Industria romana de petrol in 1906

Tribuna, Anul XI, Arad, Joi, 12 I 25 Iulie 1907, Nr. 154

Industria romana de petrol in 1906

Consulul Germaniei la Bucureşti a publicat nu de mult următorul interesant raport asupra industriei româneşti de petrol în 1906:

Anul 1906 a fost cel mal strălucit an pe care l-a înregistrat până acuma industria română de petrol. Aceasta însă nu înseamnă că şi din punctul de vedere financiar anul a fost bun şi pentru proprietarii de mine; în privinţa aceasta trebue să aşteptăm dările de seamă anuale pentru a putea face o idee. In general supracapitalizările şi cheltuielile mari de exploatare simt mereu lipsurile de care sufere, în măsură mare, industria românească de petrol.

Un raport al viceconsulatului nostru din Ploieşti conţine un tablou cuprinzător al mersului progresiv al industriei de petrol româneşti. In ce priveşte starea financiară a societăţilor existente la sfârşitul lui Decemvrie 1906 raportul menţionat dă următoarele date, la care trebue arătat că cifrele dintâi indică mărimea capitalului la sfârşitul lui 1906, iar cifrele din paranteza capitalurile la sfârşitul Iui 1905: Producători : Steaua română 46 milioane (40.000.000) Regatul român 24 milioane (5.000.000), Internaţionala 12 milioane (12.000.000), Buştenari 10 milioane (10.000.000), Sylva 10 mil. 5 sute mii, Italo-română 15 mii., Credit Petrolifer 5 milioane (3.000.000), Româno-Americana 12 mil. 500.000 , (5 mil.) Berca Petrol C-nie 3 mil. 250 mii (3.250.000), Neederland Petrol C-nie 2.500.000 (2.500.000), Columbia 4.500.000 (1.200 000) Arnheemsche Petr. C-nie. 1.617.000 (1.176.000) Societatea română pentru industria petroleului 1.607.500 (1.637.000), Speranţa 1 mil. 5 sute mii (1.500.000), Soc. des pétroles roum. 1.250.000, Matitza 1 mil. 250.000, Galo-romana 1.500.000 (1 mil. 120.000), Dâmboviţa 400.000 (400.000) Oltenia 300.000 (300.000), Izvorul 200 mii (200.000) Pasărea 200.000 (200. 000), Ialomiţa (200.000), Petrolifera 1.500.000, Alpha 1.000.000. Soc. anon Raky 2 milioane, Prima soc. rom. de foraj 750.000, Nafta 1.600.000, Moreni-Filipeşti 3 sute mii lei.

Societăţile de rafinerii : Aurora 7 milioane 450 mii (7.450.000), Vega 3 mil. 750 mii (3.750.000), Aquila Fr. Română 3 milioane (3.000.000) Iei. La aceasta mai trebue observat că societatea »MisiIişoara-Buştenari« şi-a vândut tot avutul societăţei »Aquila Franco Română« şi că societatea »Telega Oil Cy.« s'a transformat în »Sylva«.

»Steaua Română« a dat în 1906: 7 Ia sută dividendă faţă de 8 la sută în anul precedent. Internaţionala 6 la sută faţă de 7 3 la sută. Aurora 5 Ia sută faţă de 5 la sută. Societăţile »Buştenari« şi »Aquila Franco-Romana« au dat în 1906 dividende urcate : de o la sută faţă de 5 la sută şi de 6 Ia sută faţă de 5 la sută. Alte societăţi, cum Arnheemsche, Galo-Română, Ialomiţa etc. nu dau nici un divident. Rezultatul celorlalte societăţi nu sunt încă cunoscute.

Tabela următoare arată tabloul producţiunei de petrol în ultimii 4 ani:

In ultimii 4 ani, producţiunea pe petrol românească a crescut dar în mod constant. De remarcat este totuşi că numai judeţul Prahova are producţiune anuală superioară. Terenul cel mai productiv este Buştenari (acum în urmă Moreni şi Băicoi. N. Red.), care a produs 509.955 tone sau 55 la sută din producţiunea românească totală şi în 1906 a produs cu 98.679 tone mai mult sau 24 la sută faţă de 1905.

Incendiul sondei nr. 15 RA SOSP N

Adeverul, 1 Septembrie 1927

''Incendiul sondei din Moreni

Lucrarile de localizare

MORENI 1. -  Incendiul isbucnit Sâmbătă la sonda No. 15 schela Tisa Lupoaica - a societăţii „Sospiro“ din localitate continuă încă.

Schela era aşezată într’o regiune cu totul izolată şi pe una din înălţimile cele mai frumoase ale regiunei petrolifere Moreni.

Sonda cea mai apropiată de această schelă era la o depărtare de circa 200 metri.

CUM A ISBUCNIT INCENDIUL

Sâmbătă seara pe la orele 8 jumătate în timp ce sonda era in plină erupţie dând 60 - 90 vagoane ţiţei zilnic, se deslănţue o furtună grozavă.

Un trăsnet a lovit sonda No. 15 incendiind-o, mari limbi de flăcări începură apoi să se ridice, şi în mai puţin de un sfert de oră întreaga instalaţie a schelei a fost cuprinsă de flăcări.

In momentul isbucnirei incendiului se aflau în sondă: maistru sondor Moise Pantelimon, sondarii Niculescu Vasile şi Geană Mihai, mai multi muncitori şi inginerul Oscar Panov.

CINCI LUCRĂTORI RĂNIŢI

Acesta din urmă şi trei dintre muncitori, au reuşit să părăsească imediat schela. Ceilalţi adică maestrul sondor şi sondorii, printre care şi doi muncitori, căutând să scape printr’o altă eşire a schelei au fost răniţi.

Ei au fost imediat internaţi la spitalul din Filipeşti, unde eri după amiază unul din ei a murit.

Starea celorlalţi continuă să fie gravă. Au trecut de atunci aproape 3 zile şi focul continuă să ardă. De data aceasta se crede că erupţia este şi mai mare de circa 70 - 80 vagoane in 24 ore. Coloana flăcării are o înăltime de peste 60 metri şi se vede dela o mare depărtare.

