Moreni-Pascov ValleyPascovului
Photo Olteanu - colorized
Showing posts with label pascov. Show all posts
Showing posts with label pascov. Show all posts
Arnold Heim photos - Moreni
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni West North, 18.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni Sud, 05.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni North, 19.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni North, 15.07.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni Nord, 18.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni, 21.05.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni, 19.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni, 17.06.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni Bana Nord, 21.05.1926
ETH-Bibliothek Zürich Bildarchiv
Fotograf Heim Arnold
Moreni, 04.08.1926
.jpg)
Deschiderea Meotianul III la Moreni
''Universul, Anul XLVIII, Nr. 110, Duminica 18 Mai 1930
O nouă primejdie in regiunea petroliferă
— O sondă aruncă gaze pe întinderi mari. —
O singură scântee ar provoca o nouă catastrofă —
Moreni,
15 Mai
Regiunea petroliferă Gura Ocniţei e ameninţată
de o nouă catastrofă.
Zilele
acestea, în timpul când se scotea garnitura de sapă din sonda nr. 25* a soc.
„Sirius“, care era răsbită la stratul 3 „meotic“, a început, pe neaşteptate, să
erupă cu violenţă ţiţei şi gaze.
Treptat,
erupţia a luat proporţii mari iar gazele au început să se întindă pe o rază din
ce în ce mai mare, în jurul sondei.
Această
sondă erupe 80 vagoane ţiţei lichid, iar cantitatea de gaze trece de 200 mii m.
c.
Atmosfera e
încărcată de gaze.
Activitatea
din schela Gura Ocniiţei a fost oprită. S’a luat măsura să nu se facă foc în
apropierea sondei, de teama unei explozii. O singură scânteie ar produce un
dezastru nemaipomenit.
Delegaţii
regiunii miniere din Târgovişte împreună eu personalul specialist al
societăţii, studiază planul pentru oprirea erupţiei şi evitarea unei
catastrofe.
Pe văile
schelei Gura Ocniţei, ţiţeiul curge gârlă, şi captat în baloturi** la o
distanţă mare.
LA 1860 m.
ADÂNCIME
Produce
multă senzaţie în localitate şi printre specialiştii petrolişti, faptul că
sonda n-rul 6*** a soc. „Creditul Minier" din schela Piscuri, a atins cea
mai mare adâncime in ţara noastră. A intrat în stratul 3 „meotic“ la o adîncime
de 1860 m. Până astăzi cea mai adâncă sondă nu atinsese decât 1710 m.''
* Sonda nr.
25 Sbs R Moreni a fost terminata din foraj in anul 1931 si a atins o adancime
de 1701 metri. Este localizata la Pascov.
**Desigur
este greseala de tipar fiind vorba de bataluri.
*** Sonda nr. 6 CRM Moreni a fost terminate din foraj in anul 1930 si a atins o adancime de 1866 metri devenind la aceea data cea mai adanca sonda din tara. A fost sapata in zona Bana.
Locatia sondei nr. 25 Sbs R Moreni Sud : 44.96847063,25.62484888
Locatia sondei nr. 6 CRM Moreni : 44.98115469,25.67278639
Optimizarea sondelor la Moreni
‘’Romania libera, Anul VIII, Nr. 1656, Duminica 15 Ian.1950
Muncitorii petrolişti dela schela
Sovrompetrol - Moreni au mărit producţia de ţiţei cu 5 la sută
In primele zece zile ale anului, muncitorii
petrolişti din schela Sovrompetrol-Moreni au obţinut o depăşire de 5% a
producţiei zilnice de ţiţei.
Datorită unui studiu amănunţit la un mare
număr de sonde, prin dinamometrare, se obţine o diagramă care arată dacă sonda
are nivel, dacă pompa este bine dimensionată, dacă tubingul are spărturi şi
curge, etc.
Din
interpretarea acestei diagrame prin cetirea indicilor, se pot lua măsuri de mărirea
sau scurtarea curselor. La sonda 306 Piscuri*, în urma cercetărilor făcute, s’a
reuşit să se obţină câte o tonă de ţiţei în plus pe zi. Deasemeni, la sonda 57
EPS**, producţia a sporit cu 3 tone zilnic, la sonda 159 Cricov***, cu încă 3
tone zilnic, iar la sonda 401 Piscuri****, tot prin mărirea cursei dela 1,65 m.
la 1,90 m. producţia a crescut cu 2 tone zilnic.’’
*Sonda No.
306 AR Moreni Sud a fost sapata in anul 1928 la adancimea de 1433 metri.
**Sonda No.
57 EPS PR Moreni Sud a fost sapata in anul 1945 la adancimea de 493 metri.
***Sonda
No. 159 AR Moreni Suda fost sapata in anul 1926 la adancimea de 810 metri.
****Sonda
No. 401 CRM Bana Nord a fost sapata in anul 1937 la adancimea de 1123 metri.
