A Night Beneath the Burning Sky

 🔥 “A Night Beneath the Burning Sky”

In the summer of 1925, the oil fields of Moreni, Romania, became the stage for one of the most dramatic industrial disasters of the early 20th century — a fiery eruption that threatened to consume an entire valley, yet paradoxically prevented an even greater catastrophe.

⚙️ The Inferno at Pleașa-Moreni

Through the courtesy of Bucharest lawyer Ștefan Iosif, a correspondent from Gazeta Transilvaniei visited the blazing oil well at Pleașa-Moreni. The journey from Brașov through the wooded valleys and steep hills of Filipesti led to a surreal spectacle: thousands of electric lamps illuminating the valley like a city seen from an airplane, and at its center, a colossal red star — the burning well itself.

The scene was both magnificent and terrifying. Flames soared up to 40 meters high, scorching orchards, vineyards, and homes. The heat was so intense that fruit trees carbonized at a hundred meters’ distance. The well had become a man-made volcano, roaring and shaking the earth.

🧯 The Battle to Extinguish the Blaze

Two American engineers, clad in asbestos suits, approached the inferno to within fifteen meters — only to retreat drenched in sweat. Workers dug tunnels beneath the well to reach the erupting column of oil, but early miscalculations caused collapses and tragic losses. The first attempt cost three lives.

The tunnel entrance beneath the well on the 5th of August 1925

The second tunnel, wider and deeper, aimed to crush the iron column rather than drill through it — a method suggested weeks earlier by Iosif himself. This approach finally began to tame the eruption, though the delay had already cost millions.

💰 A National Loss

The fire consumed hundreds of millions in oil wealth, with an estimated 150 railcars of high-quality crude lost daily. The state suffered not only from the destruction of resources but also from lost taxes and economic paralysis. The article questioned why the Romanian government had left the operation entirely to the private Romano-American Oil Company, whose efforts seemed slow and secretive.

Could the disaster have been mitigated with greater state intervention — with soldiers and laborers mobilized to dig and contain the blaze? The author believed so.

🌬️ The Fire That Prevented a Greater Disaster

Ironically, the ignition of the well may have saved Moreni. Had the gases erupted without catching fire, they would have spread across the valley, turning every spark into a massive explosion. The initial blaze confined the gases, preventing a catastrophe that could have wiped out entire neighborhoods.

🏭 Lessons from the Flames

The Moreni fire exposed the fragility of Romania’s booming oil industry — its reliance on foreign expertise, its lack of emergency planning, and its dangerous complacency. It was a wake-up call for the ministries of Finance and Industry: progress demands vigilance.

Oil well No. 1 RA Moreni Nord in eruption

Trying to stop the free eruption.

Moreni, interwar

AI colorized

Oil well 59 SR Campina Draganeasa in fire

Oil well 59 SR Campina Draganeasa was spud in 1903 at 478 meters

Location of well 59 SR Campina Draganeasa : 45.119358, 25.739243 

Oil firefighters - 1928 Olteanu photo

1928 Olteanu photo 

Oil wells 268 & 298 AR Moreni Sud in fire - colorized

German soldiers at Ploiesti oil center during WWII

Escher F. photo - Moreni oil wells - from the Arnold Heim trip to Romania in 1926

ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv  

Fire prevention.

Fotograf Escher F.

Moreni, 08.1926

What is truly remarkable about this photograph is the fire suppression system mounted on the wooden derrick. You can see a system of pipes mounted on the turret from which steam can be released in opposite directions under pressure. This will extinguish the wooden derrick that has caught fire and will form a steam curtain that will prevent the fire from being supplied with oxygen.

Fara şovaire

Flacăra, iulie-noiembrie 19.07.1958 (Anul 7, nr. 27-47)

Fara şovaire

Inelele din par şi privirea luminoasă strecurată printre genele altădată lungi (acum arse de flacără) nu-i creionează nici pe departe portretul. Nimeni n-ar bănui ce se ascunde îndărătul lor. Ţi se pare că-i un tînăr obişnuit. De l-ai întîlni pe stradă sau la cinema, sau poate în tribuna vreunui stadion, memoria i-ar acorda - indiferentă - doar clipa.

Chipul lui adevărat este altul...

Nici în albumul vieţii n-o să-i găseşti imagini care să alunge banalul. Anii se rinduiesc simpli, cuminţi ; din toamna lui 1934 şi pînă-n toamna lui 1957, nimic nu infioară caligrafia ordonată de pe filele zilelor. Ciţi ca el n-au aceeaşi poveste ? S-a născut într-un sat de prin părţile Ploieştilor. Părinţii lui argăţeau la moşieri. Vara, cîmpul era verde şi soarele strălucitor. Iarna, cînd bătea crivăţul, era frig, urît şi pustiu. Un sat oarecare, plantat pe culmea unei măguri, cu orizontul atît de mare şi totuşi atît de mic ; aici a trăit 15 ani. Vara la coasă, iarna la pădure, primăvara şi toamna petrecind cu ochi duşi (dar fără visuri mai aprinse, ca la alţii de vîrsta lui) zborul spre apus şi spre răsărit al cocorilor. In 1949 s-a înscris la şcoala medie tehnică de petrol din Ploieşti. A absolvit-o în 1953, cu note mulţumitoare. Cîtiva ani a lucrat apoi prin schelele Prahovei, tăcut, neobservat, accesoriu viu şi conştiincios al sondelor înalte si subţiri, ca nişte vagi triunghiuri negre, retezate la vîrf. In toamna lui 1957 a fost mutat la Craiova, la noile zăcăminte de gaz metan (eveniment ce nu i-a colorat obrazul cu entuziasm, dar nici cu regrete) si albumul vieţii lui s-a îmbogăţit cu o filă în care s-a schimbat numai decorul, nu şi caligrafia simplă, ordonată, liniară. Aceasta e viaţa prietenului nostru...

Totul s-a întîmplat într-o noapte.

Atunci — şi numai pentru citeva ore —  a tîşnit prin aparenta plată adevăratul său chip, adevărata sa fire. Viata i-a deschis o perspectivă nouă. Şi in sufletul lui a fulgerat deodată eroul.

