Scînteia, Anul XXXVII Nr. 7777, Duminică 28 iulie 1963
Secretul celor ce ştiu să pătrundă în inima
pămîntului
Drumul spre profunzime, metru cu metru, zi
de zi, este înscris pe un panou...
„Oglinda forajului" îi spun cei de la
întreprinderea de foraj Ploieşti, scrutînd profesional cifrele. Inginerul
Vasile Voicu, dornic să mă însoţească pînă la Podeni „unde voi avea ce
vedea", îmi pune sub priviri schitele pe care se află consemnate zeci de
profile geologice. Incerc să urmăresc mişcarea ţiţeiului in ondulaţia
straturilor. Incerc să descifrez, străpungind această taină a naturii, locul
unde sub noi, Ia kilometri, se află negrele şi mult rîvnitele mări de petrol.
Vor fi mai aproape sau mai departe spre adînc ?
Toţi cei de aici cred cu tărie în forajul la
adîncime — „pentru că e sigur că vom gasi ţiţei“. Credinţă confirmată de legile
mişcării straturilor, de teoriile moderne ale geologiei petrolifere.
Sînt în drum spre sonda de la Podeni,
etalon pentru forajul de mare adîncime. Se va ajunge în final la 6 000 m, instalaţia
de foraj este românească, rezultatele vor confirma, poate strălucit, o ipoteză
care susţine existenta ţiţeiului în această zonă la o adîncime de peste 4 000 m.
Blindat de masive straturi geologice preţiosul aur negru se odihneşte sau îsi
continuă misterioasa sa plimbare subterană, urcîndu-se spre suprafaţă, înaintind
lent de-a lungul „bulevardului" creat de falii. Ţiţeiul parcă aşteaptă,
răbdător, intîlnirea sa cu omul, ce-l descoperă si-i dă putinţa si izbucnească,
minat de sutele de atmosfere ale presiunii din adîncuri, spre intîlnirea cu
conducta de transport si instalaţia de prelucrare.
Podeni. Sonda 6 003 lucrează în plin.
Ştiind că adesea forajul înseamnă o muncă dusă în condiţii deosebit de grele,
mă aşteptam să găsesc noroiul schelelor, grămezi dezordonate de ţevi şi
materiale, drumuri desfundate şi impracticabile. Nimic din toate acestea. Păşim
într-o incintă de lucru ca în palmă, curte de om gospodar, in care toate sînt
la locul lor: magaziile, atelierele, biroul strălucind de curăţenie.
In mijlocul unei salbe de sonde în
funcţiune se înaltă cu o maiestuoasă demnitate instalaţia românească de foraj 4
DH 315 care domină, mîndră de performanţele ei, surorile născute cu mult
înainte. Dacă n-as şti cît de apreciată este instalaţia, aş crede că robusteţea
ei este insuficientă, Profilele ce o alcătuiesc sînt alese ca urmare a unui
laborios calcul de rezistentă, dar si cu grija economiei. Nimic în plus, nimic în minus.
O siluetă
de o remarcabilă zveltete — care cîntăreşte totuşi 100 tone ! — se ridică lin,
spre văzduh. De acolo, de sus, cîrligul agată alte 300 tone. Jos o fundaţie adîncă,
de bloc-turn, susţine temeinic complicata alternantă de grinzi si diagonale.
Patru motoare Diesel îsi mişcă pistoanele liniştit, umplînd văzduhul de un zumzet
usor, placut parca in aceasta atmosfera.
Cei
patruzeci de sondori se mişcă precis, repede, aproape nu se văd. Inginerul
Vasile Cărăusu, seful sondei, după ce a condus o delegatie de ingineri din
America de Sud (astfel de vizite, ale unor specialişti străini, nu sint deloc
rare aici) stă de vorbă şi cu mine. Este un „veteran" al forajului la
adîncime dacă ţinem seama că se află la a patra lucrare de acest gen. Stăm mult
de vorbă. îmi explică tehnica forajului şi se înflăcărează brusc, începe să
analizeze teorii şi ipoteze, să critice si să laude metode şi autori.
— La
început, cînd, nu se începuse forajul la adîncime, eram cîtiva pe care metoda
ne-a atras. Deşi nu eram vrea tineri, noutatea ne-a cucerit treptat. Visam că
vom scoate titei de la adîncimi necunoscute. Doream poate si gloria şi
realizarea a ceva nemaivăzut. Apoi, cînd a început munca, unii au plecat. Am
rămas mai putini, dar au venit altii. Cînd am forat prima sondă aveam o mulţime
de temeri. Era o muncă necunoscută, erau
instalatii noi pentru toti, oamenii lucrau cu emotia debutului. O sondă la
adîncime valorează zeci de milioane. Nu prea poti să uiţi asta !
Ing. Radu GHEORGHIU
Sonda nr. 6003 MP
Podenii Vechi a fost sapata in anul 1969 la o adancime de 5969 metri