Oil wells with wooden derricks on Tuicani Plateau.
Moreni, interwar.
Showing posts with label tuicani. Show all posts
Showing posts with label tuicani. Show all posts
STEFAN OLTEANU (1882-1954) ROMANIAN PHOTOGRAPHER OF INTERWAR OIL FIELD SCENES
Jeff Spencer
675 Piney Creek Road
Bellville, TX 77418
spencerj320@gmail.com
Marius Furcuta
Moreni, Romania
furcuta@hotmail.com
ABSTRACT: Often referred to as the Golden Age of Romania’s oil industry, the interwar years (1919-1939) were a time of both rapidly increasing oil production and of international investment in the country’s petroleum industry. During these years, many photographers produced real photo postcards of scenes from Romanian oil fields, especially those near the towns of Moreni, Bustenari, and Campina in south-central Romania. Several of these photographers included their name on the postcards. Researching these visual documenters of an important period of Romania’s petroleum history is challenging. The noted Swiss geologist Arnold Heim (1882-1965) is included in a group of lesser-known photographers with names, such as Rudolf, Lehmann, Wehrli, and Carpenter. One of the more prolific oil field photographers was Stefan Olteanu.
Stefan Olteanu (1882-1954) lived in Campina, Romania where he, and later his son, operated a photographic studio, circa 1907 into the 1940s. Early Olteanu real photo postcards are identified by “Foto Ideal” printed on the reverse. Later Olteanu postcards include on the picture side the words “Foto-Olteanu Campina” and later “St. Olteanu Campina.” Olteanu photographed the nearby oil fields and refineries and produced high-quality real photo postcards. Scenes included several oil field fires, including the No. 1 Sospiro Campina Draganeasa well (1923), the first major Romanian oil field disaster in the interwar years. Other Olteanu oil field fire views are the No. 305 Gura-Ocnitei (1926), No. 298 AR Moreni Pascov (1928), and the infamous “Torch of Moreni,” Romano-Americana Company’s No. 160 well (1929-1931). Many Olteanu postcards depict general panoramic views of oil fields, such as those along the Prahova River Valley near Campina, the Pascov Valley and Tuicani Plateau near Moreni, and the Runcu-Buștenari Oil Field
INTRODUCTION
The southern foothills of the Carpathian Mountains in south-central Romania are the historic center of the country’s petroleum industry (Fig. 1). The Prahova River flows between the Bucegi and the Baiului Mountains, within the Carpathian Mountains. Figure 2 is a portion of a 1925 oil field map (Guide du Congres et des Excursions 1925, map 5) of this area. In the southeast corner of the map is the city of Ploiesti, the county seat of Prahova County, located approximately 60 km (37 miles) northwest of the capital city of Bucharest. The Ploiesti area became one of the world’s leading centers for oil refining in the mid-19th century and the gateway to the prolific oil fields northwest in the Prahova River Valley. Key Prahova County towns and cities on the map, and approximate distances from Ploiesti, are Baicoi (20 km [12 miles] northwest), Tintea (20 km [12 miles] northwest), Campina (37 km [23 miles] northwest), and Bustenari (37 km [23 miles] northnorthwest). Moreni (35 km [22 miles] west) is in Dambovita County along the Cricov River.
Many early photographers, both residents and visitors to south-central Romania, helped to document the petroleum industry of the country. Some of these local professional photographers produced real photo postcards (RPPCs) of oil field scenes, oil industry housing, oil company facilities, and oil refineries. RPPCs of oil field fires were exceptionally popular, including several well fires in the Prahova Valley and the Tuicani Plateau.
Romania in World War I
Romanian oil fields and refineries were desirable to the European armies. In the early years of the war, Romania stayed
neutral. In August 1916 Romania signed a treaty with France,
England, and Russia and declared war on the Austro-Hungarian Empire ten days later (Stoenescu 2018). To prevent the
use of oil by the invading German army, in November 1916
the Romania government consented to the destruction of the
Romanian petroleum refineries, production facilities, and oil
wells in the Prahova Valley. The following month, British engineers under the command of Colonel Jack Norton-Griffiths,
and with the help of Romanian soldiers and oil company employees, destroyed several refineries and over 800,000 tons (6
million barrels) of oil in just a few days. More than 1600 oil
wells were taken out of production; at least a quarter of those
were destroyed. “For probably the first time in the history of
the oil industry an effort was made to wipe out completely
the producing, transporting, refining, and storage facilities of
a large and progressive oil country, so that the enemy could
not profit by acquiring it” (Petroleum 1919, p. 184). The German army arrived just days later. By early 1917 the German
army controlled much of the Romanian oil industry and had
repaired much of the damage, but for the entire 1917-year,
oil production was substantially less than the oil destroyed in
those few days in December 1916.
Romanian Oil Production in the Interwar Years
During the interwar years (1919-1939), Romania was an
important exporter of grains, oil, and timber. It took several
years for Romanian oil production to reach pre-war production
levels. Oil production levels in the early 1920s were flat, with
a steady rise beginning in 1925 through the mid-1930s. Prewar oil production rates were again reached in 1927 (Stoenescu 2018). Unfortunately, during the years of 1923-1926 when
international oil prices were high, Romanian oil production
was relatively low. By the time that Romanian oil production
had fully recovered and significantly increased (1931-1936),
international oil prices were low (Stoenescu 2018, p. 90).
INTERWAR OIL FIELD PHOTOGRAPHERS
Swiss Geologists – Heim and Wehrli
Two well-known Swiss geologists visited Romania during the interwar years and returned to Switzerland with many
photographs of the Romanian oil fields. Arnold Heim (1882-
1965), son of the prominent Swiss geologist Albert Heim
(1849-1937), visited Romania in the summer of 1926. Along
with F. Escher, the two photographed several Romanian oilfields, near Tintea, Moreni, Bustenari, Ochiuri, and Campina.