Avea 23 de ani. Şi fusese numit, din lipsă de cadre, brigadier peste citeva sonde.

Fusese o zi oarecare. După-amiază plouase. Prietenul nostru muncise din greu. Hainele atîrnau pe el grele ca plumbul. Ii Intrase mîlul şi pe sub cămaşă, şi-n cizme, si rămăsese pe palme, sub unghii. Cu mîini ca astea, nici nu-ţi vine să-ti ştergi fata de sudoare... Ploaia a contenit în amurg. In cîmpia cu verdele melancolic, ca un abur, al asfinţitului istovit şi apos, doar sondele — noile sonde — sclipeau şi duduiau puternic, stringînd în ele toată viata din jur ; sclipitoare şi puternice, păreau mirifice coloane de legendă, legătura cimpiei cu cerul... Privindu-le, pe faţa prietenului nostru nu s-a clintit nici un muşchi. Le-a privit doar o clipă, apoi s-a indreptat cu paşi greoi spre barăci. Nu se gîndea la nimic. Avea o singură dorinţă : să se spele şi să doarmă. Să doarma adinc.

Fusese o zi oarecare. O zi. de muncă, la fel ca multe altele.

S-a trîntit pe pat cu un oftat de uşurare. După citeva clipe, respira egal, regulat.

★

In miez de noapte, cîmpia fremăta monoton. Luminile sondelor pictau fulgi albi, nemişcaţi, intre cerul tăcut şi pămîntul răscolit de vuietul înfundat al sfredelelor de otel. Aproape, oraşul dormea... Şi deodată izbucni incendiul.

O ciupercă de foc ţişni spre cer, pînă la 20—30 metri deasupra unei sonde de explorare, lăţindu-şi peste cîmp, peste oameni, înspăimintătoarea corolă de pulbere roşie. Cerul tot se aprinse ; pămîntul se umplu de vuiete tari. Alarmă ! Stratul de metan pe care îl căutau erupsese năprasnic şi neprevăzut, de la numai 200 de metri adîncime. Şi se aprinsese. Orbit de incendiu, înnebunit de zgomote, de dogoare, de groază, omul de pe podul sondei imbrăţişă ca pe o fiinţă vie prăjina de foraj — tot ce-i rămăsese pe lume — şi se lăsă să alunece pe ea cu toată viteza. O clipă de întîrziere i-ar fi fost fatală.

Sonda rămăsese singură...

Un balaur din gura căruia ţîşneau sute de şerpi de foc. Şi-n jurul şerpilor de foc alunecau, nevăzuţi, şerpi de dogoare : aerul cald de sute de grade. Cîmpia, şi cerul, şi noaptea erau toate o rană. Apoi începură să se audă strigăte, huruitul maşinilor de pompieri (oraşul se trezise de la prima scinteie) şi sute de oameni se repeziră, cu găleţi, cu furtunuri, cu lopeţi, să stăvilească alunecarea nimicitoare, spre sondele vecine, a limbilor de foc. Sonda de explorare râmînea mai departe singură. Atunci apăru prietenul nostru. Era încă buimac de somn. Stătu o clipă, încremenit, în faţa flăcărilor. Imprejurul lui, oamenii treceau în goană, abia zăriţi prin noapte şi fum ; se auzeau strigăte, huruit de maşini... In clipa următoare, se trezi.

Nimeni nu-şi aminteşte cum s-a întîmplat,

Nimeni nu-şi aminteşte cum a ajuns acolo.

Citeva minute mai tirziu l-au văzut apărînd şi dispărind, cite o clipă, sub mantia stacojiu-fluturătoare a monstrului.

Cînd îşi îmbrăcase costumul de azbest ?

Cind îşi pusese casca ?

Şi ce voia ?

Au înţeles îndată. Strigătele au murit pe buze. Tânărul brigadier voia să salveze tot ce se mai putea salva din instalaţiile sondei, Şi, pentru asta, trebuia să demonteze sute şi sute de şuruburi, încet, răbdător, calm, printre şerpii îngrozitori ai focului şi dogoarei. Oamenii s-au privit înmărmuriţi, pe urmă au privit înmărmuriţi intr-acolo. Lumina incendiului releva pînă la evidentă cele mai mici amănunte. Iată-l la o jumătate de pas de flăcări. Dar răsuflarea şerpilor îl plesneşte peste obraz, brusc, fierbinte, brutal. Se clatină. Işi fereşte ochii cu palma, ca un orb, şi cu mina liberă bijbîie după şuruburi. A desfăcut unul... încă unul... Cit a trecut ? Un veac ? O clipă ? Furtunurile pompierilor îl aţintesc cu trombe de apă, reci (spatele i-a îngheţat), dar căldura sufocantă din faţa lui n-o poate nimeni şi nimic stăvili. A mai scos un şurub... Şi încă unul... Flacăra creşte ; pământul bubuie са la o vînzolire a munţilor din adinc ; şi gazul a smuls o piesă metalică, zvîrlind-o în sus ca pe o pietricică ; şi piesa cade, izbindu-i greu marginea căştii. Se clatină de citeva ori, bate aerul cu braţele ca un înecat, dar in ultima clipă se încleştează cu mîinile de un alt şurub.

Ceasul de abanos al nopţii bătea rar, dureros de rar ; pe cîmpia scrumită clipele se tîrau de plumb. Dacă mulţimii incremenite i s-a părut o veşnicie răstimpul pînă la înflorirea zilei, ce-o fi simţit oare tinărul care l-a măsurat in căldura de iad, in truda de iad, cu fiecare fibră a trupului arzîndu-i ca o rană vie ? Iată-l, apărând şi dispărind iarăşi sub mantia monstrului...

Prietenul nostru a  muncit aşa douăsprezece ore (da, nu-i greşit, douăsprezece ore !) şi, in afară de scheletul sondei, care fusese pierdut din primele minute ale incendiului, a salvat toată instalaţia. Adică multe sute de mii de lei.

S-a trezit din somn a doua zi către seara şi a sărit ca ars : Dumnezeule, cit intîrziase de la lucru ! Prietenii l-au obligat să se culce la loc.

— Spune-mi — l-a întrebat într-un tirziu cineva — nu ti-a fost frică ?

