Petroblog: August 2023

Dimineata, 30 Mai 1930

Cum s’a produs ultima nenorocire de la Moreni

Explicaţiile autorului sistemului de stingere prin tunel

MORENI, 28. — Situaţia se prezintă in acest moment in chipul cel mai ciudat. Se părea la un moment dat că metoda de stingere prin tunel întrebuinţată de către inginerul Lazăr va da bune rezultate.

Astă noapte în timpul lucrărilor s’a părut la un moment dat că incendiul a încetat. Pe la ora 1,40 noaptea focul s’a stins. Se înţelege ce stare de entusiasm a domnit in acest moment în rândurile inginerilor şi lucrătorilor. Decepţia a venit însă imediat. Un simplu accident care prevestea nenorocirea întâmplată la ora 5 dimineaţa.

In momentul de faţă sonda continuă să ardă. Focul s’a deplasat dela suprafaţa sondei la gura tunelului No. 3 din valea Pâscovului. La suprafaţă nu sunt decât mici pâlpâiri care consumă gazele ce se strecoară prin coloană. Toată puterea focului s’a concentrat la gura tunelului pe unde se scurge cea mai mare parte din gaze şi ţiţei. La ora 9 seara se auzea acelaş sgomot puternic care se manifesta în primele luni când a isbucnit focul. La gura tunelului se află în acest moment un morman de fierărie şi ruine, rămăşiţe ale instalaţiilor cari erau azi dimineaţă încă, în plină funcţiune.

METODA A FOST IMPUSĂ ?

Starea de spirit în rândurile inginerilor este foarte rea. Unii nu se sfiesc să afirme că procedarea a fost greşită dela început, dar că nimeni nu a putut să reacţioneze din pricină că această metodă a fost impusă de minister.

In cercurile competente sunt controverse serioase în privinţa felului cum trebuia să se procedeze şi a măsurilor ce trebuesc luate în momentul de faţă. Deşi aceste nemulţumiri s’au manifestat şi se manifestă, totuşi se crede că ministerul va continua să-şi ia asupra sa toată răspunderea, impunând până la sfârşit punctul său de vedere.

Ce spune autorul proectului de stingere

Pentru a înfăţişa o situaţie obiectivă a lucrurilor ne-am adresat la cei competenţi. Am cerut d-lui inginer Vasile Lazăr, autorul proectului de stingere prin tunel, care a fost însărcinat de către minister cu această lucrare, să ne facă o expunere a felului cum au decurs lucrările:

D-sa ne-a spus: Am fost numit preşedintele comisiei care studia modalităţile de stingere a focului dela Moreni in August 1929. S’a proectat atunci săparea celui de al treilea tunel la o diferenţă de nivel faţă de gura sondei de 60 metri. Dela tunel până la sondă urmau să fie 240 de metri în linie dreaptă.

Până la o lungime de 150 metri lucrările au mers normal. S’a observat o scurgere de gaze într’o cantitate mai mică care se puteau evacua cu ventilatoare de mai mică capacitate.

Dela 150 de metri înainte, scurgerile de gaze prin tunel s’au mărit în mod considerabil, datorită faptului că s’a atins un strat de pietriş prin care gazele se scurgeau foarte uşor.

La un moment dat se părea că orice încercare de a se continua săpătura tunelului va fi periculoasă şi aproape imposibilă. S’au procurat apoi trei ventilatoare de un debit foarte mare, adică de peste 2500 metri cubi de aer pe minut.‘‘

Lucrarea a putut fi continuată până la capăt.

Ministerul m’a însărcinat apoi să apuc planul meu. Aceasta s’a întâmplat în Martie. In acest timp, societatea Româno-Americană aplica la suprafaţa tunelului sistemul „potcoavei“. Se reducea astfel orificiul de eşire dela 18 la 14 ţoli. Gazele căpătând o suprapresiune prin deschizătura din tunelul 1, au pătruns in teren infiltrând atât regiunea din jurul sondei 160, cât şi tunelul in aşa măsură încât la un moment dat cantitatea de gaze din tunel era de 50 la sută. Pentru a izola gazele şi a continua lucrările în tunel s’a căptuşit tunelul cu două straturi de scânduri.

Intre ele s’a pus hârtie gudronată. In felul acesta gazele se scurgeau la spatele căptuşelii, iar în interiorul tunelului atmosfera era aproape normală şi avea un conţinut de gaze de 0,04 la sută. S’a montat aparatul şi s'a făcut probă de etanşeitate la 31 atmosfere în faţa autorităţilor ministeriale. Apoi camera de lucru cu întreg aparatul au fost betonate pentru a împiedeca orice scăpări de gaze şi pentru a evita smulgerea aparatului.