Many of their photographs are archived at the ETH Library,
Zurich, Switzerland (http://library.ethz.ch/en/).
Leo Wehrli (1870-1954) was a Swiss geologist, teacher,
and explorer. He was a student of, and later an assistant to,
Albert Heim. He authored Albert’s biography in 1938. Leo
visited Romania in the summers of 1935 and 1936 and photographed in the oilfields near Baicoi, Moreni, Ploiesti, and
Campina. Many of his photographs and photographic glasslides are also archived at the ETH Library, Zurich, Switzerland (http://library.ethz.ch/en/).
American Journalist and Photographer –
Frank G. Carpenter
Noted American journalist, photographer, world traveler,
and author Frank G. Carpenter (1855-1924) visited Romania
in 1923. During his travels Carpenter also photographed in the
Romanian oil fields. Many of his photographs are available
online from the United States Library of Congress under the
Carpenter Collection (https://www.loc.gov/pictures/collection/ffcarp/). In the May 27, 1924 edition of the Toledo Blade
(p. 4), in an article headlined “Oil fields of Rumania. Queer
Features of Oil Production,” Carpenter recounted his travels
through the oil fields of Romania.
Other Interwar Oil Field Photographers
Little is known of photographer Rudolf Grunblatt of Moreni. Many different oil field postcards bear “Foto Rudolf” or
“Foto Rudolf Moreni” on the photograph side. There are several known Rudolf RPPCs of the infamous “Torch of Moreni” oil well fire (Spencer and Furcuta 2018; https://furcuta.
blogspot.com/search/label/rudolf). His RPPCs appear to be
limited to the Moreni area from approximately 1929-1935. H.
Lehmann produced a night view RPPC of the “Torch of Moreni” that is dated “24. VII.1929” (July 24, 1929) (https://furcuta.blogspot.com/2015/10/160-ra-photographers.html?m=0).
STEFAN OLTEANU (1882-1954)
Stefan Olteanu (1882-1954) opened his first photographic
studio at No. 87 Carol 1 Street in the city of Campina in 1907.
That year a Campina newspaper carried an advertisement
for the “Modern photo studio Foto Olteanu” with its “new
workshop” and “photographs of all kinds and sizes, industrial
works, oil and pastel paintings, photographs on porcelain”
(https://oglindadeazi.ro/stiri/campina-o-istorie-in-date-3/). A
1913 advertisement (Vitorul, p. 3) read, “Photo Ideal St. Olteanu. Modern photography studio BP Hajdeu Street, No. 17
Field. Artistically executes portraits, groups, views, reproductions, etc. Splendid postcards are made for three lei a dozen”
(https://oglindadeazi.ro/stiri/campina-o-istorie-in-date-3/).
As with many photographic studios, Olteanu’s business
relied heavily on wedding and portrait photography. Several
examples of these are found online. During 1916-1918, the
occupying Germans required Romanians to obtain a photo
identification card. Olteanu obtained a “monopoly” on this
lucrative photographic work for the residents of the Prahova
Valley. Some gossip suggested that this was due to a local
German commander being enamored by Olteanu’s beautiful
wife (https://oglindadeazi.ro/stiri/file-de-cronica-nostalgiile-unui-vechi_23/).
In 1923, Olteanu had a large house built at No. 79 Carol
1 Boulevard with a photographic studio on the first floor and
living accommodations on the upper floors (https://campinatv.
ro/News/Article/aa8fcce5-47cb-484d-a5fa-4d9e70851d2c_
campina-romania-100-foto-olteanu-din-perioada-interbelica-un-atelier-de-tapiterie-din-anii-70-santierul-de-la-soldat-de-azi; https://furcuta.blogspot.com/search/label/olteanu). In the
late 1930s, Stefan’s son, Gogu (?-2001), came into the business and operated the studio into the 1940s. Unfortunately,
much of the Olteanu archival photographs were destroyed.
Gogu stated in an interview, “Mr. Iosifescu, the Securitate
took my entire archive, sir. I do not know where it is! They
took it, threw it in a well, set it on fire” (http://revistanoua.3x.
ro/revista_noua/puterea/Cuartetul-din-Campina.htm). The
Securitate was the Communist secret police.
One of Olteanu’s oil field photographs was published in
the German industry trade magazine, Petroleum Zeitschrift
(1925). The photograph of a burning well near Moreni is the
Pleasa Hill fire of the No. 1 RA (Romano-Americana) Moreni
Nord well, accidentally ignited while drilling on July 25, 1925
(https://furcuta.blogspot.com/2021/03/well-1-ra-pleasa-onfire.html). At the time, this was the deepest well at Moreni
(1146 meters [3760 feet]). Romano-Americana SA (Romanian-American Company), formed in 1904, was a subsidiary
of the Standard Oil Company of New Jersey. Several attempts
were made to extinguish this fire; success occurring on September 13 with the completion of a 70-meter-long (230 feet)
tunnel to the casing which was then perforated to divert the
oil flow.
The following year, another Olteanu burning well photograph was published in the French illustrated weekly newspaper, L’Illustration (July 3, 1926). This photograph is similar to
Olteanu postcards (Fig. 3) of the Schela Mare Concordia well
No. 305, CC SII Gura Ocnitei fire. Around midnight, June 15,
1926, while testing from a depth of 989 meters (3245 feet),
the well was ignited by a lightning strike. Several unsuccessful attempts were made to extinguish the well fire. One attempt involved digging a 60-meter (197 feet) tunnel to reach
the casing at a depth of 30 meters (98 feet). During a week of
digging, the flames reached heights of 30-40 meters (98-131
feet). The flames also set off a fire in a nearby open pit, burning approximately 1000 tons (7200 barrels) of oil. The fire
also destroyed the nearby No. 308 well. On the morning of
June 22, the oil flow and the fire suddenly stopped. When the
oil flow resumed, the oil was gathered and pumped to a nearby
oil tank farm (https://furcuta.blogspot.com/search/label/concordia). Swiss geologist Albert Heim also photographed the
No. 305 well fire.