Stralucirile petrolului
Flacăra - anul XXXVIII - Nr. 25 (1 774) - 23 iunie 1989
Stralucirile petrolului
Coboară noaptea peste căldarea luminată a Morenilor şi pe dealuri sticlesc luminile de pomi împodobiţi ale sondelor risipite. In nopţile senine depresiunea seamănă cu o cupolă celestă răsfrîntă într-o oglindă verde, de păduri învelite în frunzişul strălucitor al primăverii. Lumea petrolului îşi păstrează misterul de parcă ieri ar fi pornit incendiul la sonda Ţuicani care a ars aproape doi ani în perioada interbelică, pe vremea cînd în centrul Morenilor la miezul nopţii citeai ziarul la o lumină care urca în cer, aprinsă la cîţiva kilometri. Noaptea petrolului dilată istoria, biografiile şi senzaţiile, dă memoriei, forţa clipei trăite din plin şi te soarbe într-un univers încărcat de momente dramatice. Ai impresia că puţurile cu ţambre încă gîlgîie de petrol, că două secole şi jumătate nu e nimic, totul a fost ieri, şi ţăranii scot cu găleţile ţiţeiul pentru osii, reumatism şi răni, că dintr-o clipă într-alta, de după coroana întunecată a unui copac bătrîn, o sondă în erupţie ridică spre cer coloana strălucitoare şi zgomotoasă de aur negru şi feţele oamenilor se vor ilumina de bucurie la abundenţa ieşită din sînii pămîntului şi se vor îndepărta cu groază la gîndul că dintr-o clipă într-alta va apare şi flacăra; auzi căruţele ţăranilor şi ai sentimentul că te întîlneşti cu umbrele vînzătorilor de păcură de altădată, auzi corzi de vioară şi ai impresia că în curţile caselor construite de societăţile străine se încinge cheful acţionarilor plecaţi din zona Morenilor de peste 40 de ani, că oriunde ai înfige cazmaua, la cîteva palme sub asfalt te întilneşti cu o reţea complicată de conducte şi ţevi pe care nu le mai ştie nimeni, uitate şi ruginite, întretăiate cu altele strălucitoare pline cu ţiţei şi cu gaz, un subsol ciuruit de săpături şi canale, de guri de sondă şi ţevi prin care curge bogăţia şi puterea oraşului. Intr-o bună zi, la Moreni se discuta despre construirea primului bloc turn al urbei. Au fost chemaţi cei de la Schela petrolieră şi întrebaţi cîte conducte au în acel loc. Şapte, ar fi răspuns un tehnician cu dosarele de evidenţă a traseelor îngropate. Au început lucrările la fundaţie şi, după cîteva cupe de escavator, au fost descoperite peste douăzeci de conducte. Cele şapte, vii, transportînd apă, abur, ţiţei, gaz, aer comprimat stau alături de multe alte conducte, rămase de la olandezi şi americani, de la Astra Română şi de la nemţi, ruginite şi goale, venind de nicăieri şi ducînd spre niciunde, ca nişte nervi atrofiaţi ai memoriei. Lumea satelor din preajmă n-a uitat încă nebunia de la începutul acestui secol, exploratorii şi societăţile, îmbogăţirile peste noapte, accidentele şi coloniile, erupţiile ca o disperare a străfundurilor, vremea cînd dădeai cu sapa şi, după două izbituri, din brazdă gîlgîia petrol, falimentele şi bazinele de înot construite pe lîngă sediile specialiştilor, clădirile în stil olandez, rămase cu numele lor de atunci, bordehaus şi batafsa, fundaţiile de beton ale sondelor părăsite, rămase prin păduri, pe dealuri şi prin văgăuni ca nişte cazemate dintr-un război impresionant. Ecourile vieţii de la Buştenari, ajunse pînă în literatură , ţiţeiul scos cu găleata din fîntînile negre săpate în curţile oamenilor, bogaţii şi faliţii aşezaţi braţ la braţ în fotoliile memoriei, pămîntul înnegrit mai niciodată mirosind a iarbă, neobosita aplecare a capetelor de cal şi turlele luminate ca nişte faruri de la marginea mării, rezervoare argintii peste care lumina lunii revarsă un aer de lume ştiinţifico-fantastică, toate acestea reunite într-o lume născută din goana după sîngele negru al pămîntului. Nopţile petrolului seamănă cu o călătorie într-un infern luminat, populat cu personaje şi drame, cu locuri şi poveşti diafane.
Fotografie de Paul Agarici
Petrolina,
petrolina !
Dincolo de
Cricovul Dulce, sub drumul înalt, o clădire scundă, intrată parcă în pămînt printr-o
apăsare de aproape un secol găzduieşte sediul Schelei Petroliere Moreni. Un
ceas electronic de mari dimensiuni ridicat deasupra gheretei de la intrare
toacă secundele şi minutele cu o nepăsare de aparat industrial. Ferestrele mari
coboară pînă la o jumătate de metru de betonul curţii. Cu o săritură ai putea
ajunge în orice birou. Fosta clădire a Astrei Române s-a piticit de atîţia ani
trăiţi în clocot. La intrare o sculă abandonată, o tută de de plumb în capul
căreia se vede profilul unei unelte scăpate în fundul sondei, la peste două mii
de metri adîncime. Din faţa acelui proiectil de plumb, aşezat ca un avertisment
la nesfîrşitele aventuri ale petrolului, am pornit într-o călătorie noaptea prin
pădurea de sonde din preajma Morenilor. Maşina urcă cu greu pe drumurile desfundate
de trolii, camioane şi tractoare cu şenile. Drumurile forestiere sînt mai
preţioase decît autostrăzile. Drumurile spre sonde nu sînt decît nişte tăieturi
adînci în carnea pămîntului, umplute cu apă şi ascunse pe sub coroanele
copacilor. Se caţără pe coline, taie, pîraie şi văi iar în oglinzile stinse ale
noroiului subţire plutesc pete cu reflexe de curcubeu. Maşina atinge cu burta
inima moale a drumului. Şoferul se chinuie să o scoată la liman. Tractorul cu
şenile a plecat de două ore peste deal ca să aducă la o sondă de pe Valea Morţii
cîteva piese de schimb. Pe drumul vechi s-ar fi împotmolit după cîteva sute de
metri. O luăm pe jos. Vasile Bouroşu, şoferul de serviciu, rămîne să încerce artificiul
crengilor. Cînd maşinile de la petrol se împotmolesc, crengile sub roţi sînt ultima
soluţie înaintea tractării. O luăm pe jos. Inginerul Iorgandopol, şeful biroului
producţie luminează cărarea cu o lanternă. De undeva din întunericul pădurii se
aude uruitul greoi al unei sonde. Valea Morţii, în ciuda denumirii, n-are nimic
de groază. E o vale blîndă, împădurită, cu petrolul aproape de suprafaţă. De
cîteva secole, aici tot curge, şi tot curge, mai încet, tot mai încet, dar
curge. Pe această vale pornită de la poalele Dealului Bătrîn s-a întîmplat o dramă
impresionantă. Cu sute de ani in urmă, cînd petrolul curgea în gropi de pămînt,
de la gazele de sondă, în urma unei erupţii puternice, a izbucnit un incendiu. Toţi cei aflaţi în preajma gropilor, zeci
de oameni, au ars de vii. Ajungem la sonda 91 Petrolina*. Are peste 50 de ani. Cei care au forat-o şi au instalat-o au murit demult. Petrolina e o
sondă bătrînă, „bună de lapte“ , încă mai dă 57 de tone de ţiţei pe zi. Reductorul
uzat face un zgomot de maşinărie bolnavă. Va fi schimbat în zilele următoare. Lîngă
91, un troliu şi un foc mic. Mecanicul aşteaptă celălalt tractor cu piesele de
schimb. Trebuie să sosească înainte de miezul nopţii. La schimbul trei va
începe intervenţia la sonda 2 033**, oprită din cauza unei defecţiuni. Pe o ridicătură , sonda 50 Româno-Americană***,
veche şi ea de peste 50 de ani, continuă să soarbă din pămînt 47 de tone pe zi.
Sondele au nume. Un număr şi o denumire, cu care au fost instalate
şi cu care au rămas de-a lungul anilor. Maistrul Ştefan Cismărescu de la brigada
a şaptea a venit să vadă şi el starea sondei 1 269****, ajunsă în probe
tehnologice. Sediul brigăzii se află în fostele ateliere ale Societăţii Concordia.