Lucrările de perforare au început Vineri noaptea şi s’au terminat Duminică.

Închiderea sondei s’a făcut Marţi la ora 12. Ea a durat 3 minute. In momentul închiderii s’a început presarea apei în sondă. In prima oră presiunea a scăzut dela 40 de atmosfere la 26.

Apoi după ce s’a pus în funcţiune şi a doua pompă, cu un debit mai mare, presiunea a scăzut până la 16 atmosfere.

ERUPŢIA DE ERI

Marţi la ora 3 s’a remarcat din nou o erupţie violentă, care, în afară de gaze arunca apă şi spulungul pompat prin sonda 160 şi o cantitate considerabilă de nisip şi pietriş. Aceasta a ajuns la depărtări de mai mulţi chilometri.

In toată regiunea Morenilor până la Ochiuri a fost o ploae de nisip.

S’a constatat apoi imediat, că această erupţiune s’a produs prin o sondă învecinată care se afla la o depărtare de 10 metri de sonda 160. Este sonda 82 a soc. „Româno-Americană“, despre care nu am avut nici o cunoştinţă. Sonda era părăsită încă din 1914. Adâncimea sondei era de 670 de metri şi exploatată la stratul aşa numit Draeder.

Este de remarcat că în sonda 160, cu ocazia perforărei coloanelor între coloana 18 şi 14 ţoli s'a găsit un nămol întărit, iar intre 14 şi 10 ţoli o presiune care s’a menţinut constantă şi in coloana interioară de 10 ţoli. Această presiune varia intre 6—8 atmosfere. La sonda 160 coloana de 14 ţoli a fost fixată la o adâncime de 730 de metri, deci abia sub stratul aşa numit Draeder, care în această regiune este complect epuizat.

Apa şi spulungul pompat prin sonda 160 au avut comunicare cu sonda No. 82 prin stratul Draeder. El a făcut apoi erupţie prin această sondă. Sonda 82 deşi la suprafaţă era despărţită cu 10 metri de sonda 160, la nivelul de adâncime era în imediată apropiere. Dacă sonda 82 n’ar fi existat — spune d. ing. Lazăr — sau ar fi fost astupată, spulungul nu avea pe unde să se scurgă. El ar fi pătruns şi mai departe în sonda 160 până la înăbuşirea ei complectă.

PANICA IN POPULAŢIE

Eri la ora 3 şi jumătate presiunea gazelor la fundul sondei 82 era de 18 atmosfere. Aceasta presiune a pus in miscare pietrisul si nisipul producand eruptia prin stratul numit draeder , care este un strat de nisip si pietre. Eruptia a antrenat pietrele si nisipul spre sonda 82. Aceasta eruptie de nisip si pietre, cum am mai spus, a fost foarte puternică şi a ajuns până la o depărtare de 6 — 7 k m, producând panică în mijlocul populaţiei. De atunci s’a pompat încontinuu spulungul.

CONSECINŢELE PLOII DE PIETRE

Ploaia de pietre şi de nisip a stricat coloanele sondei 82 şi astfel s’a produs deasupra nivelului tunelului un dop. Din pricina acestui dop a crescut presiunea sub dânsul şi a spart peretele tunelului care era la câţiva metri depărtare de sonda 82.

Faptul că şi după producerea exploziei presiunea după o încercare de câteva ore, în care timp s’a pompat apă într’însa, s’a menţinut constant la 18 atmosfere, arată că atât aparatul cât şi burlanele sondei 160 deasupra stratului draeder sunt intacte. Dacă s’ar fi spart aparatul sau câteva dintre burlane nu se mai putea menţine presiunea. Explozia a spart peretele dintre sonda 82 şi tunel iar gazele din cauza dopului s’au putut scurge prin tunel.

ÎNCETAREA LUCRĂRILOR

In momentul de faţă lucrările au încetat. S’a curăţat terenul din faţa tunelului ca să nu se întindă incendiul. Incendiul a fost localizat la gura tunelului. S’a luat toate măsurile pentru izolarea zonei din jurul tunelului, s’au adus. jandarmi, etc., etc.

V’am explicat cum stau lucrurile.