— Ba da.

— Atunci, de се-ai făcut-o ?

A dat din umeri. Nu ştia ? Cel mult nu ştia s-o explice. Dar lucrurile se explicau prin tot ce se intîmplase cu viaţa lui în ultimii ani — în anii aceştia aparent atît de obişnuiţi ; tot ce învăţase de la muncitori, de la comunişti, din ziare, din educaţia pe care i-o dăduse organizaţia de U.T.M. îl făcuse conştient de un lucru : că sonda aceea e a lui !

Cu Anghei Rătescu, şeful secţiei, şi sondoril Petre I. Florea,  inainte de inceperea lucrului

Brigadierul Radu A. Ion la lucru urcat pe turla unei sonde

Brigadierul Radu A. Ion la lucru in schela

Au trecut zilele. Prietenul nostru, brigadierul Radu A. Ion (căci aşa îl cheamă), munceşte mai departe la sondele din vecinătatea Craiovei. Se scoală la 6 şi munceşte tăcut, conştiincios, ca înfrăţit cu sondele înalte şi negre. Lună de lună, brigada lui îşi depăşeşte planul cu aceleaşi 10—12 procente. Nici o imagine care să alunge obişnuitul. Nimic nu infioară caligrafia ordonată a filelor din album. Are-n ochi acelaşi albastru luminos şi calm, de acuarelă ; doar genele ii sint pîrjolite puţin. Toţi o ştiu insă : chipul lui adevărat este altul ; şi viaţa lui — viata lui adevărată, viaţa lui pasională — e alta. Ele au fulgerat intr-o împrejurare deosebită, cind eroul nostru a trăit, în numai douăsprezece ore, mai frumos şi mai plin decît pot trăi o sută de oameni obişnuiţi, într-o sută de vieţi.

Flacara, 1983-02

Acest reportaj a apărut la 19 iulie 1958, in nr. 29 (165) al revistei „Flacăra“. Purta aceeaşi semnătură de autor pe care o veţi intilni dedesubtul acestor rinduri. Eroul luptei cu flăcările, tinărul brigadier petrolist Radu A. Ion, li se înfăţişase ca un ales exemplu al forţei şi abnegaţiei unei clase, al inaltei răspunderi cu care bravul detaşament al petroliştilor înţelegea să investească eforturi eroice — mergind, in cazul de faţă, pînă la riscul suprem — in opera păstrării ca pe ochii din cap şi a sporirii continue a avuţiilor acestui pămint. Detaşament care astăzi, răspunzind cu patriotica înflăcărare îndemnurilor adresate de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi-a făcut din lupta pentru independenţa energetică naţională o cauză sfintă şi neabătută.

Satisfacţia noastră, a cronicarilor unor astfel de fapte — de ieri sau de azi —, se implineşte şi din substanţa însăşi a acestor pilduitoare fapte, şi din destinul in timp al eroilor lor.

Tovarăşul Ion A. Radu, brigadierul anului ’58 este astăzi primul secretar al Comitetului judeţean Dolj al P.C.R.

ILIE PURCARU

Incendiul sondei nr. 11 SR Tintea din 1939

Capitala, februarie 1939, (Anul 2, nr. 242-256), 12.02.1939

Regiunea petroliferă Ţintea ameninţată de un incendiu catastrofal

Sute de săteni, lucrători dela sonde şi echipele de pompieri din Câmpina şi Ploeşti lucrează la localizarea focului

PLOEŞTI, 10. — Regiunea petroliferă Ţintea, în care s’a produs zilele trecute erupţia dela sonda nr. 11 a soc. Steaua Română, era să fie astăzi teatrul unui catastrofal incendiu. Mai mulţi copii cari se aflau  cu vitele la câmp vrând să se încălzească au făcut foc pe malul apei Dâmbu, care trece prin marginea satului Ţintea. Cum pe suprafaţa apei se afla un strat gros din ţiţeiul revărsat dela sondă, la un moment dat acesta a luat foc întinzându-se cu repeziciune pe toată suprafaţa râului şi ameninţând să ajungă până în sat unde, după cum se ştie, se află revărsate peste 400 vagoane ţiţeiu, care a pătruns până şi prin pivniţele caselor locuitorilor.

Dându-se imediat alarma, populaţia satului îngrozită împreună cu inginerii şi lucrătorii de la sonde au alergat la locul incendiului, procedând în grabă la facerea unui baraj de pământ peste râu, spre a opri astfel înaintarea incendiului care se mai afla abia la un kilometru depărtare de sat.

Autorităţile fiind anunţate, la  faţa locului a sosit în grabă d. prim procuror Anghel Dragomirescu; lt. col. Popovici, comandantul legiunii de jandarmi si al poliţiei; procurorii Nacian şi Andreiovici; pretorul Cosmovici, jude instructor Demetrescu, ing . Stănculescu, inspector minier; personalul tehnic al soc. Steaua Română, precum şi echipele de pompieri dela Câmpina şi Ploeşti cari fuseseră chemate prin telefon.

La ora 2 jumătate, când telefonăm, la trei ore de la isbucnirea incendiului, echipele de pompieri lucrează energic la localizarea incendiului, aruncând asupra lui preparatul special „sapogen” pentru înăbuşirea flăcărilor cari ard pe o întindere de 3 kilometri dealungul râului.

Datorită intervenţiei energice şi la timp a sătenilor, a lucrătorilor dela schele şi a echipelor de pompieri, s’a evitat o adevărată catastrofă care s’ar fi soldat cu pierderi incalculabile, dată fiind cantitatea de ţiţeiu revărsat dela sonda în erupţie precum şi regiunea care e presărată cu zeci de sonde in activitate.

Noui amănunte în legătură cu focul dela Tintea

PLOEŞTI, 10. După cum am relatat în numărul de eri al ziarului nostru, la Ţintea s’a produs o puternică erupţie de ţiţeiu, la sonda nr. 11 a soc. petrolifere „Steaua Română”, ţiţeiul, scurgându-se în cantitate de peste 400 vagoane prin pivniţele mai multor gospodării, până în şanţul şoselii, apoi în apa „Dâmbu”, care curge prin apropiere.