OLTEANU REAL PHOTO POSTCARDS (RPPCS)
Real photo postcards (RPPCs) were very popular in the
early twentieth century, and many Olteanu photographs
were used to produce these postcards. Olteanu postcards of
Campina buildings, bridges, and scenic views are known,
but the vast majority of Olteanu RPPCs are of the surrounding oil fields. Over sixty different petroleum-related Olteanu
postcards are known of by the authors; 27 of them are in
co-author Spencer’s collection. Early Olteanu RPPCs (circa
1921-1923) have “Foto Ideal” with “St.” and either “IT”
or possibly “LT” (difficult to read). “Olteanu Campina” is
sometimes printed on the reverse. Later in 1923, the studio’s
name was changed to “Foto-Olteanu,” and this is printed on
the front lower right or left of the RPPCs until circa 1926.
Occasionally, the “Foto-Olteanu” is printed on the reverse.
Later in 1926 this is replaced by “St. Olteanu Campina”
on the photograph side. Olteanu oil field postcards reached
many countries. Within the Spencer collection are Olteanu
postcards that were sent throughout Europe (Holland, Austria, Romania, England, France, Germany, and Italy), as well
as to the United States.
A notable exception appears to be two Olteanu RPPCs of
the August 1908 No. 13 SR (Steaua Romana) Campina Draganeasa oil well fire. Both postcards have the “Foto Olteanu
Campina” on the lower right of the photograph side (https://
furcuta.blogspot.com/2024/06/the-fire-of-oil-well-no-13-sr-campina.html). If these are indeed scenes from 1908, they
would be the earliest Olteanu oil field views, and a significant gap exists in known Olteanu oil field views between
1908 and 1923.
1923 Olteanu Oil Field RPPCs
Most postcards do not provide the dates that the photographs were taken, but postmarks, when present, place a
“no later than” date to the images. One of the earliest Olteanu oil field postcards in Spencer’s collection, taken from
near the city center of Moreni, is a view of oil tanks and
workshops of the Regatul Roman Oil Company (Fig. 4).
Anglo-Dutch Shell established Astra in 1908 and acquired
Regatul Roman, and in 1909/1910 created Astra Romana
SA (Stanciu 2000, p. 32). An earlier Astra Romana was a
small oil refinery in Ploiesti established in 1880 and through
acquisitions, had become part of Astra. From 1911-1947
the refinery was within the Royal Dutch Shell Trust. The
oil tanks in the photograph were scrapped in the 1930s, and
living quarters were built in their place in the 1960s. The
long building in the center of the photograph is still there
as well as some of the smaller workshops. On the reverse
is stamped, “Foto Ideal” and either an “IT” or a “LT” (difficult read) “Olteanu.” The photograph is not dated, but it is
postmarked January 31, 1923, and was mailed to Oakland,
California, United States. There are several Olteanu RPPCs
of the Astra Romana operations near Moreni that include the
company’s headquarters, workshops, and worker housing.
A cardboard matted 1928 Olteanu photograph (26 x 22 cm
[10 x 8.5 inches]) of a group of employees of Astra Romana
was advertised for sale on the Romanian Okazii site (https://
www.okazii.ro/fotografie-veche-pe-carton-astra-romana-atelier-foto-olteanu-campina-1928-a201662118).
Another Olteanu RPPC from 1923 shows the Draganeasa
oil well fire across the Prahova River from Campina (Fig. 5).
The Forajul No. 1 Sospiro Campina Draganeasa well was
drilled within the large Campina-Draganeasa Oil Field which
has produced oil since 1896. During production testing, a
spark ignited the well on February 19, 1923. Two drillers were
killed in the fire, and several other workers were burned. This was the first major Romanian oil field disaster in the interwar
years (https://furcuta.blogspot.com/search/label/draganeasa).
The postcard was postmarked on August 18, 1923, in Campina and mailed to France.
1928 Olteanu Oil Field RPPCs
Two notable oil field fires were captured in Olteanu RPPCs. The Pascov Valley fire broke out on the morning of May
12, 1928, while the No. 298 AR (Astra Romana) Moreni Sud
well was drilling at a depth of 1445 meters (4741 feet). One
man was killed in the fire and two others injured. Eighteen
oil wells and the No. 5 Creditul oil pumping station were destroyed in the fire. The fire was extinguished over a month
later on June 26, 1928 (https://furcuta.blogspot.com/search/
label/pascov and https://furcuta.blogspot.com/2021/04/au-chat-noir-tunnel.html). Figure 6 is one of several Olteanu RPPCs of the fire. On the reverse is a handwritten note dated May
24, 1928, and postmarked the following day.
Torch of Moreni” (1929-1931) –
No. 160 Romano-Americana
The Focul Dela Moreni (“Fire from Moreni”), also known
as the “Torch of Moreni,” was the No. 160 Romano-Americana (RA) oil well fire (Fig. 7). On May 28, 1929, after drilling to a depth of 1453 meter (4767 feet), the No. 160 blew
out and caught fire. The derrick was destroyed, and the 100
meter-high (328 feet) flames could be seen from the city of
Ploiesti over 50 kilometers (32 miles) away. Several attempts
to extinguish the well were unsuccessful, and the well burned
for over two years. More than 100 workers were injured and
14 died in the process of trying to extinguish the fire. By the
spring of 1931, the “Torch of Moreni” had created a crater
76 meters (249 feet) wide and 20 meters (66 feet) deep. This,
together with erosion by rains and snow, created a deep hollow in the ground. Some gas was diverted through the soft
ground and escaped along the walls of the crater. Ignited by
the main fire, numerous ground fires were formed. The No.
