1928 & 1929 burned wells
In the past few years, especially in 1928 and 1929, there have been frequent incidents of well fires, which have caused incalculable damages. Most of these wells caught fire due to negligence on the part of the security personnel, and a few were caused by so-called short circuits.
In the year 1928, the following well fires were recorded:
Soc. Cometa-Gropi, Well No. 19.
Societ. Petrol Mina-Gropi, Well No. 18.
Soc. Măceş-Bordeni, Well No. 1.
Soc. Renaşterea Româna-Runcu, Well No. 7.
Soc. Concordia-Chiciura, Well 279 bis.
Soc. Astra Română-Moreni: Wells No. 207, 257, 235, 250, 263, 233, 61, 41, 287, 270, 298, and 268.
Soc. Credit Minier-Moreni, Well No. 91.
Soc. Consortiul petrolifer-Gropi, Well 511.
Soc. Măceşul-Bordeni, Well 8.
Soc. Steaua Română-Chiciura, Well No. 1.
Exploatarea Fratia-Buştenari, Well No. 3.
WELLS BURNED IN 1929
Until September 30, 1929, the following wells were burned:
Soc. Concordia-Runcu, Well No. 439.
Exploatarea Plutus-Grâuşor, Well No. 34.
Soc. Victoria-Ţonţeşti, Well No. 16.
Soc. Romolea-Moreni, Well No. 2.
Soc. Oleonaphta-Băicoi, Well No. 4.
Soc. Steaua Romana-Mislea, Well No. 11.
Soc. Petrolmina-Tonţeşti, Well No. 22.
Soc. Geonaphta-Călineţ, Well No. 15.
Soc. Româno-Americana-Moreni, on May 28, the famous Well No. 160 caught fire — it is still burning — and it led to the ignition of Wells No. 235, 36, 289, 304, 307, 161, 78, 155, all belonging to the same company, as well as Wells No. 62 and 48 of Soc. I.R.D.P.
Soc. Romolea-Runcu, Well No. 4, which burned in September and caused an explosion, resulting in the injury of 14 workers, 8 of whom died.
Before the war, it was rare for a well to catch fire; today it seems to make no impression, even though a burned well results in a production halt of 4 to 5 months and a material loss of about 3 million.
In any case, the causes of well fires must be thoroughly investigated, and the underlying factors must be urgently addressed, as it may also be a means of reducing our oil production.''
Ce’a mistuit focul în Prahova. Cate sonde au ars in 1928 şi câte in 1929. Cauzele incendiilor
In cei câţiva ani din urmă mai ales în anii 1928 şi 1929, s’au produs foarte dese incendieri de sonde care se’nţelege că au adus pagube incalculabile. Cele mai multe din aceste sonde au luat foc din neglijenţa organelor de pază şi câteva din cauza aşa ziselor scurte-circuite.
In anul 1928 s’au înregistrat următoarele incendieri de sonde:
Soc . Cometa-Gropi, Sonda No. 19.
Societ. Petrol
Mina-Gropi, Sonda No. 18.
Soc . Măceş-Bordeni, Sonda No. 1.
Soc . Renaşterea Româna-Runcu, Sonda No. 7
Soc . Concordia-Chiciura, Sonda 279 bis.
Soc . Astra Română -Moreni: Sondele No. 207, 257. 235, 250, 263, 233, 61.41 287, 270 298 şi 268.
Soc . Credit Minier-Moreni, Sonda No. 91.
Soc. Consortiul petrolifer-Gropi, Sonda 511.
Soc . Măceşul-Bordeni, Sonda 8.
Soc . Steaua Română-Chiciura, Sonda No 1.
Exploatarea Fratia-Buştenari, Sonda No. 3.
SONDE INCENDIATE IN 1929
Soc . Concordia-Runcu, Sonda No. 439.
Exploatarea Plutus-Grâuşor, Sonda No. 34.
Soc . Victoria-Ţonţeşti, Sonda 16.
Soc . Romolea-Moreni, Sonda 2.
Soc. Oleonaphta-Băicoi, Sonda 4.
Soc. Steaua Romana-Mislea, Sonda No. 11.
Soc . Petrolmina-Tonţeşti, Sonda No. 22.
Soc. Geonaphta-Călineţ, Sonda 15.
Soc. Româno-Americana-Moreni, incendierea în ziua de 28 Mai a faimoasei sonde No. 160 — care arde si acum — şi care a dus şi la incendierea sondelor cu No. 235, 36, 289, 304, 307, 161,78, 155, tot ale acestei societăţi, precum şi incendierea sondelor cu No. 62 şi 48 ale Societ. I.R.D.P.