După cum am spus mai sus, datorită faptului că sonda a fost instalată pe o înălţime, pentru stingerea ei s’a recurs la mijlocul întrebuinţat în trecut şi la Pleaşa, adică la facerea unui tunel.

CE NE SPUNE D. INGINER O. PANOV

In apropierea sondei la locul unde se sapă tunelul am găsit, supraveghind lucrările, pe d. inginer Oscar Panov, care a binevoit să ne dea următoarele lămuriri cu privire la operaţiunile ce se fac pentru stingerea focului.

LUCRĂRILE TUNELULUI

„După cum vezi se lucrează de trei zile la facerea acestui tunel, până acum săpându-se 14 metri. Mai sunt de săpat 9 metri jumătate ca să dăm de coloana sondei, care va fi perforată. Dealtfel am şi început să aducem aparatele ce se vor întrebuinţa la perforarea coloanei. Aceasta se va face cu un perforator rotitiv pus în funcţie de o maşină cu aburi. Operaţia de perforare va dura o zi, după care vom capta ţiţeiul printr’o conductă la un batal anume construit la depărtare de 100 metri, iar de aici cu ajutorul pompelor ţiţeiul va fi pompat la un rezervor mare de 600 vagoane.

ALTE ÎNCERCĂRI DE STINGERE

Dealtfel noaptea trecută a intervenit un fapt nou: capul de erupţie dela gura puţului care se îndoise din cauza flăcările a fost rupt, astfel că, coloana de foc a luat un mers ascedent, aceasta ne va determina să încercăm stingerea focului şi pe la gura puţului.

Incă în cursul după amiezei de astăzi vom încerca să ne apropiem de aceasta cu o pâlnie, un fel de clopot de fier ataşată la o coloană de fier de 12 ţoli prin care sperăm ca inăbuşind flăcările să captăm erupţia intr’un batal care se construeşte acum la 50 metri depărtare de gura sondei.

Dacă nici această operaţie nu va reuşi vom face o nouă încercare la noapte.

Cum am observat că în cursul noptei sonda are o periodicitate aproape constantă, după fiecare 24 ore şi sperăm că datorită acestui fapt ne vom putea apropia de gura puţului cu saci cu pământ şi cu ajutorul a 3 pompe instalate pe roate, având o compoziţie lichidă specială prin evaporare, se va putea stinge incendiul. Pompele vor fi aşezate la 7—8 metri depărtare de gură iar în acelaş timp 10 lucrători cu aparate speciale de mână vor da ajutor.

In acest mijloc dacă va fi posibil se va împinge în gura puţului un dop.

Operaţia care este însă sigură, şi dela care se aşteaptă un rezultat eficace - închee d. ing. Panov - este tot tunelul“.

CUM SE LUCREAZĂ TUNELUL

Lucrările pentru construirea tunelului înaintează foarte anevoios. Cu toate că se munceşte zi şi noapte de către 3 echipe de lucrători nu se pot săpa decât 6 metri în 24 ore, din această cauză ca pamantul este de humă fruibilă şi astfel este nevo să se facă o minuţioasă căptuşire cu cadre.

La toate încercările de stingere i-au parte activă supraveghind mersul lucrărilor d-nii ing. Domi Nicolescu, şeful inspectoratului minier şi ing. Furdoiescu precum şi inginerii Alexandru Ipcar şi Oscar Panov dela societatea „Sospiro“.

Pagubele cauzate de acest incendiu sunt foarte mari.''

I. VERMONT

Sonda 15 RA SOSP Moreni N

28 August 1927

Mai multe informatii : 

Petroblog: 1927 Tisa fire - Well 15 RA Sospiro in flames (furcuta.blogspot.com)

Petroblog: Incendiul sondei 15 Sospiro din Tisa (furcuta.blogspot.com)

Old oilfield postcards from Moreni

Regatul Roman workshop - view from the 1910s

Astra Romana pipeyard- view from the 1911

Astra Romana workshop - view from the 1930s

Anton Racky with his staff in 1906 at Moreni

Raky im Kreise seiner Belegschaft der Societatea Campina-Moreni 1906 

(A. Raky im hellen Anzug)

Nowdays location of Racky photo with his staff from 1906

Drilling for oil at Moreni in 1963

Drilling for oil at Moreni field with high-speed drills

Colorized Agerpress photo

Medias field

Gas well at Medias. Interwar colorized photo.

Cricov field

Oil wells near Cricov river at Moreni. Colorized photo.

Pascov field

Oil wells on the Pascov Valley at Moreni. Colorized photo

Arbanasi field

Arbanasi oilfield & Steaua Romana oilfield in 1921

Campina field

Oil wells at Campina in the 1910s. 

Ioan Craciun library.

Colorized photo

Newspapers photos with oil well in drilling during communist period

Workover team run by foremen Aurelian Radulescu at oil well 409 MPC Boldesti  spud in 1958 at 2465 meters. 

Photo St. Albescu, 1963

Oil well in drilling at Moreni in 1982

Oil well in drilling

 Scinteia newspaper, Year L, No 11 864, Sunday, October 12, 1980

One of the best oilmen brigades in the Pitesti region is the one led by Timofte Prunache, laureate of the State Prize.

Munca newspaper, no. 3046, Sunday, October 12, 1958

Adunarea generala a societatii I.R.D.P. in 1934

''Argus'', Sambata 23 Iunie 1934

Eri 21 Iunie la orele 11 a. m., s‘a ţinut adunarea generală ordinară a soc. I. R. D. P. pe exerciţiul anului 1933, care este al 13-lea de la înfiinţarea societăţii.

Adunarea a fost prezidată de d. avocat Chiriac, fiind legal constituită cu peste o treime de acţiuni prezentate faţă de emisiunea întreagă de 1.200.000.

Scrutători au fost desemnaţi d-nii: M. Atias şi L. Cristescu.

ORDINEA DE ZI

Se dă citire raportului consiliului de administraţie asupra exerciţiului cuprins între 1 Ianuarie 1933—31 Decembrie 1933.

Acest raport, face o expunere a situaţiei grele prin care a trecut întreaga industrie de petrol în acest exerciţiu, situaţie care firesc a fost resimţită de soc. I. R. D. P.

Iată câteva părţi esenţiale din cuprinsul raportului.