Cîndva, o sondă eruptivă a fost săpată chiar în curte. Pămîntul e negru întunecat
şi îmbibat cu ţiţei. Urmele petrolului nu se şterg nici în cîteva secole. Maistrul
Cismărescu aparţine unei familii de găzari. Bunicul său a fost sondor la Ţicleni.
Tatăl său a urmat aceeaşi meserie în acelaşi loc. Socrul său lucra pe acelaşi
troliu cu el, dar în schimburi diferite. Şase ani, maistrul Cismărescu a bătut
ţara cu o brigadă a unei întreprinderi de foraj şi prospecţiuni geologice, în Bărăgan,
in Oltenia, prin Banat sau în Bihor, pînă într-o bună zi cînd s-a întors acasă
şi unul din copii i-a spus nene. De atunci a revenit definitiv Ia Moreni, ca maistru
la brigada a şaptea, preferind în locul călătoriilor cu trenul spre marginile
ţării, drumurile pe jos, ziua sau noaptea, pe la toate cele 200 de sonde. Vara
pe la umbră, toamna şi primăvara prin vînt, şi ploaie, iarna împreună cu un însoţitor,
prin viscol şi ger, prin locurile troienite şi bătute de jivine, spre sondele
singuratice la care trebuie să ajungă in fiecare zi spre a vedea ce se întîmplă
sau dacă nu se întîmplă nimic. Vasile Bouroşu a cîştigat războiul cu noroiul şi
a scos maşina. Farurile îneacă Valea Morţii în lumină şi cînd motorul se
stinge, rămîne doar concertul asurzitor al greierilor şi uruitul bolnav al Petrolinei.
Ne întoarcem prin pădure. Pe Dealul Viilor se văd urmele de beton ale sondelor
de pe vremea societăţilor. Dincolo de deal, satul Ocniţa, adormit şi el printre
turnurile de oţel luminate parcă pentru avioanele care nu coboară niciodată prin
aceste locuri. Cu cîteva ore înainte, inginerul Grigore Guţu îmi povestise cîte
ceva despre schelă, una din cele mai mari din ţară , cu cele 1100 de sonde,
risipite pe o distanţă de peste 30 de kilometri. De 23 de ani, Grigore Guţu
este directorul acestei schele, născută în 1948, după naţionalizarea mijloacelor
de producţie, cînd mulţimea de societăţi ancorate aici de zeci de ani şi-a
strîns bagajele şi a pornit spre casă, după multe decenii, cu profituri substanţiale.
Societăţile au prins o vreme de vîrf a petrolului, ani cu zeci şi zeci de sonde
în erupţie, cînd sondorii se rugau de arteziana de ţiţei să-şi mai ostoiască din
violenţă. „Acum, noi ne rugăm de ele să curgă “, ne spunea inginerul Guţu. Şi
totuşi, la Moreni mai există petrol. Mai există chiar sonde în erupţie. Nu trebuie
să pompezi nimic, ţiţeiul iese singur. Cea mai bună sondă dă patru vagoane de ţiţei pe zi. Altele, bătrîne şi
obosite, abia mai storc cîteva sute de kilograme. Tehnicile mai noi de introducere a aburului în
zăcămînt au permis redeschiderea unora abandonate. Sonde vechi, părăsite, în care
muncitorii au aruncat obiecte spre a nu putea fi folosite de nemţi, sonde astupate
de nemţi pentru a nu fi exploatate de învingători, toate redeschise cu vremea
şi puse să stoarcă ultimele picături din pămînt. La Moreni, de la sondele în erupţie
şi cele fără adîncime, fixate în zăcămintele de la 200 de metri, pînă la cele
adînci, aflate la 3 000 de metri, toate îşi dau obolul la stoarcerea pămîntului
de ţiţei. Adîncurile planetei încă mai oferă surprize prin părţile noastre. Numai într-un an, schela de la Moreni instaleză
optzeci de sonde noi. Călători spre centrul pămîntului Ne întoarcem pe dealurile
oraşului. Sonde, grădini şi case, magazii şi porţi. O luăm pe strada Ştrandului. Trotuarele sînt pustii. Lumea
doarme adînc. Dincolo de ultimele locuinţe se deschide o poieniţă. La marginea ei
o coloană de lumină. Sonda 1 264***** se află în construcţie, în faza de finalizare.
O brigadă de la Schela de foraj Moreni a încheiat săpăturile . De după-amiază a
început introducerea burlanelor de oţel. Pînă dimineaţă, cei 950 de metri vor
avea coloană de metal, după care va începe betonarea exterioară. In cel mult o
zi, sonda va fi gata pentru predare. Va începe apoi demontarea turlei, strîngerea
sculelor, a utilajelor, a barăcilor mobile. In două săptămîni totul va fi remontat
în altă parte pentru a începe altă sondă. Dar pînă atunci mai este. Toată noaptea
vor înşuruba burlanele de oţel. Din cînd în cînd, corpul viitoarei sonde este umplut
cu noroi. Cînd scrobul gălbui ajunge la gură, presiunea împroaşcă pe podiumul
turlei. Toţi se feresc. Parcă ar fi după o ploaie cu nămol subţiat. Adjunctul
şefului de brigadă, subinginerul Vasile Ardeleanu a venit în schimbul de
noapte. Trebuie să supravegheze această operaţiune migăloasă. Trei tipuri de măsurători
pentru a coborî burlanul sondei cu o precizie de ordinul centimetrilor. Orice eroare
poate strica o muncă de peste două săptămîni. Şeful formaţiei de foraj stă pe platformă.