Soc. Romolea-Runcu, Sonda No. 4 care a ars in Sept. şi făcând explozie a produs accidentarea a 14 lucrători din cari 8 morţi.
Inainte de război era lucru rar, să ardă o sondă; astăzi se pare că nu mai produce nici o impresie, deşi o sondă arsă reprezintă în afară de incetarea producţiei pe 4—5 luni, şi o pagubă materială de circa 3 milioane.
După cum am spus, cele mai multe din aceste sonde au ars din neglijenţă, ceeace ar trebui să aibă ca urmare o înăsprire a măsurilor de siguranţă şi aplicarea mai eficacea măsurilor de poliţie minieră. Dacă proporţia se menţine ar însemna ca la anul să avem 40 de sonde incendiate ceeace este de o mare importanţă din punctul de vedere al diminuărei producţiei şj aşa destul de apreciabilă, întrucât numărul
sondelor noui ce se pun, nu acoperă anual pe cel al sondelor incendiate.
In orice, caz trebue de cercetat amănunţit cauzele incendiilor de sonde şi să se caute neapărat substratul, dacă nu este şi aceasta un mijloc de a se diminua producţia noastră de ţiţei.''
Bogăţia ţărei noastre: Petrolul
''Ziarul Stiintelor şi al Călătoriilor,
ANUL XXXII
No. 23.
5 Iunie
1928
Bogăţia
ţărei noastre: Petrolul
Cu toate că
existenţa petrolului era cunoscută din cele mai vechi timpuri, exploatarea
petrolului n'a început decât prin anul 1857, când colonelul Dracke, în Pensilvania
(Statele Unite), a răsbit primul puţ productiv, la adâncimea de 48 metri.
Valoarea celor 3.818.000 vagoane de titei extrase din subsolul tarii noastre,
socotita după pretul titeiului din anii respectivi, când s’a extras porţiunile
ce formează acest total, este de 31 de miliarde lei, care în hârtii de câte
1000 lei ar face un teanc inalt aproape cât vârful muntelui Omul.
In Rusia
petrolul era cunoscut din cele mai vechi timpuri. Călătorul Marco-Polo,
povesteşte că locuitorii din Baku (actualmente importantă regiune petroliferă a
Rusiei), vindeau în Asia Mică, un ulei mineral care nu putea fi altul decât
petrolul.
Primele
începuturi ale exploatărei petrolului la noi în ţară, datează din anul 1856, Pe
atunci petrolul se extrăgea din puţuri primitive şi servea numai la unsul
roţilor şi la cătrănitul lemnelor, spre a nu putrezi. Cu timpul, printr’o
distilaţie primitivă, se reuşi să se extragă din el un produs care se ardea în
lămpi. Atunci a început ca petrolul să aibă mai multă căutare şi s’au făcut
numeroase puţuri de exploatare în regiunile Glodeni (Dâmboviţa) şi Băicoi
(Prahova).
Cu cât
necesitatea petrolului de iluminat se simţea mai mult, cu atât exploatarea
ţiţeiului lua o desvoltare mai mare, însă sistemul de extracţie rămăsese tot
puţurile.
Prin anul
1880 technica descoperind în ţiţeiu şi alte produse afară de petrolul lampant,
exploatarea începe să intereseze şi capitalurile străine. Astfel, pentru prima
oară, se formează o societate străină cu capital Austro-Ungar, care începe
exploatarea în regiunea Câmpina. Această societate instalează prima sondă
mecanică.
Atrase de
perspectiva beneficilor mari, noui capitaluri străine fură învestite în
industria petrolului. Se construesc rafinerii mari cu cele mai moderne
instalaţiuni. Treptat s’au descoperit noui regiuni petrolifere, astfel că
astăzi avem în ţara noastră, următoarele regiuni :
Moreni (jud Prahova) este situat în şesul
Munteniei lângă apa Cricovului. Morenii a fost şi va mai fi încă mărgăritarul
regiunei noastre petrolifere. Din această regiune se scoate zilnic cam 40 la
sută din totalul producţiei ţărei.