UN AN AGITAT

Anul 1933 a fost un an agitat pentru industria de petrol. Iniţiativa de îndreptare, pe care către mijlocul anului trecut preşedintele Statelor Unite a concretizat-o într’un complex de decrete şi regulamente, intitulat „Codul de petrol“ a provocat oarecare optimism în industria de petrol şj o urcare a preţurilor. Această îndreptare însă n'a fost de lungă durată, pe deoparte din cauza scăderii monezei americane, iar pe de altă parte din cauza imposibilităţii ce s‘a constatat că există, de a se pune ordine în industria americană, care este astăzi foarte desorientată. Toate măsurile preconizate nu au putut fi aplicate în această tară, astfel că eforturile de asanare au rămas fără efect până acum. Repercusiunea acestei situaţii a fost profund resimţită la noi. Luptăm în mod continua ca cele mai mari dificultăţi, deoarece preţurile au atins în cursul exerciţiului trecut nivelul cel mai scăzut ce s‘a înregistrat în industria noastră.

Pe piaţa internă, lupta fără scop şi fără explicaţie, a continuat mai intens, preţurile fiind câteodată mai scăzute decât cele dela export, O înţelegere in vederea asanării pieţii noastre şi care ar fi putut avea de rezultat menţinerea preturilor, nu s‘a putut realiza până acum.

Preţul actual de lei 3000 până la 4000 de vagon ţiţei este departe de a fi remunerator, el neputând acoperi, chiar ţinând cont de ameliorarea condiţiunilor de lucru nici măcar cheltuelile de foraj şi exploatare. Pe de altă parte, regimul fiscal apasă greu in ultimii ani industria de petrol, cu toate intervenţiunile şi demersurile făcute pe lângă guvern în diferite rânduri, de către reprezentanţii industriei petrolifere, care au demonstrat cu cifre, imposibilitatea de a lupta cu concurenţa străină, Societatea noastră a avut în mijlocul acestei situaţii dificile, de făcut eforturi mari spre a putea face faţă împrejurărilor nelipsind bine înţeles a continua politica de economii severe, care este la baza programului sâu de câţiva ani încoace.

ACTIVITATEA SOC. I. R. D. P.

Producţia societăţii noastre fost în cursul anului 1933 de 15.684 vagoane ţiţei, menţinându-se astfel, la un nivel aproape identic ca cel al anului precedent.

Această producţie s’a repartizat în 1933 după cum urmează:

Ţiţei neparafinos 12.551 vagoane,

Ţiţei semi-parafinos 1.347 vagoane,

Ţiţei parafinos 1.785 vagoane.

Total 15.684 vagoane.

Repartiţia producţiei pe şantiere se prezintă astfel:

Moreni Cricov kgr. 15.741,2

Moreni Pâscov kgr. 1.023.081,0

Ochiuri kgr. 1.347.572,0

Pietriş kgr. 143.212,9

Merişor kgr. 10.552.878,0

Runcu kgr. 1.102.008,0

Gorgoteni kgr. 1.500.310,1

Total kgr. 15.684.803,2

FORAJUL

S‘a săpat în anul 1933 un număr de 5780 mtr. faţă de 3356 m. săpaţi în 1932.

Numărul total al sondelor sapate a fost de 5 sonde şi anume :

Schela Merişor sonda No. 28* adâncime 716 mtr.;

Schela Merişor sonda No. 30** adâncime 712 mtr.

Schela Gorgoteni sonda No. 1*** adâncime 1378 mtr.;

Schela Gorgoteni sonda No. 2**** adâncime 1521 mtr.;

Schela Gorgoteni sonda No. 3***** adâncime 1453 mtr.

Sondele răzbite în 1933 au fost 3 şi anume: Sonda No. 28 Merişor; Sonda No. 1 Gorgoteni; sonda No. 2 Gorgoteni.

La finele anului se găseau în producţie un număr de 18 sonde şi anume: Sonda No. 7 Ochiuri, No. 20 Merişor, No. 24 Runcu; sonda No. 19 Ochiuri, No. 24 Merişor, No 29 Runcu; sonda No. 2 Merişor, No. 26 Merişor, No. 101 Runcu; sonda No. 10 Merişor, No. 2 Merişor, No. 30 Moreni Pâscov; sonda No. 16 Merişor, No. 1 Gorgoteni, No. 40 Moreni Pâscov; sonda No. 18 Merişor, No. 2 Gorgoteni, No. 66 Moreni Pâscov.

Situaţia lucrărilor la finele anului 1933 se prezenta astfel: Sonda No. 30 Merişor în sapă la adâncime de 712 mtr.; sonda No. 3 Gorgoteni în sapă la adâncime de 1453 mtr.

INVESTIŢIUNI

Spre a putea menţine în viitor nivelul producţiei, am fost nevoiţi, dat fiind epuizarea vechilor perimetre, să realizăm politica de achiziţionare de terenuri noui ce ne-o impuseseră încă de mult, adresându-ne în acest scop, atât Statului pentru a ne atribui perimetre de explorare şi exploatare în conformitate cu Legea Minelor, cât şi de la particulari dela cari am luat în concesiune în cursul anului trecut, diverse parcele importante.

Perimetrul de explorare din regiunea Colibaşi, a cărui suprafaţă este de 900 hectare a fost prospectat în cursul ultimelor Iuni cu ajutorul câtorva puţuri de mână. O continuare a acestor lucrări este încă necesară, înainte de a lua o deciziune în vederea fixării locului pentru prima sondă de explorare pe acest perimetru.

In afară de aceasta, am cerut — în urma cercetărilor geologice întreprinse de serviciul nostru de stadii — alte 3 perimetre de explorare în regiunele pe cari lucrările făcute în ultimul timp în zona acestor regiuni, le indică ca fiind probabil petrolifere.

VENITURILE ŞI BILANŢUL

Veniturile brute ce au rezultat din vânzarea ţiţeiului, a gazelor şi gazolinei, au fost de lei 76.631.680. Preţurile cele mai ridicate pentru ţiţei au fost realizate numai în ultimele trei luni ale anului. Ele au atins nivelul cel mai scăzut, în primele 9 luni.

Deasemenea, tot in ultimlle 3 luni ale anului, producţia societăţii a fost în progres.