Coordonează mişcările. Leagă gesturile muncitorilor de sondorul-şef Ion Dincă
şi de manevrele podarului aflat la pupitrul macaralei din turlă . Doi ingineri
stagiari asistă si ei la aceasta naştere a sondei. Ţevi după ţevi, înşurubate
cu unelte mari şi grele, suspendate de turlă , măsurători şi iar noroi împroşcat,
şi iar burlane, manevre de troliu şi de scripeţi pentru a coborî un „pai“ de
oţel în burta pămîntului. Abia după instalarea pompei, a conductelor şi a
neobositului cap de cal va urma momentul de cumpănă. Petrol sau apă ? Atunci sint
clipele cele mai fierbinţi. Se vede şi meseria şi şansa. Uneori se întîmplă ca
o sondă să nu fie decît o călătorie ratată spre centrul pămîntului. Toată munca
n-a dus la nimic. Şi coborîrea începe iar, în altă parte, cu grijă, cu
îndoieli, cu eforturi de-a ajunge mai repede în levantin , în neoţian sau în nisipurile
daciene. Bate de miezul nopţii şi ne întoarcem în oraş pe strada ştrandului. Coborîm
spre sediul brigăzii a cincea. Vasile Bouroşu o ia pe scurtătură. In afara oraşului,
printre sonde sînt zeci de drumuri şi poteci desfundate, ştiute numai de
sondori şi de mecanicii de trolii şi tractoare. E un pămînt frămîntat cu ţiţei,
peste care cerul a vărsat ploile de primăvară. Maşina rămîne înglodată şi o luăm
pe jos. Inginerul Mihai Iorgandopol scapă cîteva amintiri. Prin anii cincizeci
lucram ca sondor la aceeaşi schelă. A apărut şi liceul. Voia să devină ofiţer
de marină dar crema Morenilor se îndrepta spre petrol. Pînă la urmă a devenit
student la facultatea de profil, pe atunci în Bucureşti. „Visul meu a fost să mă
întorc ca inginer la Moreni, acolo unde lucrasem ca muncitor. Era o chestiune
de orgoliu. Voiam să demonstrez că am reuşit şi eu un pas în viaţă “. Trecem prin
faţa prispelor luminate a le caselor zidite printre sonde. Era o modă pe vremea
societăţilor. Casa aproape de sondă. Cînd încetai lucrul la petrol făceai curăţenie
şi predai cheia. Sînt case mici, vechi, care par să respire şi să se hrănească
doar cu ţiţei. Il compătimim pe şoferul rămas în noroi. Dacă nu va veni un troliu
, mîine dimineaţă nu va mai fi decît o pată de benzină pe locul în care pămîntul
a înghiţit camioneta. Trei oameni lucrează lîngă 3 125******. A fost în reparaţie
capitală. Ieri a avut loc perforarea cu exploziv. In noaptea aceasta se scoate
noroiul din burlane şi dimineaţă se va cunoaşte rezultatul. Echipa de intervenţie
alcătuită din Dumitru Rişu, Constantin Vasile şi Gheorghe Bădoi se zbate la scoaterea
noroiului. Toţi sînt bătrîni. Au cîte trei decenii la petrol. Mîinile
lor le trădează puterea . Sondorii sînt bărbaţi puternici, legaţi, fără a fi nişte
munţi. Drumurile prin zvîrcolirile vremii şi zilele petrecute lîngă sonde capricioase
le-a adus multora semne dureroase de reumatism sau de ulcer. Acestea sînt bolile petrolului.
Maistrul Nicolae Olteanu lucrează în petrol de la 14 ani. Şi-a făcut ucenicia
la Româno-Americană. Şi Rişu
spune: „Şi eu am o singură angajare în cartea de muncă “. Sondorul-şef îşi ia geanta şi se
retrage. Vine autobuzul care îi duce la Schela. De acolo, alt autobuz pînă la Olari,
lîngă Dărmăneşti. Aproape de ora două ajunge acasă. E greu de crezut că se va aşeza la masă. După o noapte plină,
trăită lîngă sondă şi pe drum, nu va mai aştepta nimic. Se va arunca în somnul
furat pe drum, cu capul lipit de geamul autobuzului. Băiatul său va fi adormit
demult. Dimineaţă va pleca spre Moreni pentru a-şi lua în primire maşina pe
care lucrează ca şofer. In satele acestea din preajma petrolului toată lumea miroase
a ţiţei. Şi piinea, pentru că toţi şi-o cîştigă pe seama sondelor. Maistrul Ene
a lucrat şi schimbul de după-amiază. A rămas şi de noapte pentru că un coleg are
o situaţie specială în familie. Petroliştii se ajută. Sînt oameni loiali şi săritori. Maistrul
Ene şi-a împărţit oamenii din echipele de intervenţie şi pleacă să le vadă pe
toate în exerciţiul funcţiunii. Are şapte sonde cu probleme şi una în reparaţie
capitală. Sună telefonul. E tîrziu, trecut de miezul nopţii. Se aude vocea inginerului
Nicolae Gheorghiţă. Chiar sună ca să întrebe care-i situaţia la 3 125, dacă s-a
scos tot noroiul şi a ce miroase. Maistrul Ene îi povesteşte situaţia . Sonda 3
125, cîndva aflată la adîncimea de 413 metri, a fost ridicată puţin şi acum dă
semne bune. In stratul superior gîlgîie ţiţeiul. „Pe vremuri, zice inginerul
Iorgandopol, forarea unei sonde dura 3-4 ani, acum se termină în cel mult trei
săptămîni“. Mare artă să sapi unde nu vezi şi să ştii ce faci, să cobori pompa
la 3 000 de metri în pămînt, să ţii degetele pe tijă şi să poţi spune ce se întîmplă
acolo unde n-ai privit şi n-o să poţi vedea niciodată. O meserie a intuiţiei
care a dat oameni aparte. Ursuzi sau veseli, gata să asculte un zgomot îndepărtat
din straturile geologice ca apoi să-ţi spună ce vine, cum lucrează maşinăria,
unde este defecţiunea. In curtea brigăzii a cincea, anul trecut sonda 1 117*******
a erupt gaze cu nisip. Un jet de gaz aruncat mai abitir ca dintr-un motor cu
reacţie, numai că nu curat, ci cu nisip. Şi nisipul adus cu presiune taie ca o
sculă diamantată. In cîteva minute îţi retează orice metal. Valea Pîscovului luminată
ca ziua, cu o colonie de aparate zburătoare aşezate peste tot, cu motoarele mişcîndu-se
alene, în aşteptarea startului. Pe aici s-au făcut primele încercări de exploatare
a ţiţeiului prin intermediul aburului, pe aici sondorii, în orele tîrzii ale nopţii
povestesc despre sapa Bargan şi despre drama inginerului care a inventat o sculă
care a spart graniţele celor 3 000 de metri. Noaptea la sondă e un fel de anotimp special al bărbaţilor
de nădejde. Maistrul Andrei Arsene din Iedera lucrează la trei sonde. La 2 019******** schimbă pistonul,
la 480********* a introdus o pompă, la 680********** înlocuieşte o piesă mică. Trei
sonde vor porni mîine dimineaţă. Pe conductele colectoare va curge mai mult
ţiţei. Din el creşte pîinea lor de ţărani aşezaţi pe un loc cu miros de petrol.
Sondele au însemnat marea invenţie a acestui secol care le-a schimbat viaţa. Chiar
dacă stau în sate sau în căminele schelei, chiar dacă au gospodării cu animale,
cu păsări şi grădini, nu se mai consideră ţărani, ci petrolişti şi lumea le spune
mai simplu, găzari. La sute de sonde, capetele de cal se apleacă spre pămînt şi
se ridică spre cer, transmiţînd pulsul la mii de metri în adîncul pămîntului. Nopţile
petrolului nu sînt decît nişte zile de muncă. La ivirea zorilor, printre sonde,
se văd maşinile coborînd spre sediile de brigadă. Continuă o altă zi de stoarcere
a ţiţeiului.