Azi dimineaţă pe la ora 11, copiii locuitorilor Vasil Iliе şi Vasile Băţăgoiu din Ţintea, ducându-se cu oile la păşune, care se află în apropierea râului „Dâmbu”, au aprins nişte cărbuni, pentru a încălzi mâncarea. Cu o cană găurită, ei au scos ţiţeiu din albia râului pentru a înteţi focul. Dela râu şi până la foc însă, s’a prelins o dâră de ţiţeiu, care s’a aprins îndată din neglijenţa celor doi copii. Flacăra s’a întins cu repeziciune până Ia râu, cuprinzând rezidurile şi ţiţeiul scurs dela sonda nr. 1, apoi s’a propagat pe o întindere de aproape 3 km.

Focul ameninţând să ia proporţii catastrofale, s’a cerut ajutorul companiei de pompieri din Ploeşti.

La faţa locului au pornit 3 auto-pompe, sub comanda d-lui căpitan Mihail Maneca, plut, major Giroveanu şi subofiţerii Pântea, Moraru şi Popescu, cari au început imediat operaţiile de stingere, cu spuma „Sapogen”, specială în cazuri de incendii petrolifere.

Odată cu pompierii, au sosit şi autorităţile, în frunte cu d-nii: prim procuror Anghel Dragomirescu, col. Popovici, comandantul jandarmeriei şi poliţiei, procuror Nacian, procuror Gh. Andreiovici, judecător de instrucţie Dan Demetrescu, inginer Stănculescu din partea Inspectoratului Minier şi inginerii din schelă.

S’au format mai multe diguri succesive de pământ şi după 4 ore de muncă în care timp şi-au dat concursul aproape 200 lucrători ai Societăţilor dimprejur şi compania de pompieri din Câmpina, focul a fost stins.

S’au luat măsuri pentru curăţirea terenului de ţiţeiu, iar până la terminarea lucrărilor, s’a pus pază pe întreaga întindere îmbibată cu reziduri petrolifere.

Pagube noui nu sunt, întrucât ţiţeiul care a ars astăzi, era scurs dela sonda care a erupt, şi care era pierdut pentru societatea „Steaua Română”.

I.N. - V

 Universul, februarie 1939 (Anul 56, nr. 30-44), 1939-02-11, nr. 40

Universul, februarie 1939 (Anul 56, nr. 30-44), 1939-02-12, nr. 41

Universul, februarie 1939 (Anul 56, nr. 30-44),1939-02-13, nr. 42

Sonda nr. 11 SR Tintea a fost sapata in 1939 la 3169 metri adancime

Locatia sondei nr. 11 SR Tintea: 45.03454686,25.89888738

Incendiul sondei 24 PR Gura Ocnitei din 1938

Curentul, noiembrie 15.11.1938, (Anul 11, nr. 3862-3891). Director Pamfil Seicaru

Mare incendiu la Moreni

Focul a distrus o sondă şi o staţie de epurare a ţiţeiului in schela Gura Ocnitei

MORENI, 12. — Astă noapte la ora 12.30 un mare incendiu s’a produs la sonda Nr. 24 a societăţii „Prahova“ din valea Cezianului dela Gura Ocniţei.

Imediat ce echipa de serviciu a observat focul, care s’a produs întâi la baraca motorului electric, a dat alarma.

La faţa locului au venit pompierii soc. „Astra Română“ dela schela Ochiuri, „Concordia“ şi echipele de ajutor ale soc. vecine.

Flăcările au cuprins cu o repeziciune uimitoare turla sondei, care în întunericul nopţei avea aspectul unei torţe uriaşe ce ilumina până departe.

Dela turla sondei focul s’a întins la un batal de captare a ţiţeiului din apropiere şi apoi prelingându-se pe un şanţ a provocat aprinderea şi a altui batal cu ţiţei ce se afla mai departe. Cum în imediata apropiere a sondei se mai găsea şi o staţie de epurări a ţiţeiului a luat foc şi aceasta.

12 rezervoare cu ţiţei cari se aflau lângă staţia pentru epurare au luat şi ele foc, unul dela altul. Motorul electric şi pompele au fost deteriorate.

Echipele de incendiu s’au mărginit doar la izolare, lăsând sonda, staţia de epurare, batalele de ţiţei şi rezervoarele cuprinse să ardă în voia lor.

 Până spre ziuă focul a continuat intens, iar în urmă a fost înăbuşit.

CAUZELE INCENDIULUI

In urma cercetărilor făcute de d. ing. Moga, şeful regiunii miniere Gura Ocniţei şi ing. Donciu dela soc. „Prahova“, se crede că focul se datoreşte unui scurt circuit dela instalaţia electrică a sondei. Au fost distruse de foc: sonda nr. 24, secţia de epurare a ţiţeiului cu pompele respective, 8 rezervoare de fier, 4 de lemn şi 2 bataluri toate pline cu ţiţei.

Pagubele întrec 3 milioane lei.

D. M. CRĂCIUN

Locatia sondei 24 PR Gura Ocnitei : 44.95994141,25.5959549

Sonda nr. 24 PR Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1932 pana la adancimea de 933 metri.

Incendiul sondei nr. 113 AR Moreni Bana din 1937

Dimineaţa, decembrie 1937 (Anul 33, nr. 11117-11145), 1937-12-01  nr. 11117

O sonda in flacari la Moreni

Doi ungători se aleg cu arsuri grave

Moreni, 29. — Azi dimineaţă, la ora 8 un puternic incendiu a izbucnit la sonda Nr. 113 B., a soc. Astra Română, din schela Bana, mistuind-o complect. Incendiul a fost provocat de o explozie de gaze produsă în beciul sondei.

Din incercările întreprinse de d. plutonier Hociung s’a stabilit că, la ora 8, ungătorul Stânga Grigore venind să ungă motoarele dela sus numita sondă, s’a băgat în beciul sondei, împreună cu sondorul Neacşu Ion. Aci şi-au făcut ţigări, dar in momentul când au scăpărat un chibrit să aprindă ţigările, s’a produs o puternică explozie. Cei doi lucrători au fost înconjuraţi de flăcări. S’a aprins scheletul sondei care a fost mistuit complect.

