 1901

Iacă mersul firesc al unei băi de ţiţei. Acesta este şi cel urmat în Solonţ. Locuitorul Iordache Spănache pe Ia 1855 strângea ca şi cei-I-alţi ţerani păcură groasă pe albia Solonţului, servindu-se de un pămătuf de făn pe care'l storcea apoi şi vindea păcura. pentru uns căruţa cu 6 lei vechi vadra. Lui Spanache, celui d'întei, îi a venit în gand să facă un puţ pe malul părăului Clopotului care aducea prin apa sa ţiţeiul în părăul Solonţului. Acestui puţ îi s'a dat numele de Spănăchioaia după numele celui ce'l făcuse.

Groapa, de vr'o căţi-va stănjeni numai, dedea păcură dar puţină, ast-fel că stăpânului ei îi a dat în gând se meargă mai jos, să vază dacă nu va găsi mai multă. A dat însă de uă dificultate inherentă puţurilor de păcură: gazele ce se degajau din primul strat petrolifer pe care 'I strebătuse. Aceste gaze constitue ceea ce se numesce pe franţuzesce: grisou.

Afară de primejdia de explozie dacă se apropie vr'uă flacăre, ele îmbată, pe lucrător, adică îl ameţesc şi pe urma'l asfixiadă. Spanache care avea spiritul inventiv, a născocit un. sistem de ventilaţie, primitiv ce este drept, dar cu care'şi a făcut treaba.

Acest sistem consta dintr'un pat de cetină de brad numit jup pe care'l suia şi'l cobora în puţ printr'uă frănghie şi cu care făcea ast-fel uă măturare a groapei de gaze. La 20 de stănjeni* ( 45m ) a găsit un nou strat petrolifer, producend 20 la 30 vedre pe septămână**.

Exploatarea petrolului la Solont in 1903

Pentru a doua adâncire s'a întrebuinţat foale ţigăneşti cu ţevi de tinichea care se coborau în puţ. Pe vremea aceasta, mai multi ţerani încuragiaţi de resultatul obţinut de Spanache au săpat, gropi împrejurul Spănăchioaei''

Buletinul Societatii Politehnice,

Studii asupra exploatatiilor petrolifere ale societatii de petrol,

1893,

Inginer, Constantin Ion Bratianu

*stanjenul moldovenesc are 2,23 metri

**vadra moldovenesca are 23,5 litri sau 19,5 kilograme de pacura

Aparitia primelor sonde pentru exploatarea petrolului in Romania

 ‘’Primele sonde, pentru exploatarea petrolului, s’au instalat in Romania de o companie franceza prin anul 1863, in regiunea Mosoare langa Targu-Ocna. Sondele in numar de trei, au atins la adancimi intre 60 si 100 metri mici sfarlacuri de pacura, dar din causa accidentelor ivite, lucrarile au fost abandonate. In anul 1864, Societatea Jackson Braun a inceput cateva sondagii la Tintea in judetul Prahova, cari s’au continuat de un  exploatator pe nume Lambaridi. Desi una din sonde avusese un rezultat incurajator, insa cele-l’alte ajungand in sare, lucrarile au fost parasite si in aceasta localitate.

In anul 1879, Gr. Monteoru, proprietarul schelei Sarata, instaleaza 3 sonde sistem pensilvanian, duse in interval de 4 ani, fara rezultat favorabil, pana la adancimi de 300 si 400 metri.

In anul 1882, compania Suchard din Viena, instaleaza 5 sonde la Colibasi si la Moreni, ajungand la adancimi intre 150 si 260 metri fara rezultat favorabil.

Intre anii 1883 si 1885 s’a facut o incercare mai serioasa de exploatare prin sonde pensilvaniane a zacamintelor de petrol dela Draganeasa, proprietatea d-lui G.Gr. Cantacuzino; desi rezultatul a fost favorabil, mai ales cu sonda << Sospiro >> care prin eruptiuni violente a dat peste 20.000 tone, aceasta exploatare a fost parasite din alte motive. Numarul sondelor instalate in aceasta localitate la acea epoca, a fost de 25 din care 5 eruptive. Cele mai multe sonde au ramas fara rezultat, din cauza ca nu s’a putut traversa straturile de nisip cu apa.

In anul 1884 se instaleaza pe proprietatea printului Stirbey 3 sonde sistem pensilvanian, din cari una in localitatea Voila langa Campina, iar cele-l’alte la Sotrile judetul Prrahova. Sonda dela Voila a ajuns pana la adancimea de 320 metri, cu rezultate putin satisfacatoare, iar cele dela Sotrile pana la 400 metri, cu cantitati neinsemnate, astfel ca lucrarile au fost parasite.

