Gazeta Transilvaniei
Brasov, Joi 27 August
1925
In fata dezastrului
dela Moreni
Cateva observatii cari
intereseaza si ministerul de finante si industrie
S’a evitat o catastrofa
fara pereche
Prin gentileta d-lui
avocat Stefan Iosif din Bucuresti, am putut vizita sonda incendiata dela
Pleasa-Moreni. Plecand cu automobilul din Brasov, am ajuns noaptea pe drumul
dela Filipesti ( targ ) spre Moreni, strabatand vai impadurite, urcand dealuri
repezi.- Automobilul ne ducea spre cea mai incantatoare priveliste, pe cat de
ingrozitoare.
Pe dealul Morenilor ni
se desfasura deodata, aceasta neintrecuta priveliste: in semiobscuritate, in
vale, aparusera mii de lampioane electrice cari nu desveleau, cu lumina lor,
scheletele sondelor ci dadeau intregei vai largi si intinse aspectul unui oras
vazut din aeroplan, cu mii de case ale caror ferestre ar straluci luminate
noaptea. De dupa un piept de deal, drept in fata noastra, statea o stea uriasa
rosie, cuprinzand flacarile sondei incendiate, parca imobilizate ! Lumina lor
se revarsa pe cer si peste dealurile inconjuratoare – lasand in umbra
coclaurilor in valea Morenilor miile de lampioane albe, constrastand cu farul
rosu stralucitor al sondei in plina ardere.
Nu poate fi priveliste mai
mareata, mai incantatoare ! Dar in fata sondei mi-am dat seama de dezastrul
produs.
Urcand pe jos un deal
pieptos, repede, pe drum de care,luminat de care, luminat de flacarile sondei,
ne-am apropiat de vulcanul din Pleasa. Asa, cu drept cuvant, poate fi numita sonda
incendiata. Ca un Vulcan erupe, cu puteri ce zguduie imprejurimile, cu zgomote
sinister. Vedem coloana de titeiu – de vre-o doui metri, fumurie si de-asupra
ei incandescenta unei valtori de flacari. Sant cate odata inalte de 40 metri.
De jur imprejur parjol.
Caldura pripeste obrazul dela sute de metri. – A uscat pomi si fructe. Un prun
cu fructe ne apare aproape carbonizat, la o distanta de 100 metri de vulcan.
Case arse si ruinate, o vie pustiita, livezi parjolite – toate in lumina
puternica a sondei incendiate. In jurul craterului resturile de fier ale
trufasei sonde rezista ranite caldurei sondei.
Am asistat si la un
moment dramatic, cand unul dintre cei doui ingineri americani – cel mai tanar;
imbracat in costumul de asbest, cu masca pe fata, s’a apropiat la 15 metri de
gura vulcanului. Cate-va clipe si o retragere grabita. Bietul om era
literlamente scaldat in sudoare. La vre-o 30 de metri un damb de pamant ridicat
de lucratori inlesneste munca a vre-o 15 – 20 oameni ce executa un nou plan de
stingere a sondei incendiate. Lucratorii se apara cu paveze de asbest.
Trebuie sa remarcam
incetineala sau mai bine zis nepasarea cu care s’a procedat la opera de
stingere. Tunelul croit sa ajunga la 15 metri sub putul sondei, la coloana de
eruptie – a ajuns din eroare la 4-5 metri sub put, asa ca s-a surpat si cu mari
greutati s-a putut aseza tubul pentru scurgerea pacurei. Acum se lucreaza la un
al doilea tunel, de randul acesta mai larg ( 2 metri si 1,8 inaltime ). Era
timpul suprem – mai ales ca s-a ajuns si la convingerea ca nu trebue intaiu
gaurita ( sfredelita ) coloana de fonta ci turtita, si numai in urma sa se faca
perforarea – dupa ce incendiul de sus se va fi stins s’au micsorat prin
turtirea cantitatei de titeiu eruptive.
Inginerii americani
sant cam exclusivisti: nu admit experimentarea mijloacelor altora. Si aci au
lucrat dupa voia lor – fara sa dea socoteala.
Prietenul meu, d-l
avocat Iosif, un om cu simt practic-mecanic deosebit imi spusese pe drum fara
sa stie de lucrarile tunelului al doilea ca inca de-acum doua saptamani
exprimase parerea ca, prin tunel, sa se turteasca coloana iar nu sa se
perforeze. Lucrare exact ce se face acum, - Tocmai aceasta parere se executa,
desi americanii au ajuns la ea fara sa consulte pe nimeni, dar numai dupa
esuarea primei incercari care a costat viata a trei oameni.
Deci, o intarziere
foarte pagubitoare.
Aci vrem sa facem observatiile
cari credem ca intereseaza si organele de aici superioare, in special
ministerele de finante si industrie.
Incendiul dureaza de
mai bine de o luna consumand o avutie de sute de milioane fiindca dupa parerea
specialistiilor, eruptia da circa 150 vagoane la zi. Si inca titeiu de prima
calitate. Prin tunelul facut intaiu -
printr’o perforatie de sfredel, se preling circa 8-10 vagoane la zi, ceea-ce
arata cantitativ eruptiunea sondei, care in afara nici nu se resimte de
scurgerea celor 8-10 vagoane prin tunel.
Ori-cine pagubeste de pe
urma acestui dezastru ? Nu
numai societatea Romano-Americana, de sigur. Bogatia statului se iroseste in
zadar si statul perde taxe insemnate dela aceasta exploatare bogata,
extraordinara.
Nu crede oare
autoritatea respective ca stingerea acestei sonde nu este numai in interesul
societatii proprietara ? De ce s’a lasat numai la vrerea si mijloacele proprii
societatea in chestiune, care pare ca nu pune tot zelul pentru a stinge acest
incendiu urias, extrem de pagubitor ?
Oare lucrarile de
stingere nu se puteau executa cu 200-300 oameni in plin lucru, cand terenul
permitea aceasta munca ?
Oare nu era absolut
nevoie de interventia statului pentru epuizarea tuturor mijloacelor de
stingere?
Proprietarii terenului
inconjurator se tem ca acest incendiu le va face pagube incalculabile deoarece
celelalte sonde ce se vor pune, - cred ei – vor fi secatuite de pacura prin
eruptia aceasta extraordinara.
Nu facem de cat sa
inregistram in treacat aceasta temere – dar credem ca a fost o grava neglijenta
pagubitoare dezinteresarea aratata de autoritatile in drept la opera de
stingere.
Stim ca se intrebuintau
soldati la munca campului. De ce nu s’ar fi adus aci pentru lucrari de sapaturi
sistematice ?
Oare ideia tunelului
larg si turtirea coloanei cerea timp de o luna, ca sa se evidentieze necesara ?
Ca incheere un amanunt
care a scapat ziarelor pana acum : daca sonda nu ar fi luat foc prin accidentul
survenit, o mare catastrofa s’ar fi abatut la Moreni.
Eruptia gazelor a fost
asa de formidabila incat ar fi acoperit vai si dealuri. Cum sant case locuite
la 50 de metri de sonda – un chibrit si totul era o mare flacara purtata de
vant ca un parjol. Prin faptul ca sonda a fost incendiata in primul moment al
eruptiei, gazele s’au aprins si nu s’au mai putut raspandi. Prin eruptia
regulata – gazele acestea ar fi acoperit imprejurimile. Ceeace insemneaza ca
sunt inca multe masuri de luat la noi in exploatarea sondelor petrolifere.
22 August 1925
Vizitator
Pompieri incercand stingerea sondei 1 RA Moreni Nord de pe dealul Pleasa in August 1925