Cei doi lucrători, cu arsuri grave de gradul doi pe fată şi corp, au reuşit să iasă afară printre flăcări. Camarazii, venind în fugă la auzul detunăturii, au reuşit să le stingă hainele.

Pagubele se cifrează la peste cinci sute de mii lei.

Locatia sondei : 44.98118509,25.66771368

Sonda nr. 113 AR Moreni Bana a fost sapata in anul 1932 la o adancime de 1742 de metri

Incendiul sondei nr. 16 AR Eforie Bucsani din 1937

Universul, Anul al 54-lea Nr. 21, Vineri 22 Ianuarie 1937

Mare incendiu la schela Bucşani

Schela-Mare-Prahova. 19 Ian. Astăseară la ora 5 şi un sfert, a izbucnit un mare incendiu la sonda nr. 16 a societăţii „Astra Română“ din schela Bucşani, pe când lucrătorul loan Badea încerca să desgheţe o conductă de apă, ce mergea la sus numita sondă.

Cum pământul era îmbibat cu păcură, parafina a luat foc dela aparatul de sudat şi s‘a întins până la sondă, învăluind-o in flăcări. La alarma dată au venit echipele de incendiu ale societăţii, cari, n‘au putut să facă nimic, fiindcă turla era de lemn uscat. îmbibat cu păcură.

După 2 ore jum. focul a mistuit-o complet.

Pagubele se ridică la peste o jumătate de milion lei.

Locatia sondei 16 AR Eforie Bucsani : 44.87813096,25.66571174

Sonda nr. 16 AR Eforie Bucsani a fost sapata in anul 1936 la adancimea de 1430 metri.

Incendiul sondei nr. 7 DR Moreni din 1936

Universul, noiembrie 1936 (Anul 53, nr. 302-316), 1936-11-07  nr. 308

Incendiu in schela petroliferă Piscuri-Prahova

A ars o sondă. — Pagube de un milion

Ploeşti, 4 Noembrie

Un puternic incendiu a isbucnit aseară la schela petroliferă ‘’Piscuri“ din judeţul nostru.

In timp ce motoarele sondei nr. 7 proprietatea societăţii „Dacia Română“ erau în plină activitate, sub supravegherea oamenilor de serviciu : s’a produs un scurt circuit care a declasat o flacără puternică. Câteva bidoane cu ţiţeiu, ce se aflau risipite pe jos in cabina sondei, au luat foc şi de acolo flăcările s’au întins cu repeziciune cuprinzând întreg eşafodajul de lemn şi toate instalaţile mecanice.

Dandu-se alarma în schelă au sosit imediat la faţa locului echipele de stingere, ale societăţilor petrolifere din vecinătate, care au luat primele măsuri pentru stăvilirea focului şi protegiuirea rezervoarelor cu ţiţeiu din apropiere. După câteva ore de muncă încordată in care timp s’a evitat de nenumărate ori intinderea incendiuiui la sondele vecine, s’a putut domoli intensitatea flacărilor şi în cele din urmă focul a fost complet stins.

Au ars întreaga construcţie a sondei, cabinele motoarelor si instalaţiile mecanice.

Din ancheta întreprinsă de reprezentanţii autorităţilor şi de organele miniere, pagubele au fost evaluate la peste 1 milion lei.

Sonda era asigurată.

Locatia sondei nr. 7 DR Moreni : 44.98351953,25.68088878

Incendiul sondei nr. 3 NR Copaceni din 1936

Universul, Anul al 53-lea, Nr. 44, Vineri 14 Februarie 1936

Focul din schela Copaceni-Prahova.

A ars sonda Nr. 3 a soc. „Nafta Română”. - Pagube de aproape un milion lei

Ploeşti, 11 Februarie

Un foc puternic s’a declarat astă noapte la sonda nr. 3 în funcţiune , a societăţii „Nafta Română” schela Copăceni din comuna Opăriţi,  jud. Prahova.

Lucrătorii dela sondă si cei dela sondele vecine observând focul au alergat în grabă să-l stingă anunţând în acelaş timp jandarmii şi locuitorii din sat care au venit în scurt timp.

Toate încercările lucrătorilor şi sătenilor au fost însă zadarnice, întrucât scheletul sondei din lemn, îmbibat cu păcură, ardea cu furie şi nu se găseau la îndemnă mijloace moderne pentru stins asemenea incendii.

Focul s’a întins cu repeziciune la instalaţia de motoare, la două bataluri şi un rezervor pline cu păcură ce se găseau in apropiere.

Văzând că orice încercare de a stinge focul este zadarnică, s’au luat măsuri pentru apărarea sondelor dimprejur. Sonda în flăcări, a ars până la pământ.

Din primele cercetări făcute de jandarmi s’a stabilit că focul a luat naştere dela conducta de eşapament a motorului, care a produs o scânteie, dela care au luat foc gazele emanate dela păcura ce se extrăgea.

Pagubele sunt de aproape un milion lei.

Regiunea minieră a deschis o anchetă.

Sonda nr. 3 NR Copaceni a fost sapata in anul1936 la o adancime de 620,65 metri.

Locatia sondei : 45.16277059,26.06561565

Incendiul sondei nr. 73 N S Mirafor Baicoi din 1935

Lupta, decembrie 28.12.1935 (Anul 14, nr. 4235-4257)

Puternic incendiu în regiunea petroliferă Băicoi

Au ars mai multe sonde

PLOEŞTI 27. — Un incendiu puternic a izbucnit eri seară in regiunea petroliferă Băicoi. La sonda nr. 73 a soc. Mirafor”, în plină producţie, s'a produs la ora 7 o puternică explozie. In câteva secunde întreaga sondă a fost cuprinsă de flăcări.

Lucrătorii au dat alarma şi imediat au sosit echipe de muncitori pentru localizarea incendiului.

Intre timp flăcările s’au întins şi la sondele nr. 8 bis, a soc. „Starnafta” şi nr. 1 a d-lui M. Rusănescu, cuprinzând şi rezervoarele cu ţiţei din jurul lor.