CORNEL NISTORESCU
*Sonda nr. 91
PH Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1939 la adancimea de 948 metri. Se afla
pe Valea Mortii deasupra fostului Parc Epurare.
**Sonda nr.
2033 Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1987 la adancimea de 1006 metri. Se
afla in zona Valea Misleanului la hotar cu Dealul Batran linga 50 RA si 1269.
***Sonda
nr. 50 A RA Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1934 la adancimea de 952 metri. Se
afla in zona Valea Misleanului la hotar cu Dealul Batran linga 2033 si 1269.
****Sonda
nr. 1269 Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1989 la adancimea de 960 metri. Se
afla in zona Valea Misleanului la hotar cu Dealul Batran linga 50 RA si 2033.
*****Sonda
nr. 1264 Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1989 la adancimea de 950 metri. Se
afla in zona Cezeanului in zana de intrarea in Moreni pina in primele case.
******Sonda
nr. 3125 MP Moreni a fost sapata in anul 1988 la adancimea de 553 metri. E afla
la Pascov linga Parc EPS.
*******Sonda
nr. 1117 MP Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1987 la adancimea de 620 metri.
Se afla sus in creasta, in zona Steaua, la hotar intre Pascov si Receptie.
********Sonda
nr. 2019 MP Moreni Sud a fost sapata in anul 1987 la adancimea de 941 metri. Se
afla pe Valea Pascovului la granita cu zona Receptie.
*******Sonda
nr. 480 L Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1979 la adancimea de 311 metri. .
Se afla in zona Receptie in zona Steaua sau a fostului Parc 316.
*******Sonda
nr. 680 MP Moreni Sud a fost sapata in anul 1972 la adancimea de 1940 metri. Se
afla in Tuicani in zona Parc Redeventa.
La aproape
35 de ani de la publicarea acetui articol doar sondele 1117 si 3125 mai sunt active
si au impreuna o productie de 30 mc si 1,0 to/zi.
Eruptia sondei 160 RA si explozia tunelului de la Pascov
Dimineata,
30 Mai 1930
Cum s’a
produs ultima nenorocire de la Moreni
Explicaţiile
autorului sistemului de stingere prin tunel
MORENI, 28.
— Situaţia se prezintă in acest moment in chipul cel mai ciudat. Se părea la un
moment dat că metoda de stingere prin tunel întrebuinţată de către inginerul
Lazăr va da bune rezultate.
Astă noapte
în timpul lucrărilor s’a părut la un moment dat că incendiul a încetat. Pe la
ora 1,40 noaptea focul s’a stins. Se înţelege ce stare de entusiasm a domnit in
acest moment în rândurile inginerilor şi lucrătorilor. Decepţia a venit însă
imediat. Un simplu accident care prevestea nenorocirea întâmplată la ora 5
dimineaţa.
In momentul
de faţă sonda continuă să ardă. Focul s’a deplasat dela suprafaţa sondei la gura
tunelului No. 3 din valea Pâscovului. La suprafaţă nu sunt decât mici pâlpâiri
care consumă gazele ce se strecoară prin coloană. Toată puterea focului s’a
concentrat la gura tunelului pe unde se scurge cea mai mare parte din gaze şi
ţiţei. La ora 9 seara se auzea acelaş sgomot puternic care se manifesta în
primele luni când a isbucnit focul. La gura tunelului se află în acest moment
un morman de fierărie şi ruine, rămăşiţe ale instalaţiilor cari erau azi
dimineaţă încă, în plină funcţiune.
METODA A
FOST IMPUSĂ ?
Starea de
spirit în rândurile inginerilor este foarte rea. Unii nu se sfiesc să afirme că
procedarea a fost greşită dela început, dar că nimeni nu a putut să reacţioneze
din pricină că această metodă a fost impusă de minister.
In cercurile competente sunt controverse serioase în privinţa felului cum trebuia să se procedeze şi a măsurilor ce trebuesc luate în momentul de faţă. Deşi aceste nemulţumiri s’au manifestat şi se manifestă, totuşi se crede că ministerul va continua să-şi ia asupra sa toată răspunderea, impunând până la sfârşit punctul său de vedere.
Ce spune
autorul proectului de stingere
Pentru a
înfăţişa o situaţie obiectivă a lucrurilor ne-am adresat la cei competenţi. Am
cerut d-lui inginer Vasile Lazăr, autorul proectului de stingere prin tunel,
care a fost însărcinat de către minister cu această lucrare, să ne facă o
expunere a felului cum au decurs lucrările:
D-sa ne-a
spus: Am fost numit preşedintele comisiei care studia modalităţile de stingere
a focului dela Moreni in August 1929. S’a proectat atunci săparea celui de al
treilea tunel la o diferenţă de nivel faţă de gura sondei de 60 metri. Dela
tunel până la sondă urmau să fie 240 de metri în linie dreaptă.
Până la o lungime de 150 metri lucrările au
mers normal. S’a
observat o scurgere de gaze într’o cantitate mai mică care se puteau evacua cu
ventilatoare de mai mică capacitate.
Dela 150 de
metri înainte, scurgerile de gaze prin tunel s’au mărit în mod considerabil,
datorită faptului că s’a atins un strat de pietriş prin care gazele se scurgeau
foarte uşor.
La un
moment dat se părea că orice încercare de a se continua săpătura tunelului va
fi periculoasă şi aproape imposibilă. S’au procurat apoi trei ventilatoare de un debit foarte mare, adică de
peste 2500 metri cubi de aer pe minut.‘‘
Lucrarea a
putut fi continuată până la capăt.
Ministerul
m’a însărcinat apoi să apuc planul meu. Aceasta s’a întâmplat în Martie. In
acest timp, societatea Româno-Americană aplica la suprafaţa tunelului sistemul
„potcoavei“. Se reducea astfel orificiul de eşire dela 18 la 14 ţoli. Gazele
căpătând o suprapresiune prin deschizătura din tunelul 1, au pătruns in teren
infiltrând atât regiunea din jurul sondei 160, cât şi tunelul in aşa măsură
încât la un moment dat cantitatea de gaze din tunel era de 50 la sută. Pentru a
izola gazele şi a continua lucrările în tunel s’a căptuşit tunelul cu două
straturi de scânduri.
Intre ele
s’a pus hârtie gudronată. In felul acesta gazele se scurgeau la spatele
căptuşelii, iar în interiorul tunelului atmosfera era aproape normală şi avea
un conţinut de gaze de 0,04 la sută. S’a montat aparatul şi s'a făcut probă de
etanşeitate la 31 atmosfere în faţa autorităţilor ministeriale. Apoi camera de
lucru cu întreg aparatul au fost betonate pentru a împiedeca orice scăpări de
gaze şi pentru a evita smulgerea aparatului.