Filipeşti
de pădure (Prahova)
este schela care leagă Morenii de Băicoi; dar din cauza dificultăţilor de
săpare a fost lăsată în părăsire. Totuşi mai produce încă 0,3 la sută din
producţia totală a ţărei. Dacă cantitatea totală de ţiţei extrasă din România
dela 1838 până la începutul anului 1928 ar fi vărsată în lacul Cahul din
Basarabia, l-ar acoperi pe o grosime de 60 centimetri. Aceeaşi cantitate de
ţiţei dacă ar fi aşezată într'un rezervor cilindric cu diametrul de 1 km., acel
rezervor ar trebui să aibe înălţimea de 50 metri.
Câmpina (Prahova), una din cele mai vechi
schele, merge spre declin zăcămintele de tiţeiu fiind epuizate. Apogeul acestei
regiuni a fost prin anul 1909, când violentele erupţiuni de ţiţeiu ale sondelor
din Câmpina aruncau afară mii de vagoane. Astăzi Câmpina nu mai produce decât
1,8 la sută din productia tărei.
Buştenari (Prahova) se subîmparte în mai
multe schele : Călinet, Burloiu, Telega, Grâuşor, Mislişoara, Făget şi Stejar. Această
regiune petroliferă a fost adevăratul Eldorado al întreprinderilor mici. Sute
de capitalişti au exploatat şi exploatează schelele din Buştenari, unde ţiţeiul
se găseşte Ia adâncimi mici (100—300 m.) Buştenarii produc 4 la sută din
producţia totală a ţârei.
Ceptura (Prahova) este o regiune nouă
aşezată în partea de Est a judeţului, la Vest de Mizil, lângă comuna Urlaţi.
Această regiune este în floare, producând 6 la sută din producţia totală a
tărei.
Runcu şi
Chiciura sunt
situate la Sud-Est de Buştenari şi au o producţie de 8 la sută din producţia
totală a tarei.
Băicoi
şi Ţintea sunt
situate la Sud de Buştenari şi la Est de Moreni. Aceste regiuni au aproape
aceeaşi vechime ca şi Câmpina. Stratele de tiţei fiind şi aci secătuite, ele
merg spre declin, nemai producând decât 6 la sută din producţia totală a tărei.
Bordeni-Recea este o regiune slab productivă cu
0,3 la sută din producţia tărei. Mai sunt în Prahova şi regiunile Copăceni,
Drăganeasa, Udreşti şi Păcureşti cari împreuna au 0,5 la
sută din producţia totală a tarei.
Ochiuri (Dâmbovita), situat la 10 km. spre
Est de Târgovişte, este o regiune din care se scoate zilnic 13 la sută din
producţia totală a tărei.
Gura
Ocniţei (Dâmbovita)
este situat între Ochiuri şi Moreni. Deţine al doilea loc, având o producţie de
17 la sută din producţia totală a ţărei.
Arbănaşi
(Buzău), are o
producţie constantă de 3 la sută din producţia tărei.
In Moldova
avem în jud. Bacău, regiunile : Zemes, Solont şi Moineşti
cari împreună produc 1.6 la suta din producţia totala a tărei.
Adâncimea
la care se găseste ţiţeiul, variază după regiune. Astfel după cum am văzut, la
Buştenari se găseşte la suprafaţă pe când la Filipeşti se găseşte între 1600 şi
1200 metri. Actualmente în multe regiuni din ţara noastră se exploatează
terenuri până Ia 1500 metri, în căutarea de noui straturi petrolifere. Astfel
în regiunea Moreni, avem sonde la 1400 metri cari produc prin erupţie, câte 20 vagoane
pe zi.
Cea mai
productivă sondă din tara noastră a fost sonda No. 1 „Colombia“, din regiunea
Moreni. Această sondă a produs cantitatea enormă de 42.800 vagoane ţiţeiu.
Dacă. aceste vagoane ar fi aşezate cap în cap, în linie dreaptă, ar face un şir
lung dela Bucureşti până la Botoşani.
Valoarea
acestui ţiţei ar fi actualmente un miliard lei.
Se întâmplă
de multe ori însă, ca sondele să nu dea rezultate şi în loc de titei să
întâlnească apă sărată, care în unele cazuri este eruptivă. Astfel în Regiunea
Filipeşti s’a întâlnit la o sondă, în anul 1914, la adâncimea de circa 200
metri un strat eruptiv de apă caldă care a făcut erupţie timp de câteva luni,
temperatura apei fiind de 80 grade.
Alte dăţi
din cauza gazelor emanate şi o scânteie, o explozie urmează iar după ea
incendii grozave. Ilustratia noastră de pe copertă, reprezintă incendiul dela
Moreni isbucnit acum o săptămână şi pentru stingerea căruia se lucrează din răsputeri.
A. V. Leeca''