160 RA well fire was photographed by Olteanu, Rudolf Grunblatt, H. Lehmann, and Leo Wehrli (https://furcuta.blogspot.com/search/label/wehrli%20leo). The extensive operations to
extinguish the well fire are documented in Spencer and Furcuta 2018.
The visual documentation of the early 1900s petroleum history throughout the world has benefited from
local and visiting photographers. During the interwar
years in Romania, these photographers included Swiss
geologists Arnold Heim and Leo Wehrli, and American
journalist and photographer Frank G. Carpenter. Romanian photographers, such as Rudolf Grunblatt and Stefan Olteanu, recognized the growing popularity of real
photo postcards (RPPCs) and produced views of the petroleum industry.
Stefan Olteanu of Campina, Romania was arguably the foremost photographer of the early oil fields
of south-central Romania. Olteanu’s RPPCs captured
scenes of early wooden oil derricks, infamous oil field
fires, and oil company facilities and refineries. Many
Olteanu postcards were mailed to family and friends
around the world, sharing the images of Romania’s early
petroleum industry.
ACKNOWLEDGEMENTS
Much of this material was presented on May 21st at
the 2024 Oil History Symposium in Calgary, Alberta,
Canada. The petroleum history of Romania is vast and
fascinating. Much of it, especially the visual aspects of
this industry, are documented in co-author Furcuta’s
blog, Petroblog (https://furcuta.blogspot.com/). Thanks
to James McDonald, Matthew Silverman, and Mary
Barrett for reviewing this paper.
REFERENCES
GUIDE DU CONGRES ET DES EXCURSIONS, 1925:
1st Congres International de Forages, Bucharest, September, 61 pp
L’ILLUSTRATION, 1926: July 3, p. 24.
PETROLEUM, 1919: v. 7, p. 184-185.
PETROLEUM ZEITSCHRIFT, 1925: September 20, v. 21, no.
27, p. 1720.
SPENCER, Jeff and FURCUTA, Marius, 2018, Myron Kinley
and the “Torch of Moreni,” in: CRAIG, J., GERALI,
F., MacAULAY, F., and SORKHABI, R., eds., History of the European Oil and Gas Industry: London,
The Geological Society, Special Publications 465, p.
375-80.
STANCIU, Laura, 2000, Free-standing companies in the oil
sector in Romania and Poland before 1948: typologies and competencies: Business History, v. 42, no.
4, p. 27-66.
STOENESCU, Camil-George, 2018, Romania during the
Interwar Period: an economic approach: The Romanian Economic Journal, Special 20th Anniversary Issue, Year XXI, no. 70, p. 80-93.
TOLEDO (Ohio) BLADE, 1924: May 27, p. 4.
VITORUL, 1913: no. 5, p. 3.
Websites & Blogs
https://campinatv.ro/News/Article/aa8fcce5-47cb-484d-a5fa-4d9e70851d2c_campina-romania-100-foto-olteanu-din- perioada-interbelica-un-atelier-de-tapiterie-din-anii-70-santierul-de-la-soldat-de-azi/, accessed June
13, 2024
https://furcuta.blogspot.com/2015/10/160-ra-photographers.
html?m=0
https://furcuta.blogspot.com/2021/03/well-1-ra-pleasa-on-fire.html
https://furcuta.blogspot.com/2021/04/au-chat-noir-tunnel.
html
https://furcuta.blogspot.com/2024/06/the-fire-of-oil-well-no-13-sr-campina.html
https://furcuta.blogspot.com/search/label/concordia
https://furcuta.blogspot.com/search/label/draganeasa
https://furcuta.blogspot.com/search/label/pascov
https://furcuta.blogspot.com/search/label/rudolf
https://furcuta.blogspot.com/search/label/wehrli%20leo
http://library.ethz.ch/en/
https://oglindadeazi.ro/stiri/campina-o-istorie-in-date-3/, accessed June 13, 2024
https://oglindadeazi.ro/stiri/file-de-cronica-nostalgiile-unui-vechi_23/, accessed June 13, 2024
http://revistanoua.3x.ro/revista_noua/puterea/Cuartetul-din-Campina.htm (November 30, 2002, interview),
accessed June 13, 2024
https://www.loc.gov/pictures/collection/ffcarp/
https://www.okazii.ro/fotografie-veche-pe-carton-astra-romana-atelier-foto-olteanu-campina-1928-a201662118,
accessed June 13, 2024
ABOUT THE AUTHORS
Jeff Spencer is a charter member, past president, and current
vice-president of the Petroleum History Institute (PHI). Jeff is a geoscientist and principal with Sentinel Energy, LLC, Houston, Texas. He received
a BS in Geology from the University
of Cincinnati and a MS in Earth Sciences from the University of New Orleans. He was previously employed as Chief Geologic Advisor with Amromco Energy, working Romania (2013-2017).
He has authored or co-authored more than 50 oil field history
papers. Jeff co-authored Ohio Oil and Gas (2008) and authored Texas Oil and Gas (2013) and Illinois Oil and Gas
(2023). He collects postcards, philatelic material, and other
ephemera with oilfield themes.
Marius Furcuta was born in Moreni, Romania and resides there today. He attended the Oil and Gas Ploiești University and since 1998 has worked as a petroleum engineer in Dâmbovița and Prahova counties, in Muntenia, a historical area of southern Romania where the country’s petroleum industry began. Marius is the author of Petroblog (https://furcuta.blogspot.com/), a comprehensiv.e. collection of photographs, ephemera, and text documenting Romania’s petroleum history.