Lucrările de
perforare au început Vineri noaptea şi s’au terminat Duminică.
Închiderea
sondei s’a făcut Marţi la ora 12. Ea a durat 3 minute. In momentul închiderii
s’a început presarea apei în sondă. In prima oră presiunea a scăzut dela 40 de
atmosfere la 26.
Apoi după
ce s’a pus în funcţiune şi a doua pompă, cu un debit mai mare, presiunea a
scăzut până la 16 atmosfere.
ERUPŢIA
DE ERI
Marţi la
ora 3 s’a remarcat din nou o erupţie violentă, care, în afară de gaze arunca
apă şi spulungul pompat prin sonda 160 şi o cantitate considerabilă de nisip şi
pietriş. Aceasta a ajuns la depărtări de mai mulţi chilometri.
In toată
regiunea Morenilor până la Ochiuri a fost o ploae de nisip.
S’a constatat apoi imediat, că această erupţiune s’a produs prin o sondă învecinată care se afla la o depărtare de 10 metri de sonda 160. Este sonda 82 a soc. „Româno-Americană“, despre care nu am avut nici o cunoştinţă. Sonda era părăsită încă din 1914. Adâncimea sondei era de 670 de metri şi exploatată la stratul aşa numit Draeder.
Este de
remarcat că în sonda 160, cu ocazia perforărei coloanelor între coloana 18 şi
14 ţoli s'a găsit un nămol întărit, iar intre 14 şi 10 ţoli o presiune care s’a
menţinut constantă şi in coloana interioară de 10 ţoli. Această presiune varia
intre 6—8 atmosfere. La sonda 160 coloana de 14 ţoli a fost fixată la o adâncime
de 730 de metri, deci abia sub stratul aşa numit Draeder, care în această
regiune este complect epuizat.
Apa şi
spulungul pompat prin sonda 160 au avut comunicare cu sonda No. 82 prin stratul
Draeder. El a făcut apoi erupţie prin această sondă. Sonda 82 deşi la suprafaţă
era despărţită cu 10 metri de sonda 160, la nivelul de adâncime era în imediată
apropiere. Dacă sonda 82 n’ar fi existat — spune d. ing. Lazăr — sau ar fi fost
astupată, spulungul nu avea pe unde să se scurgă. El ar fi pătruns şi mai departe
în sonda 160 până la înăbuşirea ei complectă.
PANICA
IN POPULAŢIE
Eri
la ora 3 şi jumătate presiunea gazelor la fundul sondei 82 era de 18 atmosfere.
Aceasta presiune a pus in miscare pietrisul si nisipul producand eruptia prin
stratul numit draeder
, care este un strat de nisip si pietre. Eruptia a antrenat pietrele si nisipul
spre sonda 82. Aceasta eruptie de nisip si pietre, cum am mai spus, a fost
foarte puternică şi a ajuns până la o depărtare de 6 — 7 k m, producând panică
în mijlocul populaţiei. De atunci s’a pompat încontinuu spulungul.
CONSECINŢELE
PLOII DE PIETRE
Ploaia
de pietre şi de nisip a stricat coloanele sondei 82 şi astfel s’a produs
deasupra nivelului tunelului un dop. Din pricina acestui dop a crescut
presiunea sub dânsul şi a spart peretele
tunelului care era la câţiva metri depărtare de sonda 82.
Faptul că
şi după producerea exploziei presiunea după o încercare de câteva ore, în care
timp s’a pompat apă într’însa, s’a menţinut constant la 18 atmosfere, arată că
atât aparatul cât şi burlanele sondei 160 deasupra stratului draeder sunt intacte.
Dacă s’ar fi spart aparatul sau câteva dintre burlane nu se mai putea menţine
presiunea. Explozia a spart peretele dintre sonda 82 şi tunel iar gazele din
cauza dopului s’au putut scurge prin tunel.
ÎNCETAREA
LUCRĂRILOR
In momentul de
faţă lucrările au încetat. S’a curăţat terenul din faţa tunelului ca să nu se
întindă incendiul. Incendiul a fost localizat la gura tunelului. S’a luat toate
măsurile pentru izolarea zonei din jurul tunelului, s’au adus. jandarmi, etc.,
etc.
V’am explicat
cum stau lucrurile.
Noi vom
face toate încercările a ne face până la capăt datoria. Sunt împrejurări şi factori
independenţi de voinţa
noastră care ne stau în cale. Desigur nenorocirea care s’a întâmplat azi dimineaţă
ne-a impresionat. Asta nu înseamnă să nu continuăm lucrul.
Nu sunt
excluse noui primejdii
Ce spune
şeful regiunii miniere
D. inginer Gheorghe
Furduescu ne-a spus :
„Explozia s’a
întâmplat prin viitura de gaze, cari au pătruns în tunel. Aceste gaze au
antrenat probabil o piesă metalică care prin cădere a produs scântei. Aerul care
se pompa pe ventilatoare a permis producerea exploziei.
In mod
obişnuit o explozie e precedată de o deplasare de aer. Această deplasare având
o viteză foarte mare, a aruncat din tunel o căptuşeala de scânduri care a fost
asvârlită la o distanţă foarte mare de gura tunelului, până la un deal din
faţă.
Fenomenul
întâmplat înainte de apariţia flăcărilor propriu zise din tunel, a permis
inginerilor şi lucrătorilor cari se aflau la pompele de la gura tunelului să
fuga. Altfel nenorocirea ar fi fost şi mai mare şi n’ar fi fost exclus să se
înregistreze un număr mai mare de morţi. De altfel se observă că cei mai mulţi
lucrători au rănile la spate, ceeace arată că au fost loviţi in momentul când
se îndepărtau.
In
momentul de fata terenul deasupra gurii tunelului s’a daramat si continua sa se
darame cu incetul. Evident ca pot surveni noui primejdii. Singura primejdeie pe
care o vad in ceasul de fata ar fi daramarea pamantului de la gura tunelului
intr’o cantitate foarte mare oprind esirea gazelor. Atunci ar urma o explozie
la gura tunelului. Cred ca ea ar fi de mai mica intensitate decat aceia care
s’a produs azi dimineata.
Noi am luat toate masurile pentru a evita o noua nenorocire. Circulatia in regiunea incendiata a fost oprita.
Zorile
înfricoşetoare la gura tunelului
Am putut
obţine noui amănuntei asupra felului în care s’a desfăşurat explozia de
astă-noapte Lucrătorii cari se aflau la pompe au trecut prin momente de mare panică.
La un moment dat s’a produs o bubuitură foarte puternică. S’a auzit un vuet
lăuntric, a urmat apoi un vârtej de scânduri şi de bolovani, cari au fost
aruncate afară, cu neînchipuită viteză la depărtări foarte mari.