Din examinarea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere, rezultă că societatea a realizat un beneficiu brut de lei 82.814.026,— din care scăzăndu-se cheltuelile de administraţie şi exploatare, redevenţele şi impozitele, s’a trecut la amortizări, suma de lei 40.249.005.—

Vă rugăm să binevoiţi a admite reportarea soldului de lei 1.035.005, pe anul viitor.

DISCUŢIA RAPORTULUI CONSILIULUI ŞI AL CENSORILOR

După citirea raportului, iau cuvântul d-nii Rusch, Clinceami, Crivda, C. Petrescu, Epureânu şi alţi acţionari, formulând unii diverse obiecţiuni, critici şi propuneri, alţii elogii la adresa conducătorilor societăţii.

Se dă apoi citire raportului censorilor, semnat de d-nii L. Catargi, Emil Ioachimovici, M. Gr. Popescu, expert contabil, inginerii V. Secară şi P. Stroescu, care între altele, relevează că: „in cursul exerciţiului încheiat, consiliul de administraţie a trecut la realizarea unui vechi program al său, achiziţionând importante parcele de terenuri, cari asigură buna desvoltare şi viitorul societăţii, continuând cu perseverenţă această linie de conduită.

Buna gospodărie — continuă raportul censorilor — semnalată de noi în trecut, a impus şi anul acesta ca prin bilanţul prezentat, să se prevadă un amortisment de lei 40 milioane, în timp ce cheltuielile înscrise la profit şi perdere arată grija consiliului de a comprima la minimum cheltuielile propriu zise, pentru a consolida cât mai mult societatea în împrejurările grele prin cari a trecut în exerciţiul incheiat, când preţul ţiţeiului a atins nivelul cel mai scăzut din ultimii ani.

RĂSPUNSUL PREŞEDINTELUI ŞI AL ADMINISTRATORULUI DELEGAT

La obiecţiunile, propunerile şl elogile acţionarilor, au dat lămuriri şi au mulţumit d-nii Chiriak, preşedintele adunării şi Al. Donescu primarul municipiului Bucureşti, administrator delegat şi director general al soc. I. R. D. P.

D. AL. DONESCU, şi-a exprimat regretul sincer ce-l resimte de a nu fi putut oferi anul acesta un divident acţionarilor. Cauza acestei situaţiuni, rezidă în faptul că pe când producţia ţiţeiului este în creştere continuă, preţul său la export scade necontenit, in aceste împrejurări nu este permis societăţii să scoată numerarul din casă. Acest numerar este necesar pentru investiţii în terenuri noui, căci in petrol nu se poate trăi fără investiţii cât mai numeroase în terenuri şi sonde noui pentru pregătirea producţiei viitoare. Statul distribuie noui perimetre pentru exploatare prin licitaţie publică şi societatea trebuie să dispună în orice moment de fondurile necesare pentru a concura pentru obţinerea lor cu celelalte societăţi.

De aceia, d. Donescu, roagă adunarea să consimtă la acest efort şi sacrificiu necesar în interesul propăşirei societăţii. Cu privire la obiecţiunile formulate de unii acţionari, că nu s’a aplicat sancţiuni aspre conducătorilor din trecut ai societăţii, d. Al. Donescu lămureşte că trecuta gospodărie a societăţii n’a fost incorectă şi deci nu atrăgea după ea nici un fel de sancţiuni penale. Ea a fost numai greşită, din cauza investiţiilor şi aprovizionărilor prea costisitoare şi in parte inutile.

Mai departe d. Donescu, s'a asociat la părerea majorităţii acţionarilor, cari s’au opus la o reducere a capitalului societăţii, neoportună în împrejurările actuale.

Incheiănd cuvântarea sa, d. Donescu a mulţumit acţionarilor pentru cuvintele elogioase ce i-au adresat, făgăduind că va sta şi în viitor de veghe cu toată grija pentru a apăra şi asigura interesele acţionarilor la această societate. Punându-se la vot ordinea de zi ea este aprobată în unanimitate de adunare. Adunarea realege în consiliul de administraţie pe d. Al. Donescu şi J. Vasilescu Valjean, precum şi întreagă comisie de censori.

I. Radu

*Sonda 28 IRDP Nord Ochiuri Gorgota sapata in anul 1933 la o adancime de 716 metri pe zacamantul comercial Ochiuri-Gorgota

**Sonda 30 IRDP Nord Ochiuri Gorgota sapata in anul 1933 la o adancime de 712 metri pe zacamantul comercial Ochiuri-Gorgota

***Sonda 1 RVS Viforata sapata in anul 1933 la o adancime de 1384 metri pe zacamantul comercial Viforata-Razvad-Gura Ocnitei Vest.

**** Sonda 2 IRDP 8 RVS Viforata sapata in anul 1933 la o adancime de 1512 metri pe zacamantul comercial Viforata-Razvad-Gura Ocnitei Vest.

*****Sonda 3 IRDP Viforata sapata in anul 1934 la o adancime de 1491 metri pe zacamantul comercial Viforata-Razvad-Gura Ocnitei Vest.

Adunarea generală a Soc. „Creditul Minier’’ in 1940

‘’Romania’’, 10 Aprilie 1940, Nr. 670

Activitatea Societăţii pe anul expirat; programul de viitor; regimul de transfer al acţiunilor Societăţii

„Creditul Minier’’, şi-a ţinut eri adunarea generală ordinară şi extraordinară, în sala de şedinţe a Camerii de comerţ şi industrie.

A prezidat d. Costin Stoicescu asistat de d. director general ing. T. Dobrescu şi ceilalţi membri ai consiliului de administraţie.

Adunarea generala extraordinara.

Intrând în desbaterea ordinei de zi a adunării generale extraordinare, d. Costin Stoicescu, desvoltă motivele cari au dus la convocare şi anume modificarea statutelor în ceea ce priveşte: suprimarea din obiectul societatii eventualele operaţiuni de bancă (prevăzute de art. 4), operaţiuni ce nu cadrează cu acest obiect şi pe care de altfel niciodată nu le-a practicat. Transferul acţiunilor să se facă numai cu aprobarea consiliului de administraţie şi numai dela români la români. D. Stoicescu demonstrează că această măsură trebuit să fie luată, întrucât în ultima vreme anumite grupuri străine ar fi încercat acapararea acţiunilor Societăţii. D-sa arată că pe această cale nu se va ivi nici un fel de greutate în libera circulaţie a acţiunilor.