A glimpse in time
In this 1929 photo taken in Moreni, some badass oilmen can be seen smoking in the oilfield.
Escher F. photo - Oil well No. 17 AR - from the Arnold Heim trip to Romania in 1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Oil well No. 17 AR Moreni Sud
Fotograf Escher F.
Moreni, 08.1926
The location : 44.978000, 25.632639
Oil well No. 17 AR Moreni Sud was spud by Astra Romana company on the Tuicani Plateau in the year 1915. The depth of the well was 320 meters. On the Eischer photo the name of the oil well is written on a metal plate mounted halfway up one leg of the derrick ( the metal plate is faceing the other side ). There are three well behind and the left one was in drilling at that time - oil well No. 258 AR . At the drilling derricks all sides were closed with planks. Pleasa and Cristianu hills can be seen in the distance.
Escher F. photo - Moreni panoramic view - from the Arnold Heim trip to Romania in 1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Photo Moreni panoramic view
Fotograf Escher F.
08.1926
Arnold Heim photos - Moreni
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni West North, 18.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni Sud, 05.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni North, 19.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni North, 15.07.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni Nord, 18.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni, 21.05.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni, 19.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni, 17.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni Bana Nord, 21.05.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni, 04.08.1926
Prima relatare despre eruptia sondei 160 Romano-Americana
Cuvantul, Joi 30 Mai 1929
Groaznica
explozie de gaze dela Moreni
Numeroase
sonde şi clădiri distruse de incendiu. Primele măsuri de localizare. Sunt
pagube enorme
Am relatat
pe scurt în numărul de eri al ziarului nostru, groaznica explozie de gaze de la
Moreni, care a distrus 11 sonde de petrol, numeroase rezervoare, clădiri,
birouri, instalaţiuni de pompe, etc.
Astăzi
revenim eu amănunte asupra acestui groaznic incendiu cum nu s’a mai pomenit în
această regiune
CUM S’A
PRODUS EXPLOZIA
Explozia
gazelor cauzată prin incendierea gazelor a produs o detunatură care a zguduit
din temelii imobilele din regiune.
Incă în
momentul când au început să iasă primele gaze din puţ, şi când au văzut că nu
reuşesc să pună capul de pompă Ia gura puţului, muncitorii cari lucrau în sonda
No. 160 şi-au dat seama că explozia este inevitabilă şi au fugit de pericol.
Odată
gazele dela sonda No. 160 aprinse, flăcările alimentate de un vânt puternic s’au
întins mereu la sondele din împrejurimi.
Şi astfel
rând pe rând au fost cu prinse de foc sondele No. 161 2 S., 72 şi 63 ale societăţei
«Româno-Americană».
Apoi sondele 6,
36, 23, 304 şi 307 ale soc. «Astra-Română».
Staţia de
pompe de ţiţeiu a soc. «Astra-Română», alte patru rezervoare mici şi o cazarmă,
în care se adăposteau muncitorii în timpul repaosului, toate aflate între
sondele cari ardeau, — an căzut pradă flăcărilor.
De asemeni birourile soc. «Buna-Speranţă» cu tot ce se afla înăuntru, au ars până în temelii.
PRIMELE
MASURI DE LOCALIZARE
La ora 1, patru
ore dela izbucnire, incendiul s'a mai potolit, gratie ajutorului dat de
echipele de lucrători cari cu pământ şi nisip astupau sondele incendiate şi cu
seci de furtuni cu apă stropeau sondele din apropierea acestora pentru a le apara
de dogoarea flăcărilor.
Singură
sonda No. 160, aceea dela care a izbucnit incendiul, continuă să erupă gaze
care o dată aprinse formează o coloană de foc care atinge o înălţime de 70— 80
metri.
Violenta cu
care erup gazele produce un sgomot asurzitor, iar dogoarea flacărei se resimte
la câteva sute de metri depărtare.
Cum se aşteaptă
din moment în moment ca sonda odată cu gaze să erupă şi bolovani s'au luat măsuri
să se aducă dela Ploeşti căşti de fier şi măşti contra gazelor pentru ca lucrătorii
care se apropie cu furtunile cu apă de sondă să nu fie expuşi accidentelor cum
s’a întâmplat în anii trecuti în asemenea cazuri
Dintre
sondele distruse de incendiu se aflau , în producţie următoarele: 23 şi 301 ale
« Astrei Româna şi 63 a «României Americana ».
Sonda No.
161 a soc. R. A . era în erupţie. No. 307 a «Astrei Române» era în sapă.
La sondele 6 şi
36 ale «Astrei Româna se scoteau tocmai burlanele.
Celelalte sonde 2 S- era în lăcărit şi 78 abandonată, ambele ale soc. «Româno
Americană».
Din cauza măsurilor
luate din vreme victime omeneşti nu s’au înregistrat până acum .
Pagubele provocate
de incendiu nu pot fi încă evaluate. Totuşi in mod aproximativ ele se cifrează la
câteva zeci de milioane.
-
ooxxxoo -
Eruptia sondei 160 RA si explozia tunelului de la Pascov
Dimineata,
30 Mai 1930
Cum s’a
produs ultima nenorocire de la Moreni
Explicaţiile
autorului sistemului de stingere prin tunel
MORENI, 28.
— Situaţia se prezintă in acest moment in chipul cel mai ciudat. Se părea la un
moment dat că metoda de stingere prin tunel întrebuinţată de către inginerul
Lazăr va da bune rezultate.
Astă noapte
în timpul lucrărilor s’a părut la un moment dat că incendiul a încetat. Pe la
ora 1,40 noaptea focul s’a stins. Se înţelege ce stare de entusiasm a domnit in
acest moment în rândurile inginerilor şi lucrătorilor. Decepţia a venit însă
imediat. Un simplu accident care prevestea nenorocirea întâmplată la ora 5
dimineaţa.