La faţa locului au sosit doua auto-pompe ale postului de pompieri din Ploeşti, cari au procedat la izolarea grupului de sonde aflate în imediată apropiere.

După ce timp de 8 ore s'au aruncat mari cantităţi de apă, pământ şi nisip, asupra sondelor incendiate, focul a fost complect stins. Sondorul Toader Gheorghe, care în momentul izbucnirii focului se afla ia sonda nr. 73, s’a putut salva cu mare greutate, având grave arsuri pe faţă şi mâini. El a fost transportat la spitalul din Filipeştii de târg.

CE A ARS

Focul a distrus complect sonda nr. 73, casa motoarelor, toate instalaţiile conductelor şi două rezervoare mari în cari se aflau mai multe zeci de vagoane de ţiţei.

A mai fost distrusă de asemenea şi sonda nr. 8 bis a soc. „Starnafta” împreună cu casa motoarelor, instalaţiile şi un rezervor cu ţiţei.

Instalaţia „Grainic” care se afla tot aci, a fost distrusă şi ea de flăcări, iar la conacul moştenitorilor Gh. B. Ştefănică a fost mistuit de flăcări un şopron cu câteva vagoane de lemne, un vagon de porumb şi o claie de fân.

In sfârşit sonda nr. 1 a d-lui D, Rădulescu, care erupsese chiar in cursul acelei după amieze, a fost mistuită de flăcări.

CAUZELE

In urma cercetărilor ar reeşi câ focul se datoreşte unul scurt circuit dela sonda nr. 73. Nu esta Insă exclus ca gazele cari pluteau in jurul sondorului Teodor Gheorghe să se fi aprins dela o scânteie produsă de motor.

Pagubele se ridică Ia circa 8 milioane lei.

Toate sondele erau asigurate.

Locatia incendiului: 45.038606,25.8457063

Sonda nr. 8 B Starnaphta Baicoi a fost sapata in 1934 la o adancime de 624 metri

Sonda 73 N S Mirafor Baicoi a fost sapata in 1934 si dusa la o adancime de 605 metri

Incendiul sondei nr. 31 Viitorul Mislea din 1930

Lupta, mai 1930 (Anul 9, nr. 2540-2563), 1930-05-18

Groaznicul incendiu petrolifer

Iata imprejurarile in care s’a produs acest dezastru.

Incă de alaltăeri s’au observat oarecare fenomene la sonda cu No. 31* a soc. „Steaua Română” situată pe perimetrul statului dela Runcu. Fenomenele indicau că atingerea stratului petrolifer nu este departe şi in consecinţă s’au luat măsurile dictate de asemenea împrejurări, construindu-se bataluri enorme de pământ aşezându-se pompe pentru tragerea ţiţeiului în conducte, etc.

Aceste măsuri erau insă luate ca pentru o erupţie de ţiţei, astfel cum sunt caracterizate în această regiune.

Intradevâr, s’a mai lucrat puţin la sonda 31 şi o mişcare deosebită ce s’a produs a indicat atingerea stratului de ţiţei in meotic. După o aruncare violentă de pământ, pietre, etc. a urmat imediat o erupţie din cel mai violente de ţiţei.

PRODUCEREA EXPLOZIEI ŞI A INCENDIULUI

Erupţia de ţiţei a început apoi să se accentueze din ce în ce şi în câteva ceasuri a ajuns formidabilă, După calculile făcute, este de 120-150 vagoane pe zi, deci cea mai mare producţie dela noi din ţară.

Erupţia a continuat în plină linişte până eri la orele 4 p. m. când s’a produs nenorocirea. In acest timp toate batalurile şi rezervoarele s’au umplut complect şi pomparea în conducte se făcea în mod normal.

★

Eri pe la ora 4, deodată se auzi un zgomot asurzitor ce creştea din ce în ce urmata apoi de o detunătură groaznică.

In acel moment o limbă uriaşă de foc se văzu deasupra sondei 31, cuprinsa complect de flăcări.

Lumea îngrozită — dându-şi seama de pericol; a luat-o la fugă care pe unde apuca.

Sirenele societăţilor petrolifere au început să răsune prelung anunţând focul care în acest timp lua proportii.

CĂLDURĂ INSUPORTABILA

O căldură înăbuşitoare se simţea pe o întindere de peste un km. Nimeni nu se mai putea apropia de locul dezastrului, iar la sondele din împrejurimi, dată fiind grava situaţie, s’a încetat Iucrul, lucrătorii fugind înspăimântaţi.

Pericolul era mai mare pentru sondele 30** ale soc. „Steaua Română” şi 71*** a soc. „Româno - Americană, în plină erupţie, cu o producţie de 30-40 vagoane pe zi. Au fost închise cu mare greutate ventilate lor de siguranţă şi ţiţeiul îndrumat pe conducte.

Căldura grozavă însă le pune mereu în pericol, astfel că este nevoe să fie continuu stropite cu apă

 

Dimineata, Anul XXVI.—No. 8406, Marţi 20 Mai 1930

Un nou dezastru

Pe o distanţă de 300 metri gârla de ţiţei a luat foc . - Cazarma soc. Româno-Americane şi 8 gospodării au fost mistuite de incendiU

Cum se prezintă situaţia acum

Dela trimisul nostru special

SCORŢENI-RUNCU, 17. - In tot cursul dimineţii de astăzi situaţia Ia sonda eruptivă în flăcări No. 31 a soc. „Steaua Română“ din schela Runcu a continuat să fie foarte critică.

In zorii zilei din cauza dogoarei flăcărilor dela sondă şi batalurile cu ţiţei din împrejurimi, o pădurice de pe creasta Runcului, s’a aprins. Sute de locuitori s’au îndreptat într’acolo şi cu ajutorul topoarelor a fost tăiată păduricea şi astfel s’a oprit lăţirea incendiului.

Intre timp din Ploeşti, dela societăţile petrolifere, au început să vie noui ajutoare. S’au adus aparate speciale pentru stropirea cu o materie spumoasă — întrebuinţată la incendiile în petrol — care a început să fie aruncată asupra batalurilor incendiate. Zeci de furtuni, mânuite cu dibăcie de specialişti, asvârleau spuma peste ţiţeiul incendiat din bataluri.