Activitatea pe anul expirat

După ce au fost aprobate modificările propuse, s’a intrat în ordinea de zi a adunării generale ordinare anuale.

D. preşedinte C. Stoicescu, a făcut o expunere asupra activităţii Societăţii care in linii mari s’a desfăşurat, astfel :

Producţia.

In cursul anului 1939 s’au extras: ţiţei 304.067,700 tone, gazolină 13.400 tone din 94.436.500 m.c. gaze prelucrate. Producţiile acestea reprezintă 79,84%, respectiv 60% din producţiile anului precedent, cari au fost de 380.812 t. ţiţei şi 22.322 t. gazolină. Scăderea producţiei de ţiţei este datorită declinului normal al terenurilor şi sondelor în exploatare şi lipsei de rezultate în regiunile explorate. Actualmente se explorează regiunea Măgurele şi sunt indicii serioase că această regiune va fi productivă.

Forajul.

In cursul anului 1939 s au săpat 16.039,80 m. în 10 sonde. Au fost săpate în şantierele de exploatare Moreni şi Plavia 7 sonde cu un total de 11.858,50 m. In regiunile explorate Măgurele şi Chiţorani s’au forat în 3 sonde 4.181,30 m.

Din cele 7 sonde de exploatare, 6 au fost săpate în schela Moreni. Ele au fost plasate în intervalele sondelor existente. Sonda din schela Plavia, 256*, a fost săpată deasemenea între cele 4 sonde cari erau în producţie.

In regiunile de explorare:

a) La Chiţorani s’a complectat explorarea prin săparea a 337 m. în sonda No. 351**. Sonda aceasta a rămas fără rezultat.

b) La Măgurele, regiune ce a indicat probabilităţi de productivitate rentabilă, s’a săpat în 2 amplasamente nordice, pentru determinarea structurei, sondele No. 2 şi No. 3***.

Explorare.

Societatea a avut o activitate de explorare excepţională, dacă se compară cu activitatea şi posibilităţile marilor societăţi petrolifere ale tării noastre.

Astăzi „Creditul Minier” sub acest raport, se plasează în fruntea tuturor.

Lucrări de explorare începute de alte întreprinderi au fost suspendate; „Creditul Minier” perseverează şi o face în stil mare, satisfăcând prin această atitudine şi o necesitate de ordin naţional.

Prin acest efort şi prin achiziţiile de terenuri probabil petrolifere, făcute in cursul anului 1939, se contează pe desvoltarea producţiei în anii ce urmează, la un nivel mai ridicat decât cel actual. Societatea a socotit necesar să-şi asigure în primul rând, terenuri cari după părerile geologilor să prezinte cele mai mari posibilităţi de productivitate. Astfel a mai obţinut în cursul anului, în afară de aceasta, încă un nou ţinut minier de 50.000 ha. la Tg. Jiu, şi procedura legală este în curs pentru a mai obţine un al treilea ţinut minier în regiunea Piteşti. Activitatea de explorare a societăţii va trebui să ia astfel, în anii următori, proporţii mari, cu mai mult decât până acum şi să asigure întinderi de exploatat demne de rolul la care această întreprindere are dreptul să aspire.

Rafinaj.

Societatea „Creditul Minier” a prelucrat în rafineria Brazi, în anul 1939, 384.090 tone ţiţei, fată de 389.410 t. în anul 1938, deci o scădere de 1,3%. Prelucrarea rafineriei Brazi se află la o cotă de 6,60% din prelucrarea totală a ţării.

Societatea „Creditul Minier” a utilizat la cracare o cantitate de 143.512 tone păcură în 1939 faţă de 141.822 tone in 1938.

Randamentul total al benzinei inclusiv White spirit-ul a fost de 37,45% faţă de 37,03% în 1938.

Toate acestea s’au obţinut cu toată scăderea de 20 la sută a producţiei proprii.

In rafineria Brazi se află în construcţie, urmând să fie terminată în primăvara anului 1940, o instalaţiune pentru benzină de aviaţie, unică în felul ei în Europa.

Vânzări.

Societatea „Creditul Minier” a contribuit la acoperirea consumului intern de 1.784.750 tone, cu o cantitate de 121.148 tone, adică 6,79% faţă de consumul intern total al ţării. Raportate la cantitatea de 352.470 tone produse rezultate la fabrică, vânzările la intern reprezintă o cotă de 34,38%. Cum cota de prelucrare a rafineriei Creditului Minier este de 6,60% din prelucrarea totală, rezultă că societatea „Creditul Minier” a depăşit livrările la consumul intern, cu 1,13% faţă de cota de prelucrare.

In cursul anului 1939 s’au expediat la filiale 103.262 tone produse.

In cursul anului 1939 s’au exportat şi facturat la alţi clienţi decât filialele Societăţii 196.482 tone faţă de 113.249 tone In 1938, deci cu o creştere de 83.233 tone.

Investiţiuni.

Acest post se închee la 31 Decembrie 1939, cu un total de lei 1.187.871.143, faţă de 1.034.605.935 lei. Diferenţa este de lei 153.265.208, reprezentând plusul de investiţiuni făcute în cursul anului 1939. Acest plus de investiţiuni se descompune, la rândul său, în următoarele:

1. Investiţiuni la sonde, şi instalatiuni noui în şantiere lei 44.023.000.

S’au făcut investiţiuni la 6 sonde noui de exploatare şi completări la două sonde vechi, şi investiţiuni in 3 sonde de explorare In regiunea Măgurele.

In realitate investiţiunile totale la sonde se ridică la lei 55.977.000, însă contabil cifra aceasta se reduce la Iei 44.023.000, pentru că s’au recuperat materiale, prin demontare de la sonde şi instalaţiuni vechi, în valoare de lei 11.954.000.

2. Una din investiţiile cele mai importante făcute în cursul acestui an, a fost achiziţionarea de terenuri noui. Valoarea terenurilor noui achiziţionate se ridică la lei 68.724.428.