In momentul
de faţă sonda continuă să ardă. Focul s’a deplasat dela suprafaţa sondei la gura
tunelului No. 3 din valea Pâscovului. La suprafaţă nu sunt decât mici pâlpâiri
care consumă gazele ce se strecoară prin coloană. Toată puterea focului s’a
concentrat la gura tunelului pe unde se scurge cea mai mare parte din gaze şi
ţiţei. La ora 9 seara se auzea acelaş sgomot puternic care se manifesta în
primele luni când a isbucnit focul. La gura tunelului se află în acest moment
un morman de fierărie şi ruine, rămăşiţe ale instalaţiilor cari erau azi
dimineaţă încă, în plină funcţiune.
METODA A
FOST IMPUSĂ ?
Starea de
spirit în rândurile inginerilor este foarte rea. Unii nu se sfiesc să afirme că
procedarea a fost greşită dela început, dar că nimeni nu a putut să reacţioneze
din pricină că această metodă a fost impusă de minister.
In cercurile competente sunt controverse serioase în privinţa felului cum trebuia să se procedeze şi a măsurilor ce trebuesc luate în momentul de faţă. Deşi aceste nemulţumiri s’au manifestat şi se manifestă, totuşi se crede că ministerul va continua să-şi ia asupra sa toată răspunderea, impunând până la sfârşit punctul său de vedere.
Ce spune
autorul proectului de stingere
Pentru a
înfăţişa o situaţie obiectivă a lucrurilor ne-am adresat la cei competenţi. Am
cerut d-lui inginer Vasile Lazăr, autorul proectului de stingere prin tunel,
care a fost însărcinat de către minister cu această lucrare, să ne facă o
expunere a felului cum au decurs lucrările:
D-sa ne-a
spus: Am fost numit preşedintele comisiei care studia modalităţile de stingere
a focului dela Moreni in August 1929. S’a proectat atunci săparea celui de al
treilea tunel la o diferenţă de nivel faţă de gura sondei de 60 metri. Dela
tunel până la sondă urmau să fie 240 de metri în linie dreaptă.
Până la o lungime de 150 metri lucrările au
mers normal. S’a
observat o scurgere de gaze într’o cantitate mai mică care se puteau evacua cu
ventilatoare de mai mică capacitate.
Dela 150 de
metri înainte, scurgerile de gaze prin tunel s’au mărit în mod considerabil,
datorită faptului că s’a atins un strat de pietriş prin care gazele se scurgeau
foarte uşor.
La un
moment dat se părea că orice încercare de a se continua săpătura tunelului va
fi periculoasă şi aproape imposibilă. S’au procurat apoi trei ventilatoare de un debit foarte mare, adică de
peste 2500 metri cubi de aer pe minut.‘‘
Lucrarea a
putut fi continuată până la capăt.
Ministerul
m’a însărcinat apoi să apuc planul meu. Aceasta s’a întâmplat în Martie. In
acest timp, societatea Româno-Americană aplica la suprafaţa tunelului sistemul
„potcoavei“. Se reducea astfel orificiul de eşire dela 18 la 14 ţoli. Gazele
căpătând o suprapresiune prin deschizătura din tunelul 1, au pătruns in teren
infiltrând atât regiunea din jurul sondei 160, cât şi tunelul in aşa măsură
încât la un moment dat cantitatea de gaze din tunel era de 50 la sută. Pentru a
izola gazele şi a continua lucrările în tunel s’a căptuşit tunelul cu două
straturi de scânduri.
Intre ele
s’a pus hârtie gudronată. In felul acesta gazele se scurgeau la spatele
căptuşelii, iar în interiorul tunelului atmosfera era aproape normală şi avea
un conţinut de gaze de 0,04 la sută. S’a montat aparatul şi s'a făcut probă de
etanşeitate la 31 atmosfere în faţa autorităţilor ministeriale. Apoi camera de
lucru cu întreg aparatul au fost betonate pentru a împiedeca orice scăpări de
gaze şi pentru a evita smulgerea aparatului.
Lucrările de
perforare au început Vineri noaptea şi s’au terminat Duminică.
Închiderea
sondei s’a făcut Marţi la ora 12. Ea a durat 3 minute. In momentul închiderii
s’a început presarea apei în sondă. In prima oră presiunea a scăzut dela 40 de
atmosfere la 26.
Apoi după
ce s’a pus în funcţiune şi a doua pompă, cu un debit mai mare, presiunea a
scăzut până la 16 atmosfere.
ERUPŢIA
DE ERI
Marţi la
ora 3 s’a remarcat din nou o erupţie violentă, care, în afară de gaze arunca
apă şi spulungul pompat prin sonda 160 şi o cantitate considerabilă de nisip şi
pietriş. Aceasta a ajuns la depărtări de mai mulţi chilometri.
In toată
regiunea Morenilor până la Ochiuri a fost o ploae de nisip.
S’a constatat apoi imediat, că această erupţiune s’a produs prin o sondă învecinată care se afla la o depărtare de 10 metri de sonda 160. Este sonda 82 a soc. „Româno-Americană“, despre care nu am avut nici o cunoştinţă. Sonda era părăsită încă din 1914. Adâncimea sondei era de 670 de metri şi exploatată la stratul aşa numit Draeder.
Este de
remarcat că în sonda 160, cu ocazia perforărei coloanelor între coloana 18 şi
14 ţoli s'a găsit un nămol întărit, iar intre 14 şi 10 ţoli o presiune care s’a
menţinut constantă şi in coloana interioară de 10 ţoli. Această presiune varia
intre 6—8 atmosfere. La sonda 160 coloana de 14 ţoli a fost fixată la o adâncime
de 730 de metri, deci abia sub stratul aşa numit Draeder, care în această
regiune este complect epuizat.