Noi vom face toate încercările a ne face până la capăt datoria. Sunt împrejurări şi factori independenţi de voinţa noastră care ne stau în cale. Desigur nenorocirea care s’a întâmplat azi dimineaţă ne-a impresionat. Asta nu înseamnă să nu continuăm lucrul.

Nu sunt excluse noui primejdii

Ce spune şeful regiunii miniere

D. inginer Gheorghe Furduescu ne-a spus :

„Explozia s’a întâmplat prin viitura de gaze, cari au pătruns în tunel. Aceste gaze au antrenat probabil o piesă metalică care prin cădere a produs scântei. Aerul care se pompa pe ventilatoare a permis producerea exploziei.

In mod obişnuit o explozie e precedată de o deplasare de aer. Această deplasare având o viteză foarte mare, a aruncat din tunel o căptuşeala de scânduri care a fost asvârlită la o distanţă foarte mare de gura tunelului, până la un deal din faţă.

Fenomenul întâmplat înainte de apariţia flăcărilor propriu zise din tunel, a permis inginerilor şi lucrătorilor cari se aflau la pompele de la gura tunelului să fuga. Altfel nenorocirea ar fi fost şi mai mare şi n’ar fi fost exclus să se înregistreze un număr mai mare de morţi. De altfel se observă că cei mai mulţi lucrători au rănile la spate, ceeace arată că au fost loviţi in momentul când se îndepărtau.

In momentul de fata terenul deasupra gurii tunelului s’a daramat si continua sa se darame cu incetul. Evident ca pot surveni noui primejdii. Singura primejdeie pe care o vad in ceasul de fata ar fi daramarea pamantului de la gura tunelului intr’o cantitate foarte mare oprind esirea gazelor. Atunci ar urma o explozie la gura tunelului. Cred ca ea ar fi de mai mica intensitate decat aceia care s’a produs azi dimineata.

Noi am luat toate masurile pentru a evita o noua nenorocire. Circulatia in regiunea incendiata a fost oprita.

Zorile înfricoşetoare la gura tunelului

Am putut obţine noui amănuntei asupra felului în care s’a desfăşurat explozia de astă-noapte Lucrătorii cari se aflau la pompe au trecut prin momente de mare panică. La un moment dat s’a produs o bubuitură foarte puternică. S’a auzit un vuet lăuntric, a urmat apoi un vârtej de scânduri şi de bolovani, cari au fost aruncate afară, cu neînchipuită viteză la depărtări foarte mari.

Imediat după aceia s'a produs aprinderea gazelor. Nu se vedeau decat flacări. Totul era roşu. Nimeni se putea înţelege cu vecinul său.

Lucrătorii au Început să fugă. Se auzeau ţipete şi vaete. Răniţii cereau ajutor, ceilalţi treceau peste trupurile lor căutând fiecare să se salveze. Nu se vedea şi nu se auzea nimic. Gemetele răniţilor şi strigătele lor de ajutor erau înăbusite de zgomotul produs de incendiu. In acest timp explozia devenea din ce în ce mai pronunţată.

POVESTEA UNUI RĂNIT

Am vizitat Ia spital pe cei câţiva răniţi mai uşor cari au rămas la infirmeria societăţii din Moreni.

Am vorbit cu mecanicul loan Coţion, dela pompe. El ne-a povestit scena cumplită de groază prin care a trecut.

Lucrătorii, oarecum optimişti, lucrau cu foarte multă tragere de inimă. La ora 1.30 focul încetase pentru câteva clipe. Ei credeau că este un simptom care se va repeta de câteva ori până ce locul va ii înăbuşit complect.

Explozia a fost o surpriză neaşteptată. Nici o măsură de prudenţă n’a fost luată.

De altfel, Inginerul Lazăr care conducea lucrările, nu era acolo In timpul exploziei. El lucrase trei zile şi trei nopţi dearândul şi nu mai avea rezistenţa necesara.

Pentru a se vedea starea de spirit e interesant de ştiut că acest conducător al lucrărilor, expediase o telegrama eri dupa masa anuntand ca focul a fost stins. Azi dimineaţă a şi primit felicitări telegrafice.

La un moment dat o bubuitură ne-a uimit, s’a creiat o atmosferă in care ne-am pierdut cu desăvârşire cumpătuL Era ceva la care nu ne aşteptam. Peste câteva clipe n’am vazut decat rosu pretutindeni. Am încercat să fug. In jurul meu era numai fierărie. Am reuşit, împreună cu alţi camarazi, cari se află răniţi mai greu, să ne strecurăm. In urma noastră nu se auzeau decât gemete.