3. In sfârşit, o a treia investiţie de mare importanţă este instalaţia pentru fabricarea benzinei isooctanice pe lângă Rafineria Brazi. S’au investit în această lucrare nouă până azi lei 21.814.882. Lucrările de construcţiune sunt aproape complet terminate şi materialele în cea mai mare parte aduse pe şantier; urmează ca în următoarele două luni să se facă montarea lor.

Adunarea a aprobat darea de seamă, bilanţul şi contul de profit şi pierdere, dând descărcare consiliului de administraţie de gestiunea sa pe exerciţiul 1939.

Complectarea locurilor de consilieri vacante, a fost lăsată la latitudinea consiliului de administraţie care va lucra către acest scop, prin cooptări.

*Sonda 256 CRM Urlati sapata in anul 1939 pe zacamantul commercial Ceptura-Urlati la o adancime de 1180 metri.

**Sonda 351 Schiau Chitorani Valea Orlei

***Sonda 1 NP Magurele sapata in anul 1938 la o adancime de  2564 metri si Sonda 2 NP Magurele sapata in 1939 pe la o adancime de 1330 metri, ambele pe zacamantul commercial Pacureti-Magurele.

„Creditul Minier“ - O societate românească pentru industria petrolului

''Argus'' - numar special, 1935

Filialele din străinătate. Lucrărlle de explorare. Rafinajul. Perfecţionarea mijloacelor de extragere.

Atât din punct de vedere al capitalului social cât şi din acela al activităţei desfăşurate în decursul timpului, „Creditul Minier" deţine un loc de frunte printre societăţile industriale din România, si în special printre acele cari se ocupă cu industria şi comerţul petrolului.

Anul acesta, când societatea „Creditul Minier" îşi inaugurează noua şi marea rafinerie dela Brazi şi sediul nou clădit, din Bucureşti, o privire retrospectivă ai celor aproape 17 ani de activitate în domeniile extracţiei, prelucrărei şi comercializărei petrolului, ilustrează succesul obţinut şi înfăptuirile frumoase realizate de această societate românească, creiată în 1919 la Bucureşti de ingineri de mine, geologi şi technicieni români, cu scopul de a valorifica bogăţiile miniere ale României.

Atât sporirea continuă şi importantă a capitalului social, care dela 1.750.000 lei la constituire însuma încă din 1927 lei 605 milioane deplin vărsaţi, în afară de rezerve cari actualmente ating circa 200 milioane lei, cât şi desvoltarea rapidă a activităţei sale industriale, i-au asigurat în scurt timp, unul din primele locuri între societăţile petrolifere din România şi au dovedit oportunitatea creerei nouei societăţi.

Înfiinţarea filialelor în străinătate

Astăzi, Creditul Minier, pe lângă faptul că este cea mai mare societate petroliferă cu capital naţional românesc din ţară, şi-a extins sfera sa de activitate în mai toată Europa, prin înfiinţarea de societăţi filiale în principalele ţări europene.

Cele cca, 80 sonde situate pe terenurile sale de exploatare din principalele şantiere ale României: Moreni, Ochiuri, Gura Ocniţei, Boldeşti Hârsa Viforâta Poenăreanca, Mărgineni, etc. in suprafaţă de aprox, 700 ha. asigură soc. Creditul Minier o producţie anuală importantă — 580.000 tone extrase în 1935 — menită să aprovizioneze nevoile de prelucrare ale rafinăriilor de cate dispune la Brazi şi la Doiceşti societatea.

Creditul Minier utilizează aparate de foraj rotative, similare cu cele existente în America fapt ce i-a dat posibilitatea să sape şi să pună in producţie sonde, la adâncimi mari în perioade de timp minime, şi să foreze sonda cea mai adânca din Europa şi una din cele mai adânci din lume, la Chiţorani.

Statia de incarcare in vagoane cisterna de la Rafinaria Brazi 1935 Creditul Minier

Sondele Creditul Minier de la Moreni in 1935

Lucrările de rafinaj

Progresele realizate de societate sunt datorite in special faptului că totdeauna conducătorii acestei instituţii au înţeles să se ţină in ritm cu progresul modern adoptând, atât în domeniul exploatarei cât şi al prelucrărei petrolului, metodele moderne utilizate in străinătate şi prin faptul că au realizat legături directe cu piaţa internaţională a petrolului, valorificând astfel produsele româneşti in mod optim.

De asemeni şi in domeniul rafinajului activitatea societăţei este demnă de toată atenţiunea, atât prin totalul de peste 4 milioane jumătate tone de ţiţei prelucrat, cât şi prin frumoasa iniţiativă din ultimii ani, a societăţii, de a construi la Brazi, lângă Ploeşti, o rafinărie nouă, modernă, care să asigure rafinarea in condiţiuni optime a intregei sale producţiuni şi care prevăzută fiind cu ultimele perfecţionări technice, să permită o valorificare cât mai complectă a ţiţeiului.

Rafinăria dela Brazi, care a fost concepută de technicienii români ai societăţii şi ridicată în mai puţin de 2 ani, a fost pusă în stare de funcţionare încă din luna Mai 1935.

Capacitatea sa actuală de prelucrare de circa 500 000 tone anual, instalaţiunile moderne de pipe-still şi cracking precum şi o serie întreagă de perfecţionări realizate atât la toate celelalte instalaţiuni anexe de pompare, de încărcarea vagoanelor cisterne şi de depozitarea produselor obţinute în această rafinărie modernă, să fie mult superioară celor ce se pot obţine în rafineriile cu instalaţiuni nemodernizate.

Rafinaria Brazi. Instalaţia de Craking ‘‘Dubbs“

Lucrările de explorare

Jn afară de activitatea de foraj cu scopul de a exploata zăcămintele petrolifere cunoscute, trebuesc menţionate lucrările de explorare executate de societatea Creditul Minier în regiunile : Moreni, Viforâta, Boldeşti, Hârsa, Chitoranj şj Mărgineni.

Deşi societatea Creditul Minier a urmărit totdeauna o exploatare raţională şi economică a zăcămintelor, evitând printr’o extracţie prea intensă deprecierea principalei bogăţii româneşti, petrolul, totuşi, atât adâncimea din ce în ce mai mare a straturilor petrolifere productive cât şi epuizarea rapidă a unor şantiere unde stratul de petrol are o grosime mică au silit-o să intensifice în ultimii ani, activitatea forajului, atingând în 1934, un maximum de 42.000 m.