Apa şi
spulungul pompat prin sonda 160 au avut comunicare cu sonda No. 82 prin stratul
Draeder. El a făcut apoi erupţie prin această sondă. Sonda 82 deşi la suprafaţă
era despărţită cu 10 metri de sonda 160, la nivelul de adâncime era în imediată
apropiere. Dacă sonda 82 n’ar fi existat — spune d. ing. Lazăr — sau ar fi fost
astupată, spulungul nu avea pe unde să se scurgă. El ar fi pătruns şi mai departe
în sonda 160 până la înăbuşirea ei complectă.
PANICA
IN POPULAŢIE
Eri
la ora 3 şi jumătate presiunea gazelor la fundul sondei 82 era de 18 atmosfere.
Aceasta presiune a pus in miscare pietrisul si nisipul producand eruptia prin
stratul numit draeder
, care este un strat de nisip si pietre. Eruptia a antrenat pietrele si nisipul
spre sonda 82. Aceasta eruptie de nisip si pietre, cum am mai spus, a fost
foarte puternică şi a ajuns până la o depărtare de 6 — 7 k m, producând panică
în mijlocul populaţiei. De atunci s’a pompat încontinuu spulungul.
CONSECINŢELE
PLOII DE PIETRE
Ploaia
de pietre şi de nisip a stricat coloanele sondei 82 şi astfel s’a produs
deasupra nivelului tunelului un dop. Din pricina acestui dop a crescut
presiunea sub dânsul şi a spart peretele
tunelului care era la câţiva metri depărtare de sonda 82.
Faptul că
şi după producerea exploziei presiunea după o încercare de câteva ore, în care
timp s’a pompat apă într’însa, s’a menţinut constant la 18 atmosfere, arată că
atât aparatul cât şi burlanele sondei 160 deasupra stratului draeder sunt intacte.
Dacă s’ar fi spart aparatul sau câteva dintre burlane nu se mai putea menţine
presiunea. Explozia a spart peretele dintre sonda 82 şi tunel iar gazele din
cauza dopului s’au putut scurge prin tunel.
ÎNCETAREA
LUCRĂRILOR
In momentul de
faţă lucrările au încetat. S’a curăţat terenul din faţa tunelului ca să nu se
întindă incendiul. Incendiul a fost localizat la gura tunelului. S’a luat toate
măsurile pentru izolarea zonei din jurul tunelului, s’au adus. jandarmi, etc.,
etc.
V’am explicat
cum stau lucrurile.
Noi vom
face toate încercările a ne face până la capăt datoria. Sunt împrejurări şi factori
independenţi de voinţa
noastră care ne stau în cale. Desigur nenorocirea care s’a întâmplat azi dimineaţă
ne-a impresionat. Asta nu înseamnă să nu continuăm lucrul.
Nu sunt
excluse noui primejdii
Ce spune
şeful regiunii miniere
D. inginer Gheorghe
Furduescu ne-a spus :
„Explozia s’a
întâmplat prin viitura de gaze, cari au pătruns în tunel. Aceste gaze au
antrenat probabil o piesă metalică care prin cădere a produs scântei. Aerul care
se pompa pe ventilatoare a permis producerea exploziei.
In mod
obişnuit o explozie e precedată de o deplasare de aer. Această deplasare având
o viteză foarte mare, a aruncat din tunel o căptuşeala de scânduri care a fost
asvârlită la o distanţă foarte mare de gura tunelului, până la un deal din
faţă.
Fenomenul
întâmplat înainte de apariţia flăcărilor propriu zise din tunel, a permis
inginerilor şi lucrătorilor cari se aflau la pompele de la gura tunelului să
fuga. Altfel nenorocirea ar fi fost şi mai mare şi n’ar fi fost exclus să se
înregistreze un număr mai mare de morţi. De altfel se observă că cei mai mulţi
lucrători au rănile la spate, ceeace arată că au fost loviţi in momentul când
se îndepărtau.
In
momentul de fata terenul deasupra gurii tunelului s’a daramat si continua sa se
darame cu incetul. Evident ca pot surveni noui primejdii. Singura primejdeie pe
care o vad in ceasul de fata ar fi daramarea pamantului de la gura tunelului
intr’o cantitate foarte mare oprind esirea gazelor. Atunci ar urma o explozie
la gura tunelului. Cred ca ea ar fi de mai mica intensitate decat aceia care
s’a produs azi dimineata.
Noi am luat toate masurile pentru a evita o noua nenorocire. Circulatia in regiunea incendiata a fost oprita.
Zorile
înfricoşetoare la gura tunelului
Am putut
obţine noui amănuntei asupra felului în care s’a desfăşurat explozia de
astă-noapte Lucrătorii cari se aflau la pompe au trecut prin momente de mare panică.
La un moment dat s’a produs o bubuitură foarte puternică. S’a auzit un vuet
lăuntric, a urmat apoi un vârtej de scânduri şi de bolovani, cari au fost
aruncate afară, cu neînchipuită viteză la depărtări foarte mari.
Imediat
după aceia s'a produs aprinderea gazelor. Nu se vedeau decat flacări. Totul era
roşu. Nimeni se putea înţelege cu vecinul său.
Lucrătorii
au Început să fugă. Se
auzeau ţipete şi vaete. Răniţii cereau ajutor, ceilalţi treceau peste trupurile
lor căutând fiecare să se salveze. Nu se vedea şi nu se auzea nimic. Gemetele
răniţilor şi strigătele lor de ajutor erau înăbusite de zgomotul produs de incendiu. In acest timp explozia devenea din
ce în ce mai pronunţată.
POVESTEA
UNUI RĂNIT
Am
vizitat Ia spital pe cei câţiva răniţi mai uşor cari au rămas la infirmeria
societăţii din Moreni.