O DESMINŢIRE

Reprezentanţii autorităţilor locale ne roagă să desminţim o ştire apărută in ziarul „Universul" şi în care se spunea că în timpul lucrărilor şi în timpul vizitei d-lui ministru Mirto, nici un organ al ministerelor de interne, industrie şi comerţ şi muncă n’ar fi fost de faţă.

Aceasta nu este adevărat întrucât toate autorităţile locale au stat la dispoziţia regiunii miniere, dând tot concursul în timpul lucrărilor.

H. Sr.

Consfătuirea dela regiunea minieră

Conducătorii societăţii cer să li se dea mână liberă

Eri la ora 5 d. a. a avut Ioc, la regiunea minieră, o consfătuire la care au luat parte d-nii ingineri Pavelescu, inspector dela ministerul de industrie şi comerţ; Krupenschi, directorul regionalei miniere Ploeşti; Furduescu, şeful regiunii miniere Moreni; Lazăr, conducătorul lucrărilor de stingere ; Elbin, directorul societăţii „Creditul Minier“; Krugs şi Andonie dela „Româno-Americana“ ; Chaillet, directorul societăţii „Astra Română"; inspector Drâculmescu» dela „Steaua Română" şi Jaqson dela „Româno-Americană“ şi Heipp, director la „Româno-Americană".

Comisiunea a cercetat cauzele cari au determinat producerea exploziei ; a examinat situaţia şi măsurile ce trebuesc luate. Este de notat că nu toţi membrii au fost de acord. S’au ivit divergenţe de păreri.

La un moment dat conducătorii societăţii „Româno-Americană“ au întrebat pe d. ing. Pavelescu, care prezida comlsiunea, dacă în aceste condiţiuni ministerul înţelege să continue a impune punctul său de vedere şi dacă societatea nu are voe să ia măsurile pe cari le crede ea singură de cuviinţă.

D. inginer Pavelescu, pe propria d-sale răspundere, a autorizat pe conducătorii societăţii „Româno-Americană“ să ia măsuri pentru stingerea focului la suprafaţă, lăsând d-lui inginer Lazăr sarcina de a continua mai departe lucrările începute cu aparatul său.

Comisiunea, după lungi discuţii, cari au durat câteva ceasuri, a hotatărit :

— Se va continua. pomparea noroiului greu amestecat cu ciment în conducta de 4 ţoli din tunel, care este in bună stare. Aceasta prin tunel. La suprafaţă se va pompa noroi în craterul sondelor No. 160 şi 82. Aceasta pentru a se obţine înăbuşirea focului.

Această operaţie se va reîncepe după câteva zile. In acest timp se vor monta pompe şi- conducte speciale.

Starea victimelor duse la Ploeşti

PLOEŞTI, 28. — Imediat ce autorităţile locale au fost anunţate de noua nenorocire întâmplată în zorii zilei la sonda No. 160 a soc. „Româno Americană" din Moreni, au plecat la faţa locului d-nii prim procuror D. Ştefănescu-Priboi, Constastin Vasilescu, chestorul poliţiei şi dr. Pădureanu, medicul soc. Româno-Americana.

Deasemeni au mai plecat d-nii colonel Iulian Marinescu, dela inspectoratul 1 jandarmi însoţit, de d-nii căpitan Eraclie Alexandrescu, comandantul legiunei Prahova şi căpitan Const. Simniceanu.

Din cercetările făcute şi declaraţiile luate s’a stabilit că explozia dela gura tunelului s’a produs la ora 5 şi 10 dim. precis, iar cauzele sunt cele relatate în altă parte a ziarului.

Dintre victimele exploziei 3 au fost aduse la spitalul Schuller din localitate. După ce au fost pansate li s’a dat drumul. Alte două victime au fost internate la spitalul „Boldescu" din calea Romană.

Starea lor este gravă.

D. dr. Mircea Bottez, medicul şef al spitalului, a constatat că aceşti doi lucrători au arsuri grave de gradul 2 şi 3. Li s’au dat imediat toate ajutoarele necesare.

Mai multe informatii la https://furcuta.blogspot.com/2020/11/au-chat-noir.html

Dimineaţa, martie 1930 (Anul 26, nr. 8333-8363), 1930-03-10 nr. 8342

Amănunte asupra groaznicei nenorociri dela Solonţ

Cum s ’a produs explozia.-Incă un mort

BACĂU, 8. — Nenorocirea întâmplată la sondele din Stăneşti-Solonţ a impresionat nespus de mult întreaga noastră regiune unde până acum nu s’au mai întâmplat explozii sau incendii la sonde.