Importanţa activităţei societăţei reese şi mai sugestiv din cantitatea totală extrasă în decursul ultimilor zece ani, ce se cifrează la peste 5 milioane jumătate tone, pentru anul 1935 producţia Soc. Creditul Minier urcându-se la circa 580.000 tone.

Evolutia industriei petroliere

''Argus'', 1935

Situatia la 1910-Rafinajul-Perfectionarile tehnice-Sporirea productiei

Industria petroliferă a României, deşi cu rădăcini mai vechi în trecutul timpurilor, nu s'a putut afirma cu toată tăria, evidenţiind caracterul ei net de progres, decât din anul 1906. Perioada premergătoare anului 1857, de când încep înregistrările statistice în materie de producţie de ţiţei, a fost caracterizată printr'o extracţie de ţitei limitată la stricte nevoi domestice sau de medicină vulgară, Dela 1857 la 1896, când s‘a instalat prima sondă mecanică de către „Steaua Română”, exploatarea a evoluat încet, producţia atingând deabia în 1897 cifra de 110.000 tone, Cu 10 ani mai târziu, în 1906 cifra o găsim sporită la 887.100 tone.

1910

Cu anul 1910 şi fixarea în tară prin întreprinderi de prim ordin a noilor capitaluri însemnate, se deschide calea hotăratoare care îndrumează paşii tinerei noastre industrii către culmi nebănuite, dovedite în 1935 prin cifra impresionantă a exportului: 6.611.000 tone dintr’o producţie de ţiţei de 8.385.000 tone Pentru anul 1910, cifra extracţiei a arătat 1.355.407 tone şi exportul s’a cifrat la 586.000 tone. 

După 25 ani, în 1935, sporul producţiei arată un indice de 620 şi al exportului de 1280 faţă de anul 1910. 

Dacă progresele ar fi fost paralele în toate ramurile de activitate ale ţării, petrolul nu ar fi prezentat importanţa capitală, pe care o deţine astăzi.

Sondaj hidraulic efectuat la Pietrari in anul 1910

Sonda numarul 3 Doicesti* sapata in anul 1910 pe concesiunea C.M.Pleyte Mz

Din examinarea numai a acestor câtorva cifre se găseşte şi justificarea rolului de seamă atribuit industriei petrolifere, întrucât ea nu este chemată numai a satisface necesităţile ţării cu derivatele sale preţioase, ci contribuie cu toată greutatea celor aproape 8 jum. miliarde lei la asigurarea unei balanţe de plăţi active. Prin caracterul ei exportativ, întrucât 80 Ia suta din producţia rafinăriilor, se trimite în ţările consumatoare, petrolul şi-a câştigat acel loc, pe cari toate celelalte industrii şi agricultura laolaltă deabia îl pot ţine, întrucât valarea exportului petrolifer trece de jumătate din totalul general al tării. 

Când ne gândim că 25 de ani în urmă petrolul nu reprezenta pentru balanţa de export decât o modestă proporţie de 6 la sută din valoare şi 13 la sută din cantitate, ne dăm seama de marea schimbare produsă în structura economică a ţării .

Prin anul 1910 rezervele de petrol ale ţării erau evaluate de specialişti la cam 60 milioane tone, Realitatea este că s’au extras peste 91 milioane tone şt producţia pare a-şi menţine stabilitatea datorită noilor regiuni ce se descoperă şi cari împlinesc golurile lăsate prin epuizarea şantierelor mai vechi. 

Fie că rezervele actuale ale ţării vor fi suficiente pentru 10, 20, 30 sau mai mulţi ani, industria petroliferă, şi-a făcut întreaga datorie de a constitui un factor de real progres în afirmarea economică a ţării, în perioada grea lăsată de cicatricele răsboiului mondial.

Rasboiul

La retragerea trupelor în Moldova, industria petroliferă a fost distrusa pentru a nu cadea in mana inamicului. S’au deteriorat si astupat sondele, s’au defectat instalaţiile rafinăriilor şi s’a dat foc stocurilor. In Moldova şantierul „Stelei Române", printr'o exploatare intensivă a putut acoperi nevoile stricte ale armatei şi populaţiei.

Refacerea

Munca de refacere începută în 1918, a necesitat pricepere şi capital. Vechile întreprinderi au făcut apel la grupurile de capitalişti englezi, francezi, olandezi şi belgieni, iar noile formaţiuni din ţară dotate cu terenurile petrolifere ale statului, au format societăţi cu capital românesc. Datorită noilor investiţii, s’a putut desvolta neîncetat extracţia şi spori capacitatea rafinării lor, s'au construit altele noi şi amenajat moderne cele existente.

Perfecţionările tehnice

In şantiere au fost adaptate toate practicile din şantierele americane pentru a economisi cheltuielile de tubaj şi micşorarea duratei de foraj. Printre sondele cele mai adânci din lume am avut a nota pe aceia „Creditului Minier” din Chiţorani, care a atins adâncimea de 3.382 metri, faţă de 3.900 metri, cea mai mare adâncime mondială cunoscută. 

Prin carotaje electrice s’a stabilit un control absolut al stratelor parcurse în perioada forajelor, iar prin prospectări geofizice şi electrice, aplasamentul sondelor se face în condiţiuni optime.

Rafinajul 

In rafinării, instalaţiile de cracaj pentru obţinerea în mai mare măsură a benzinei şi acele de reformig pentru a obţine o benzină cu punct octanic ridicat, sunt progrese demne de remarcat, punând industria noastră alături de cea americană. In materie de uleiuri, prin prelucrarea lor în condiţii după ultimile cerinţi ale ştiinţei şi amestecurile cu uleiurile vegetale în proporţie echitabilă, s’au putut obţine rezultate excelente, chiar acolo unde se cere un ulei extrem de îngrijit (uleiul marin)

Folosirea gazelor

Din gazele obţinute în şantiere, gaze ce altă dată erau arse, se extrage gazolina în proporţie de 111 kgr. Ia 1000 metri cubi. Din totalul producţiei de gaze de 2 jum. miliarde metri cubi aproape două miliarde (84 la sută), s‘a degazolinat extrăsându-se 220.000 tone gazolină. Gazele degazolinate (sărace) ca şi cele nedegazolinate (bogate), folosesc la aprovizionarea oraşelor Ploeşti şi Câmpina, existând şi un proect pentru aducerea gazelor în Bucureşti. Preţul de revenire ar fi cam la o treime faţă de gazul de uzină, puterea calorifică fiind de 10 mii calorii pentru cele de sondă faţă de 5.000—6.000 ce degajă metrul cub din gazul de iluminat. De unde în anul 1910, gazele utilizate în schele deabia atingeau cifra de 69 milioane metri cubi, în 1935 se ajunge la folosirea a aproape 2 miliarde metri cubi, dintr’un debit de 2 jum. miliarde metri cubi. 