Si după câteva ore de muncă, batalurile au putut fi stinse una câte una, astfel că pe la amiază cele 5 bataluri cu ţiţei erau acoperite cu materia albă spumoasă.

Satul ia foc

Pe de altă parte locuitorii continuau sub conducerea autorităţilor, să lucreze la apărarea comunei de invazia ţiţeiului care curgea neîncetat pe apa Scorţei, chiar în mijlocul comunei.

La fiecare 50—60 de metri se ridicau baricade de pământ care să oprească pe apă scurgerea ţiţeiului. Pe la orele 2 şi jumătate , când lucrul era în toiu, s’a produs un nou mare dezastru, care a băgat jalea în populaţia comunei.

Cu toate măsurile luate ca nimeni să nu facă foc sau să aprindă vre-un chibrit, consemnul a fost călcat de cineva ...

Căci la un moment dat, gârla de ţiţei, între două diguri ridicate de locuitori, a luat foc chiar în imediata apropiere de întrarea în comună.

Flăcările mânate de vânt au cuprins cazarma lucrătorilor de la societatea Româno - Americană, care se afla chiar pe marginea gârlei.

Clădirea, cu două etaje, a cazărmei, a fost învăluită imediat de fo c aşa că orice ajutor pentru a o salva a fost de prisos.

STRĂDANIILE POMPIERILOR

Toată atenţiunea pompierilor din Ploeşti sub comanda căpitanului D. Băleanu şi a jandarmilor conduşi de căpitănii Eraclie Alexandrescu şi Const. Simniţeanu, s’a concentrat asupra izolării gospodăriilor din vecinătatea cazărmei incendiate. Dar toată munca autorităţilor fost de prisos, căci focul a cuprins încă o porţiune indiguită din gârlă unde s’a întins la clădirile din sat.

Şi astfel rând pe rând au ars gospodăriile locuitorilor Marin Grigore Furtună, Nicolae Postmangiu, Anica Grigore Dobre, văduvă, Sterian Dimitrie Mihalache, Constantin Tase Stan, Petre Dinu Ciocârlan şi încă imobile ale unor săteni.

Tuturor acestora flăcările le-au mistuit locuinţele cu mobilier, grajduri, magazii, fâneţuri, etc.

INCENDIUL DIN SAT A FOST STINS

Cu mare greutate, după 5 ore, de muncă titanică neîntreruptă, pompierii, jandarmii cu ajutorul locuitorilor au putut localiza incendiul numai la aceste 8 imobile şi opri ca întreaga comună să nu cadă pradă dezastrului.

Coloana de foc de pe gârlă era de aproape 300 metri.

Trebue să remarcăm că numai datorită măsurilor de prevedere luate de d. dr. Ştefan Popescu-Filuţă, prefectul judeţului care a dispus trimiterea auto-cistemelor pompieriei şi a ajutorului nepreţuit al acestora a putut fi salvată comuna întreagă dela incendiu.

Pagubele cauzate de incendiu la cazarma soc. Româno-Americane şi la cele 8 gospodării se ridică la peste 4—5 milioane lei.

ULTIMA SITUAŢIE

Pe la orele 8 jumătate seara, situaţia la sonda No. 31 se prezenta astfel:

Sonda continuă să erupă ţiţei în cantitate mare.

Limba de foc are o înălţime de 70—80 metri.

Cum debitul de ţiţei erupt este mare şi nu poate fi în întregime mistuit de flăcări, ţiţeiul se scurge pe sub bataluri în gârlă.

Ţiţeiul scăpat neincendiat şi cel din batalurile acoperite de spumă, nu poate fi pompat pe conducte deoarece în momentul incendierei, pompa cu toate instalaţiile şi maşinile de pompe prcum şi rezervoarele au fost distruse de foc.

Sgomotul produs de erupţia păcurei incendiate este mare iar coloane de foc luminează regiunea ca ziua.

★

De cum se trece de Chitila, focul poate fi văzut în toată splendoarea lui de călătorii din tren. După amiază a sosit în localitate d. Ştefan Popescu-Filuţă prefectul judeţului, însoţit de d. Petre N. Stoicescu, consilier judeţean şi a încurajat familiile rămase pe drumuri în urma dezastrului din comună.

Se vor împărţi ajutoare sinistraţilor.

I. VERMONT

 

Dimineata, Anul XXVI.—No. 8409, Joi 22 Mai 1930

SONDA DELA RUNCU S’A STINS

Cauzele incendierii n’au putut fi aflate

PLOEŞTI, 19. — Situaţia la sonda No. 31 a soc. „Steaua Română“ din schela Scorteni-Runcu continua sa fie neschimbata.

Am relatat cum în cursul zilei de Sâmbătă în urma muncei depuse de locuitori, locuitorii com, Scorteni şi cu ajutorul aparatelor de stins incendiile în petrol — batalurile au putut fi stinse.

De asemeni pericolul pentru comuna Scorteni pare a fi înlăturat.

Totuşi, ca o măsură de prevedere, autorităţile menţin hotărîrile luate de a nu se face foc în jurul gârlei Scortei, care trece prin comună şi pe care pluteşte încă păcura ce se scurge de pe sub batauri.

Sonda No. 31, ca şi în prima zi, continuă să erupă ţiţeiu cu o presiune foarte mare.

COLOANA DE FOC

Din această cauză coloana de foc care se înaltă în văzduh are o inaltime de 70 — 80 metri.

După unele calcule făcute de tehnicieni presiunea cu care erupe tiţeiul ar fi de 80 de atmosfere iar debitul de tiţeiu care se consumă în 24 de ore ar fi de peste 100 vagoane.

Sgomotul produs de erupţie este asurzitor şi se aude dela mare depărtare iar căldura enormă ce radiază dela foc face imposibilă apropierea până la o distantă de 30— 40 metri de gura sondei.

ANCHETA AUTORITĂŢILOR

Asupra cauzelor cari au provocat incendierea sondei No. 31, în timpul erupţiei, ancheta întreprinsă de organele regiunei miniere Mislea n’a stabilit încă nimic precis.