Am
vorbit cu mecanicul loan Coţion, dela pompe. El ne-a povestit scena cumplită de
groază prin care a trecut.
Lucrătorii,
oarecum optimişti, lucrau cu foarte multă tragere de inimă. La ora 1.30 focul
încetase pentru câteva clipe. Ei credeau că este un simptom care se va repeta
de câteva ori până ce locul va ii înăbuşit complect.
Explozia
a fost o surpriză neaşteptată. Nici o măsură de prudenţă n’a fost luată.
De
altfel, Inginerul Lazăr care conducea lucrările, nu era acolo In timpul
exploziei. El lucrase trei zile şi trei nopţi dearândul şi nu mai avea
rezistenţa necesara.
Pentru a
se vedea starea de spirit e interesant de ştiut că acest conducător al lucrărilor,
expediase o telegrama eri dupa masa anuntand ca focul a fost stins. Azi
dimineaţă a şi primit felicitări telegrafice.
La un
moment dat o bubuitură ne-a uimit, s’a creiat o atmosferă in care ne-am pierdut
cu desăvârşire cumpătuL Era ceva la care nu ne aşteptam. Peste câteva clipe
n’am vazut decat rosu pretutindeni. Am încercat să fug. In jurul meu era numai
fierărie. Am reuşit, împreună cu alţi camarazi, cari se află răniţi mai greu,
să ne strecurăm. In urma noastră nu se auzeau decât gemete.
O
DESMINŢIRE
Reprezentanţii
autorităţilor locale ne roagă să desminţim o ştire apărută in ziarul
„Universul" şi în care se spunea că în timpul lucrărilor şi în timpul
vizitei d-lui ministru Mirto, nici un organ al ministerelor de interne,
industrie şi comerţ şi muncă n’ar fi fost de faţă.
Aceasta nu
este adevărat întrucât toate autorităţile locale au stat la dispoziţia regiunii
miniere, dând tot concursul în timpul lucrărilor.
H.
Sr.
Consfătuirea dela regiunea minieră
Conducătorii
societăţii cer să li se dea mână liberă
Eri la ora
5 d. a. a avut Ioc, la regiunea minieră, o consfătuire la care au luat parte
d-nii ingineri Pavelescu, inspector dela ministerul de industrie şi comerţ;
Krupenschi, directorul regionalei miniere Ploeşti; Furduescu, şeful regiunii
miniere Moreni; Lazăr, conducătorul lucrărilor de stingere ; Elbin, directorul
societăţii „Creditul Minier“; Krugs şi Andonie dela „Româno-Americana“ ;
Chaillet, directorul societăţii „Astra Română"; inspector Drâculmescu»
dela „Steaua Română" şi Jaqson dela „Româno-Americană“ şi Heipp, director
la „Româno-Americană".
Comisiunea
a cercetat cauzele cari au determinat producerea exploziei ; a examinat
situaţia şi măsurile ce trebuesc luate. Este de notat că nu toţi membrii au
fost de acord. S’au ivit divergenţe de păreri.
La un
moment dat conducătorii societăţii „Româno-Americană“ au întrebat pe d. ing.
Pavelescu, care prezida comlsiunea, dacă în aceste condiţiuni ministerul
înţelege să continue a impune punctul său de vedere şi dacă societatea nu are
voe să ia măsurile pe cari le crede ea singură de cuviinţă.
D.
inginer Pavelescu, pe propria d-sale răspundere, a autorizat pe conducătorii
societăţii „Româno-Americană“ să ia măsuri pentru stingerea focului la
suprafaţă, lăsând d-lui inginer Lazăr sarcina de a continua mai departe
lucrările începute cu aparatul său.
Comisiunea,
după lungi discuţii, cari au durat câteva ceasuri, a hotatărit :
— Se va continua.
pomparea noroiului greu amestecat cu ciment în conducta de 4 ţoli din tunel,
care este in bună stare. Aceasta prin tunel. La suprafaţă se va pompa noroi în
craterul sondelor No. 160 şi 82. Aceasta pentru a se obţine înăbuşirea focului.
Această
operaţie se va reîncepe după câteva zile. In acest timp se vor monta pompe şi-
conducte speciale.
Starea
victimelor duse la Ploeşti
PLOEŞTI,
28. — Imediat ce autorităţile locale au fost anunţate de noua nenorocire
întâmplată în zorii zilei la sonda No. 160 a soc. „Româno Americană" din
Moreni, au plecat la faţa locului d-nii prim procuror D. Ştefănescu-Priboi, Constastin
Vasilescu, chestorul poliţiei şi dr. Pădureanu, medicul soc. Româno-Americana.
Deasemeni
au mai plecat d-nii colonel Iulian Marinescu, dela inspectoratul 1 jandarmi
însoţit, de d-nii căpitan Eraclie Alexandrescu, comandantul legiunei Prahova şi
căpitan Const. Simniceanu.
Din
cercetările făcute şi declaraţiile luate s’a stabilit că explozia dela gura
tunelului s’a produs la ora 5 şi 10 dim. precis, iar cauzele sunt cele relatate
în altă parte a ziarului.
*
Dintre
victimele exploziei 3 au fost aduse la spitalul Schuller din localitate. După
ce au fost pansate li s’a dat drumul. Alte două victime au fost internate la
spitalul „Boldescu" din calea Romană.
Starea lor
este gravă.
D. dr. Mircea
Bottez, medicul şef al spitalului, a constatat că aceşti doi lucrători au
arsuri grave de gradul 2 şi 3. Li s’au dat imediat toate ajutoarele necesare.
V.
Mai multe informatii la https://furcuta.blogspot.com/2020/11/au-chat-noir.html
Subscribe to:
Posts (Atom)