De puţini ani s'a început şi la noi punerea în consumaţie a gazelor lichefiate în tuburi, ce sunt puse la dispoziţia consumatorilor. Acestea sunt ultima expresie a practicei utilizării produselor petrolifere. La zeci şi sute de kilometri se poate avea lumină, căldură prin buteliile de gaz lichefiat, după modelul american sau cel din Franţa iar la noi Schelgas. In decurs de 25 ani, producţia de ţiţei a ţării a sporit de peste 6 ori. Dintre vechile schele Gura Ocniţei cu regiunile învecinate arată un spor de peste 2 jum. milioane tone, faţă de anul 1910. Moreni-Piscuri arată o creştere de aproape 7 sute de mii tone. Exploatările din judeţele Buzău şi Bacău arată câte o creştere de 12 mii şi 26 mii tone te 1935 faţă de 1910. Micşorări de producţie tot faţă de anul 1910 înregistrăm la Băicoi-Tintea (60 de mii tone) şi Câmpina cu aproape 90 la sută (297 mii tone). Sporul anului 1935 faţă de 1910 este de 7.033.000 tone, schelele noi alimentând: Răzvad-Ochiuri (1 milion 201.000 tone), Bucşani (643 mii tone), Boldeşti (1.546.000 tone) Ceptura (354.000 tone) şi Ariceşti (222.000 tone), în anul 1935.

Forajul

Forajul ce în anul 1910 se cifra la 60 mii metri, a sporit în anul 1935 la 312.500 metri si trebuie notat că în epoca de după răsboi, anul cu forajul cel mai ridicat a fost 1934 (376.950 metri). Productivitatea pe metrul forat ce în 1910 era de 22.5 tone a arătat în anul 1935 cifra de 26.8 tone pe metru.

Prelucrarea ţiţeiului

Prelucrarea ţiţeiului era asigurată în anul 1910 prin 58 rafinării mari şi mici, având o capacitate totală de 2.305 mii tone. In 1935, avem 62 rafinării cu o capacitate de aproape 12 milioane tone. Deosebit de capacitatea de distilare propriu-zisă, rafinăriile dispun în 1935 de mijloace perfecţionate de obţinere a produselor uşoare de rafinarea şi purificarea lor pentru a fi cât mai conforme exigentelor consumatorilor.

Mijloacele de transport

Capacitatea de stocaj a ţiţeiului şi produselor în rafinării se cifrează la 1.6oo mii tone pentru anul 1935, iar în staţii de export şi alte centre de desfacere sunt amenajate instalaţiuni ce pot înmagazina până la 800 mii tone. 

Conductele de ţiţei legând schelele între ele şi pe acestea cu rafinăriile, au avut în 1910 o lungime de aproape 900 km. In 1935 avem aproape 2600 klm. In ce priveşte mijloacele pentru transportul ţiţeiului sau produselor spre porturile de export, avem a constata că nici în 1910 şi nici in anii următori nu s’a reuşit a se dota industria cu conducte, deşi studii şi propuneri erau suficiente. In 1911 după vizita directorului general al grupului Royal Dutch Shelly se credea că această lucrare importantă va fi acordată spre execuţie acestui grup, care formulase o ofertă în acest sens. Convenţia pentru construcţia conductei a mai întârziat şi de abia în preajma răsboiului s’au început lucrări efective de pozare şi montare, pentru traseul Băicoi-Constanţa. In timpul ocupaţiei inamice, conductele au fost demontate şi aşezate pe traseul Giurgiu de unde produsele noastre erau transportate în bazinul superior al Dunării, în ţările puterilor centrale. 

După răsboi s'a activat cu multă pricepere în direcţia refacerii traseului conductei şi s'a reuşit a se da exportului în 1919 în folosinţă conducta spre Constanţa, pe unde s'a transportat în primul an 44 mii tone (1919) pentru a atinge în 1935 cifra de aproape 9 sute mii tone lampant. Tot din 1919 s'a pus în funcţiune şi conducta de produse negre spre Giurgiu. 

Lungimea conductelor petrolifere ce aparţin Statului este de 760 klm. lucrând în plin. Proectul din 1926 pentru montarea unei conducte de benzină spre Constanţa nu s’a putut realiza deşi până acum s'ar fi putut amortiza cheltuelile Statului revenindu-i beneficiul întreg din exportul anual de 1 miL 6 sute mii tone benzină spre Constanţa. 

Capitalul ce urma să fie învestit ar fi fost după devizul prezentat de „National Supply Corp." de circa 500.000.000 lei, iar după amortizare, conducta intra deplin drept în proprietatea Statului. Se pare că au intervenit serioase majorări de preţ ulterior, încât proectul a rămas în cartoanele Parlamentului. In oarecare măsură şi opozitia C.F.R.-ului, căruia I se lua o parte din venituri la transporturile ce-i aducea cele mai mari beneficii, a contribuit la abandonarea ideii conductei. 

In această materie politica drumului de fier s’a dovedit a fi direct contrara politicii adaptării mijloacelor moderne, rapide şi eftine de transport. Dacă aceiaş politică ar fi dominat şi în America, industria de acolo nu ar fi dispus de reţeaua de conducte atât de complectă şi bine utilată, care face ca tona kilometrică de derivate refulată, sa revie la 0.18 lei faţă de 1.15 cât revine la transporturi prin vagoane cazane, cari în afară de durata transportării se mai întorc şi goale, prilejuind cheltueli noi.

*Sonda 3 AR Doicesti sapata in 1911 la Doicesti de catre Astra Romana la o adancime de 624 m.