Imediat
după aceia s'a produs aprinderea gazelor. Nu se vedeau decat flacări. Totul era
roşu. Nimeni se putea înţelege cu vecinul său.
Lucrătorii
au Început să fugă. Se
auzeau ţipete şi vaete. Răniţii cereau ajutor, ceilalţi treceau peste trupurile
lor căutând fiecare să se salveze. Nu se vedea şi nu se auzea nimic. Gemetele
răniţilor şi strigătele lor de ajutor erau înăbusite de zgomotul produs de incendiu. In acest timp explozia devenea din
ce în ce mai pronunţată.
POVESTEA
UNUI RĂNIT
Am
vizitat Ia spital pe cei câţiva răniţi mai uşor cari au rămas la infirmeria
societăţii din Moreni.
Am
vorbit cu mecanicul loan Coţion, dela pompe. El ne-a povestit scena cumplită de
groază prin care a trecut.
Lucrătorii,
oarecum optimişti, lucrau cu foarte multă tragere de inimă. La ora 1.30 focul
încetase pentru câteva clipe. Ei credeau că este un simptom care se va repeta
de câteva ori până ce locul va ii înăbuşit complect.
Explozia
a fost o surpriză neaşteptată. Nici o măsură de prudenţă n’a fost luată.
De
altfel, Inginerul Lazăr care conducea lucrările, nu era acolo In timpul
exploziei. El lucrase trei zile şi trei nopţi dearândul şi nu mai avea
rezistenţa necesara.
Pentru a
se vedea starea de spirit e interesant de ştiut că acest conducător al lucrărilor,
expediase o telegrama eri dupa masa anuntand ca focul a fost stins. Azi
dimineaţă a şi primit felicitări telegrafice.
La un
moment dat o bubuitură ne-a uimit, s’a creiat o atmosferă in care ne-am pierdut
cu desăvârşire cumpătuL Era ceva la care nu ne aşteptam. Peste câteva clipe
n’am vazut decat rosu pretutindeni. Am încercat să fug. In jurul meu era numai
fierărie. Am reuşit, împreună cu alţi camarazi, cari se află răniţi mai greu,
să ne strecurăm. In urma noastră nu se auzeau decât gemete.
O
DESMINŢIRE
Reprezentanţii
autorităţilor locale ne roagă să desminţim o ştire apărută in ziarul
„Universul" şi în care se spunea că în timpul lucrărilor şi în timpul
vizitei d-lui ministru Mirto, nici un organ al ministerelor de interne,
industrie şi comerţ şi muncă n’ar fi fost de faţă.
Aceasta nu
este adevărat întrucât toate autorităţile locale au stat la dispoziţia regiunii
miniere, dând tot concursul în timpul lucrărilor.
H.
Sr.
Consfătuirea dela regiunea minieră
Conducătorii
societăţii cer să li se dea mână liberă
Eri la ora
5 d. a. a avut Ioc, la regiunea minieră, o consfătuire la care au luat parte
d-nii ingineri Pavelescu, inspector dela ministerul de industrie şi comerţ;
Krupenschi, directorul regionalei miniere Ploeşti; Furduescu, şeful regiunii
miniere Moreni; Lazăr, conducătorul lucrărilor de stingere ; Elbin, directorul
societăţii „Creditul Minier“; Krugs şi Andonie dela „Româno-Americana“ ;
Chaillet, directorul societăţii „Astra Română"; inspector Drâculmescu»
dela „Steaua Română" şi Jaqson dela „Româno-Americană“ şi Heipp, director
la „Româno-Americană".
Comisiunea
a cercetat cauzele cari au determinat producerea exploziei ; a examinat
situaţia şi măsurile ce trebuesc luate. Este de notat că nu toţi membrii au
fost de acord. S’au ivit divergenţe de păreri.
La un
moment dat conducătorii societăţii „Româno-Americană“ au întrebat pe d. ing.
Pavelescu, care prezida comlsiunea, dacă în aceste condiţiuni ministerul
înţelege să continue a impune punctul său de vedere şi dacă societatea nu are
voe să ia măsurile pe cari le crede ea singură de cuviinţă.
D.
inginer Pavelescu, pe propria d-sale răspundere, a autorizat pe conducătorii
societăţii „Româno-Americană“ să ia măsuri pentru stingerea focului la
suprafaţă, lăsând d-lui inginer Lazăr sarcina de a continua mai departe
lucrările începute cu aparatul său.
Comisiunea,
după lungi discuţii, cari au durat câteva ceasuri, a hotatărit :
— Se va continua.
pomparea noroiului greu amestecat cu ciment în conducta de 4 ţoli din tunel,
care este in bună stare. Aceasta prin tunel. La suprafaţă se va pompa noroi în
craterul sondelor No. 160 şi 82. Aceasta pentru a se obţine înăbuşirea focului.
Această
operaţie se va reîncepe după câteva zile. In acest timp se vor monta pompe şi-
conducte speciale.
Starea
victimelor duse la Ploeşti
PLOEŞTI,
28. — Imediat ce autorităţile locale au fost anunţate de noua nenorocire
întâmplată în zorii zilei la sonda No. 160 a soc. „Româno Americană" din
Moreni, au plecat la faţa locului d-nii prim procuror D. Ştefănescu-Priboi, Constastin
Vasilescu, chestorul poliţiei şi dr. Pădureanu, medicul soc. Româno-Americana.
Deasemeni
au mai plecat d-nii colonel Iulian Marinescu, dela inspectoratul 1 jandarmi
însoţit, de d-nii căpitan Eraclie Alexandrescu, comandantul legiunei Prahova şi
căpitan Const. Simniceanu.
Din
cercetările făcute şi declaraţiile luate s’a stabilit că explozia dela gura
tunelului s’a produs la ora 5 şi 10 dim. precis, iar cauzele sunt cele relatate
în altă parte a ziarului.
*
Dintre
victimele exploziei 3 au fost aduse la spitalul Schuller din localitate. După
ce au fost pansate li s’a dat drumul. Alte două victime au fost internate la
spitalul „Boldescu" din calea Romană.
Starea lor
este gravă.
D. dr. Mircea
Bottez, medicul şef al spitalului, a constatat că aceşti doi lucrători au
arsuri grave de gradul 2 şi 3. Li s’au dat imediat toate ajutoarele necesare.
V.
Mai multe informatii la https://furcuta.blogspot.com/2020/11/au-chat-noir.html
Incendiul sondei nr. 82 CRM Gura Ocnitei din 1926
"Dimineata, Miercuri 22 Septembrie 1926
Groaznica explozie
dela Pârscov-Moreni
Două sonde
distruse de incendiu.