In regiunea Busteanari, primele sonde de mana s’au instalat in anul 1883 de o Soc. engleza << Thoiss & Co. Una din sonde in localitatea Recea, a atins la adancimea de 130 metri un strat de petrol din care din care s’a extras in interval de cate-va saptamani, 8.000-10.000 kgr. zilnic.

Lucrarea a fost apoi suspendata, din cauza unui accident produs de scaparea lingurii de extractiune.

A doua sonda instalata in punctul Stejar, a intalnit la 120 metri un strat de pacura groasa si mergand apoi in sare pana la adancimea de 180 m, a fost abandonata.

 A treia sonda a fost asezata in punctul << Arde pamant >>, dar n’a ajuns decat adancimea de 80 metri si a trebuit sa fie parasita din cauza unei instrumentatiuni dificile.

Cam in acelasi timp s’au facut explorari prin sonde si in Moldova in regiunea Moinesti si Solonti, insa dificultatile de sondagiu provocate prin presiuniile terenurilor fiind mari, sondele nu au putut ajunge pana la adancimi mari.

Mai tarziu, in anul 1887, firma << I. Zalplachta & Baum >>, instaleaza in punctul Doftanetul-Recea o sonda de mana care ajunge pana la adancimea de 125 metri, cand este parasita din cauza borchisului intalnit care nu mai permitea inaintarea.

In anul 1882, o companie germana Hildebrand instaleaza 2 sonde la Matita si una la Posesti, care din cauza dificultatiilor nu au putut fi adancite dacat pana la 145 metri si nedand  un rezultat favorabil au fost parasite.

In anul 1883 pe mosia Grozesti si Harja, proprietatea d-lui Negruponte, s’au instalat 8 sonde cari au ajuns pana la adancimi intre 150 si 180 metri, cu o slaba productiune.

In Campina prima sonda a fost instalata pe un put vechi, prin anul 1889 de catre mostenitorii D.V.Hernia. La adancimea de 165 metri s’a intalnit un strat de pacura cu eruptiuni puternice.

Un an mai tarziu, in 1890, se instaleaza alte doua sonde pe malul Prahovei, dar acestea nu au putut avansa decat pana la 140 metri, fara a avea o productiune. In acelasi an firma << Kornhauser & Co. >> instaleaza langa orasul Campina o sonda care a fost parasita, la adancimea de 180 metri, din cauza unei instrumentatiuni dificile dupa trepan.

In Moldova, in anul 1889, d-l N. Ghica instalase pe proprietatea sa din Dofteana, jud. Bacau, o sonda care a dat putina pacura la adancimea de 120 metri.

In anul 1890, societatea << Pielsticher et Cie >> a facut 3 sondagii la Poiana de Varbilau, jud. Prahova; unul din sondagii a mers pana la adancimea de 520 metri cand a fost suspendat din cauza ca intalnise un strat de sare, iar celelalte doua au fost adancite pana la 240 si 270 metri, fara rezultat.

In anul 1891 tot aceasta societate a instalat la Glodeni, jud. Dambovita, 3 sonde cari au atins adancimi intre 230 si 260 metri. Desi doua din aceste sonde au avut rezultate incurajatoare, lucrarile au fost parasite.

In anul 1892, d-l G. Costaforu a instalat la Berca 2 sonde pe proprietatea Statului, cesionata in urma Societatii engleze << Berca Oil Cie >>, care a instalat inca 8 sonde mergand pana la 500 metri adancime, insa fara a gasi cantitati rentabile de petrol, din care cauza lucrarile au fost parasite.

In anul 1893, Societatea Kraus & Cie din Buda-Pesta a instalat, langa Campina, o sonda care la adancimea de 320 metri, a dat de un strat de titei.

In anul 1896, societatea Steaua Romana a instalat prima sonda in Baicoi mergand pana la adancimea de 600 metri fara rezultat favorabil.

Dar aceste inceputuri de exploatare, cari s’au succedat la diferite intervale, n’au putut sa dea avant industriei extractive care lancezeste pana in anul 1895; dela aceasta data prin formare societatii << Steaua Romana >>, se instaleaza un numar mare de sonde la Campina, care se releva ca una din cele mai importante regiuni petrolifere.

Astfel, in anul 1896, firma Vogt din Germania executa in acord pentru soc. Steaua Romana la Campina, un numar de 25 sondage adanci pana la 350 metri si din cari cele mai multe erau productive.’’

Extras din ‘’Exploatarea petrolului in Romania’’ 

de I. Tanasescu si V. Tacit

Ingineri de mine

Bucuresti, 1907

Romanian oil fields

 Arbanasi, 1905

 Ceptura, 1930

 Glodeni, 1886

 Mislea

 Moinesti

 Moreni

 Ochiuri - Merisor

 Recea - Doftana Valley

 Runcu, 1914

 Solont, 1901

 Tetcani

 Tintea, 1907

Tintea

Photos available at Ploiesti National Oil Museum.