D-nii ing. Florin Dumitrescu, inspectorul regiunei şi ing. Cezar Ripeanu, şeful regiunei Mislea care din primele momente ale incendiului au fost la fata locului au ascultat o multime de tehnicieni şi lucrători cari au supraveghiat erupţia ţiţeiului până în momentul când sonda a fosi incendiată.

Din declaraţiile acestora, după cum am spus mai sus, nu s’a putut însă stabili dacă incendiul a luat naştere în urma unui scurt circuit electric produs la firele electrice din jurul sondei, sau dela scântei produse de lovirea unor pietre de scheletul de fier al sondei.

ÎNCERCĂRI DE STINGERE

Acum, atât cei dela regiunea minieră cât şi tehnicienii societăţilor petrolifere au început să studieze mijloacele de stingere a sondei.

Urmează să se vadă dacă sonda va putea fi stinsă pe Ia suprafaţă sau se va întrebuinţa mijlocul tunelului.

Mâine dimineaţă va avea loc la inspectoratul minier din Mislea o consfătuire a tehnicienilor societăţilor petrolifere din Runcu cu conducătorii inspectoratului spre a se hotărî asupra mijloacelor de stingere a sondei No. 31.

★

Pagubele cauzate până acum de erupţia incendiată, sunt enorme.

★

Am arătat că, luând foc gârla de petrol care trece prin mijlocul comunei Scorţeni, 8 gospodării săteşti au fost distruse de incendiu.

Soc. Steaua Română, proprietara sondei No. 31, a hotărât ajutorarea sinistraţilor pentru a-şi putea reface gospodăriile mistuite de flăcări.

I. VERMONT

Un comunicat al ministerului de Industrie şi comerţ

Privitor la aprinderea sondei No. 31 din schela Runcu aparţinând soc. Steaua Română”, ministerul de industrie şi comerţ ne comunică următoarele :

In ziua de 15 Mai la sonda No. 31 soc. „Steaua Română”, care era în erupţie închisă, din cauza marei presiuni a gazelor, a explodat coloana de burlane omorând un lucrător si rănind trei ingineri.

Erupţia liberă de cca. 100 vag. ţiţei pe zi şi nisip în mare cantitate ce a urmat, au rupt pentru moment barajele de reţinere ale ţiţeiului inundând gârla care trece prin satul Scorţeni. Concentrându-se numeroase echipe de lucrători, foarte curând barajele au fost restabilite, astfel că ţiţeiul a fost iarăşi oprit de a mai curge prin sat.

O SCÂNTEIE NENOROCITĂ

A doua zi, 1 Mai , din cauza unei pietre aruncate de sonda si care a cazut peste un stâlp de fer din vecinătate, s’a produs o scântee, care a incendiat un copac stropit cu ţiţei în timpul erupţiei şi care era în imediata apropiere a acestui stâlp.

De aci focul s’a propagat la sondă, care a exploadat, continuând să ardă cu extremă violenţă. Imediat focul s’a comunicat şi la batalele cu ţiţei formate de baraje.

Deşi numai la 1 1/2 kilometri, satul Scorţeni a fost pentru moment salvat, focul oprindu-se la acele baraje.

OPERA UNUI INCENDIATOR

Cu toate măsurile luate, însă, în sat, de autorităţile miniere şi de jandarmerie de a se stinge focul prevenind aprinderea ţiţeiului care se fixase pe malurile gârlei, totuşi, in dimineaţa zilei de 17 Mai la orele 3, o mână criminală sau un inconstient a dat foc gârlei in dreptul satului. Focul s’a întins cu repeziciune pe gârlă in jos in mijlocul satului. Urmările acestui incendiu au fost distrugerea unei cazarme pentru lucrătorii soc. Româno-Americană si a trei gospodării din ale locuitorilor, iar altor trei locuitori le-au fost distruse unele dependinţe şi gardurile precum şi pomii din lungul gârlei.

După câteva ore focul a fost stins de pompierii veniţi din Ploeşti şi locuitorii satului.

In sat n’a fost nici o victimă omenească.

In schelă, actualmente, ard gazele şi ţiţeiul ce erup din sondă, formând o coloană de foc de cca. 40-50 metri înălţime.

S’au luat măsurile necesare pentru stingerea focului şi captarea ţiţeiului, urmând ca după aceasta să se procedeze la oprirea sondei pentru a reface instalatiunile distruse de incendiu.

 

Opinia, mai 1930 (Anul 26, nr. 6893-6915), 18.05.1930

FOCUL DE LA RUNCU ia proporţii catastrofale

Ploeşti 17.— Focul dela Runcu se întinde îngrozitor.

S’au aprins trei noui rezervoare. Toată regiunea este o mare de foc, coloanele de flăcări atingând înălţimea de 60 metri.

1000 de lucrători au fost aduşi pentru oprirea dezastrului.

★

Populaţia din Scoţeni a început să evacueze casele.

Au fost părăsite sala cinematografului şi casa preotului din Scorţeni.

Locuitorii au construit un zid pentru scurgerea ţiţeiului. Primarul a cerut noui ajutoare.

Până acum pagubele se urcă la zece milioane lei. Dar pericolul se întinde, focul ia proporţii catastrofale. Nu se ştie exact numărul victimelor

 

Opinia, mai 1930 (Anul 26, nr. 6893-6915), 21.05.1930

Curioase fenomene naturale au stins sonda dela Runcu - Scorţeni

Ploeşti 20— Sonda No. 31 dela Scorţeni-Runcu, s’a stins ieri dupa amiază, în împrejurari curioase.

La un moment dat, terenul s’a zguduit pe o rază de câţiva km ; apoi s’a prăbuşit chiar lângă sondă. Pământul a căzut în gura sondei şi flacăra s’a stins brusc.

Orce pericol pare evitat.

Numeroşi tehnicieni lucrează la normalizarea locului.

Locatia incendiului : 45.1089421,25.84017791

Sonda nr. 31 Viitorul Mislea a fost sapata in anul 1930 la o adancime de 933 metri.

Sonda nr. 30 Gallia Bustenari a fost sapata in anul 1930 la o adancime de 910 metri.

Sonda nr. 71 11 Iunie Bustenari a fost sapata in anul 1930 la o adancime de 848 metri.