-4 lucrători
omorîti.-Numeroşi răniti.- Pagube de milioane-
— Dela
trimisul nostru special—
MORENI, 20—
Sosind astăzi în localitate, am căutat să căpătăm amănunte asupra groaznicei
nenorociri întâmplate Sâmbătă dimineaţă la sondele No. 72* şi 82**, proprietate a
societăţii „Creditul Minier".
Iată rezultatul
anchetei făcută la faţa locului.
Societatea
„Creditul Minier’’ are instalate pe un perimetru al statului, în regiunea petroliferă
Pârscov, pendinte de comuna Moreni, două sonde şi anume : sonda nr. 82 în plină
erupţie dând 40 — 50 de vagoane şi sonda nr. 72 care este in licărit şi dă 5 —
6 vagoane pe zi.
Ambele
sonde sunt aşezate pe un dâmb la distantă de circa 150 — 200 metri.
Din cauza erupţiei
violente a sondei 82 întreaga regiune a acestei sonde
pe o rază de peste 100 metri, precum şi întreaga vâlcea din apropiere erau pline
de gaze, lucru de altfel obişnuit la sondele în erupţie.
Dat fiind
inflamabilitatea teribilă a acestor gaze şi pentru a se evita o nenorocire care
se putea întâmpla în orice moment, societatea „Creditul Minier” în mod obişnuit
luase toate măsurile de prevenire a oricărei nenorociri.
CUM S’A
PRODUS EXPLOZIA
Pe la orele
5 dimineaţa încep să vie echipele de lucrători care schimbă pe cei ce lucrează
în cursul nopţei. Lucrătorii acestor echipe conform consemnului ce au şi a
clopotului de alarmă ce bate mereu intrând în zona periculoasă, trebuiau să arunce
ţigările, nefiindu-le permis nici de a aprinde chibrituri.
Cum gazele sunt
mai grele decât aerul s’au lăsat în jos şi antrenate de curent au umplut vâlceaua.
Cu toate acestea
probabil ca vreunul din lucrători, a aruncat o ţigară aprinsă sau poate s’a oprit
în vâlcea să aprindă o ţigară.
In acest moment,
adică la orele 5 şi jumătate o puternică bubuitură s’a auzit în vale, care a făcut
să se cutremure întreaga regiune. Gazele au făcut explozie şi apoi s’au aprins.
PANICA
PRINTRE LUCRĂTORI
Focul a
pornit din vale şi s'a întins în direcţiunea de unde porneau gazele, adică spre
sondă. Cei peste 30 de muncitori care lucrau împrejurul sondei căutând să scape
de cercul de foc care îi înconjura din toate părţile, fugeau îngroziţi care
încotro putea, scoţând strigăte disperate.
Din cauza
vântului care bătea cu furie focul a cuprins cu o mare repeziciune sonda No. 82
care după cum am spus era în plină erupţie. Sonda a luat foc imediat şi o mare de
flăcări cuprinse lotul pe rază din vâlcea şi până la sondă.
Au fost concentraţi
imediat la faţa locului toţi inginerii societăţii, personalul technic şi lucrătorii
care au făcut sforţări eroice pentru oprirea focului.
Graţie ventilului
de siguranţă, sistemul d-lui ing. Virgil Tacit, care era adoptat la sondă, s'a
putut închide imediat, de la distanţă de 100 metri, erupţia sondei şi astfel o
şi mai mare nenorocire a fost evitată.
Flacările
au mistuit scheletul de lemn al sondei ca şi întreaga cantitate de ţiţei aflată
în jurul sondei, în butoaie.
Din cauza vântului
care bătea cu furie, focul a fost propagat şi la sonda No. 72 ca se găsea la distanţă
de 150 metri. Şi această sondă a ars complect.
Gratie ajutoarelor
sosite şi a instalaţiunilor puternice de stins incendiile ce le poseda
societatea, focul a putut fi localizat complect dupa o ora si jumatate.
Victimile
Incă din primul moment când s'a produs
explozia, doi lucrători aflaţi chiar în drumul gazelor aprinse au fost
complecţi carbonizaţi. Din cele două fiinţe omeneşti n'a mai rămas decât o
grămadă de cenuşe. Cele două victime sunt lucrătorii: Rapoteanu Gheorghe şi
Aurel Joltea, ambii din judeţul Bihor.
Alţi doi
lucrători au fost surprinşi chiar lângă sondă de flăcări. Cu hainele aprinse au
isbutit să fugă din zona focului. Corpurile lor erau pline de arsuri. Duşi la
spitalul Schüler din Ploeşti, după câteva ore de groaznice chinuri ei au
încetat din viaţă. Aceste victime sunt tot din Bihor şi anume Andrei Grigorescu
şi Toma I. Tudor.
RĂNIŢII
Trei
lucrători care se găseau în apropiere au scăpat cu viaţă dar au pe cap şi corp
răni grave, din care Budoiu loan din judeţul Bihor, şi Coman Stelian din comuna
Adâncata, jud. Dârnboviţa, au fost internaţi la spitalul Schuler din Ploeşti şi
Vasilescu Vasile, logofătul schelei, în infirmeria din Moreni.
ANCHETA
Din partea
centralei societăţii din Ploeşti au sosit d-nii ing. Moldoveanu şi Stoica care
împreună cu autorităţile au început imediat cercetările, de faţă fiind un reprezentant
al parchetului şi d. ing. Andreescu, inspectorul minier al regiunii.
PAGUBELE
Pagubele cauzate
de acest incendiu sunt foarte mari şi se ridică la peste 5 milioane lei.
Au ars pe
lângă cele două sonde şi instalaţiunile de licărit, cu motoarele lor precum şi
o mare cantitate de ţiţei.
Ambele sonde erau asigurate .
ÎNMORMÂNTAREA VICTIMELOR
Azi după amiază s’a făcut înmormântare a
celor doi lucrători: Gh. Rapoteanu
şi Aurel Joltea, cari au fost carbonizaţi pe loc în chiar momentul când a izbucnit
explozia. Mii de muncitori au condus până la cimitirul comunei pe foştii lor tovarăşi
de muncă. La morga spitalului Schuler din Ploeşti se află depuse cadavrele celorlalţi
doi lucrători, Andrei Grigorescu şi Toma Tudor, cari au murit în spital.
Starea
celor doi răniţi internaţi în spitalul Schuler, este destul de gravă şi sunt puţine
speranţe că vor scăpa cu viaţă.
I. Vermont''
*Sonda Nr. 72 CRM Moreni Sud a fost sapata in anul 1926 la adancimea de 855 metri.
**Sonda Nr. 82 CRM Gura Ocnitei a fost sapata in anul 1926 la adancimea de 919 metri.
Locatia incendiului : 44.96947165,25.61792474
Subscribe to:
Posts (Atom)