Am plecat la locul nenorocirii pentru a vedea întinderea dezastrului. De pe şoseaua principală Bacău -Moineşti se desparte într’un punct o şosea ce duce la Măgireşti. De aici, drumul coteşte la stânga spre Solonţ, care este un important centru petrolifer. Toate schelele aparţin societăţii „Steaua“.

Dela Solonţ, drumul urcă mai departe în serpentine prăpăstioase încă opt kilometri, până ajunge la Stăneşti. Aci, sunt o serie de dealuri pe care, se află peste 50 de sonde ale societăţii Danub - Oil.

Sonda No. 28 se află oarecum izolată de celelalte , la o distanţă de vreo 200 de metri aproape de malul unui pârâu secat. De cealaltă parte a sondei, se întinde o pădurice.

CAUZA EXPLOZIEI

Pe vremuri, sonda dădea o producţie foarte bogată şi din cauza intensităţii cu care lucra s’a depus la fundul ei o mare cantitate de mâl. S’au luat atunci măsuri pentru curăţirea ei, fiind însărcinat cu această lucrare obişnuită la sonde, maestrul specialist Nicolae Comănescu.

Acesta luase în ajutor şase oameni. Sonda , înaltă de 40 de metri, se sprijină pe un podeţ lung de 30 metri şi lat de 8.

Pe la ora 3 d. a. Comănescu s‘a urcat pe podeţul de sus al sondei împreună cu lucrătorii Dumitru Condeţ, Panait Hogea şi Iacob Scholt. Ei erau ocupaţi cu încărcarea torpilei, care are o lungime de vreo 4 metri. In acest timp , pe podeţul de jos, alţi trei lucrători lucrau la despachetatul dinamitei, iar al patrulea urca cilindrii sus.

Lucrul continua în mod normal. Cilindrul trimise o încărcătură de 70 kilograme dinamita din cele 120 necesare unei asemenea operaţiuni. Deodată, din motive care nu s’au putut încă determina, dinamita a făcut explozie şi în acelaş moment întreaga schelă a fost prefăcută în ţăndări. A urmat numai decât o a doua detunătură şi apoi o a treia, produsă de aprinderea gazelor.

OAMENI COMPLECT SFÂŞIAŢI

Lucrătorii ce se aflau la baza sondei au fost asvârliţi la distanţă de 40-50 de metri, unii în albia pârâului alţii spre pădure. Cei dintâi s‘au ales cu răni mai uşoare.

Lucrătorii de sus, însă, au fost prefăcuţi în bucăţi, împreună cu schela sondei. Nici un craniu n‘a fost regăsit întreg, ci numai sfărâmături de oase şi bucăţi de carne amestecate cu aşchii de lemn şi cu pământ.

Unul dintre lucrători a fost complect carbonizat, corpul inchircindu-se şi făcându-se atât de mic încât abia se mai poate cunoaşte conturul unui om.

Unul dintre lucrătorii răniţi, internat la spital, are ochii străbătuţi de o aşchie de lemn.

UN FENOMEN CURIOS DE REFLEX

Bubuiturile produse de explozie s‘au auzit la depărtări colosale. Astfel, la schela soc. Steaua, situată la 10 kilometri, bubuitura a fost atât de puternică încât întreaga instalaţie a fost distrusă, producând societăţii mari pagube. Sonda era asigurată.

Prin curioase reflexe, explozia s‘a resimţit la o depărtare atât de mare, în timp ce sondele mai apropiate n‘au avut nimic de suferit. La o sută de metri depărtare de sonda No. 28 se află biroul societăţii. Funcţionarii de aci, păstrându-şi sângele rece s’au repezit să închidă supapa de siguranţă, pentru a împiedica erupţia petrolului şi a gazelor, căci altfel nenorocirea ar fi fost cu mult mai mare.

ÎNCĂ UN MORT

Eri a mai încetat din viaţă la spital lucrătorul Constantin Comănescu, astfel că numărul morţilor se urcă la 7. De pe urma lor rămân pe drumuri 30 de copii.

Locatia sondei nr. 28 UN Solont : 46.54919628,26.49258092

Sonda nr. 28 DO Solont a fost sapata de catre societatea Danub Oil pe zacamantul comercial Uture-Moinesti Oras in anul 1928 la o adancime de 240 metri.