''SCINTEIA — marţi 11 martie 1975
La cota 6255
Pe prima pagină a „Scinteii“ a apărut nu de mult următoarea informaţie : „ Petroliştii de la sonda nr. 5 020, de la schela de foraj Lilieşti (Prahova ), conduşi de inginerii Dumitru Lupu şi Ion Preda, au înregistrat zilele acestea un record absolut pe tară la forajul de adincime. Lucrind la instalaţia F320-3DH, fabricată la întreprinderea ploieşteană „1 Mai“ şi proiectată pentru o adincime de 6 000 metri, au atins adincimea de 6 250 metri, RECORD AL FORAJULUI DIN ŢARA NOASTRĂ “. După vizita pe care am făcut-o ulterior la Lilieşti sint în măsură să afirm că informaţia aceasta conţine o inexactitate de 5 metri — şi nu din vina corespondentului. Două zile mai tîrziu, sondorii de la 5 020 şi-au corectat recordul, ajungînd la 6 255 metri adincime. Astfel, pe etajera cu mostre din biroul directorului schelei, Constantin Popescu, tronează o bucată de rocă avînd următoarea inscripţie : „Finta, 5 020 — 6 255 metri, 25—26 ianuarie 1975“. Pe inginerul Constantin Popescu l-am revăzut după aproape 17 ani. In 1958, la puţini ani de Ia absolvirea facultăţii, era inginer-şef la Ţicleni. Apoi — inginer-şef la Trustul din Tg. Jiu. In sfirşit, în 1968, s-a întors printre ai săi, în Prahova, director la Lilieşti. Am vrut să ştiu dacă mai merge din cînd in cînd la cinematograf ; mai merge ; dacă tot aşa îl strigă, în timpul spectacolului : „Tovarăşul inginer Costică Popescu, la telefon, urgent !“ Tot aşa... Cite filme o fi văzut anul ăsta pînă la capăt ? E tot ager, bine dispus, întreprinzător, prompt în hotăriri — e tot cum îl ştiam. A doua corecţie pe care aş dori s-o aduc informaţiei reproduse mai sus este următoarea : instalaţia nu a fost proiectată pentru o adincime de 6 000 metri, ci de 5 500, cu posibilităţi de a ajunge la 6 000. Aşadar, aici, pe lingă priceperea şi efortul constructorilor de la vestita întreprindere ploieşteană „1 Mai“, intervin măiestria şi dăruirea brigăzii de sondori de la 5 020 Finta. Conducătorii acestei brigăzi — inginerii Dumitru Lupu si Ion Preda. Brigăzile de foraj au, de regulă, un singur conducător. In cazul Finta, pentru mai multă siguranţă, pentru veghe de zi şi noapte — au fost numiţi doi. „Foc continuu“ — ştiam că este expresia oţelarilor, potrivită numai pentru meseria lor. „Aşa zicem şi noi, petroliştii — îmi explică ing. Gheorghe Ciobanu, şeful secţiei Moreni de la schela Lilieşti, cel care a supravegheat lucrările de la Finta. Prin «foc continuu» noi înţelegem insă muncă de zi şi de noapte, fără întrerupere, indiferent de condiţiile atmosferice, şi veghe, şi emoţii“, înainte însă de a fi un record, Finta-5 020 a fost o problemă ; a fost emoţie, alergătură, organizare, intervenţii, îngrijorare, succes, înseninare... Forajul a început la 2 iunie 1973. Pină la 1 ianuarie 1975 se realizase o economie la preţul de cost de peste 500 000 lei. Dumitru Stanciu, contabilul şef al schelei, vechi in petrol, afirmă, îndeajuns de liniştit acum, că 5 020 n-a ridicat probleme deosebite din punct de vedere economic, întrucât s-au luat din timp toate măsurile... întreb : în cazul unei avarii... al unei erupţii... ce-ar fi fost ? ! Se lasă tăcere. „Poate că ar fi mai potrivit să vă explice geologii...“ Schela are un valoros colectiv de geologi format din : ing. Ana Popescu. ing. Emilian Tudose, ing. Nicolae Vidu. geolog Comei Jugăstreanu, geolog Virgil Stan. „Un geolog pindeşte sonda“ îmi spune Nicolae Constantinescu, şeful acestui colectiv, după ce şi-a încheiat expunerea de specialitate. „Cine a pîndit sonda de la Finta ?“ Zîmbeşte unor frumoase şi parcă stranii aduceri aminte : „Am pîndit-o toţi“... Sonda 5 020 a fost proiectată de Institutul de cercetări şi proiectări ţiţei şi gaze din Cîmpina. Datele generale primare, oferite de Cîmpina, au fost detaliate, puse la punct de geologii schelei.Şi totul s-a încheiat cu bine. Explicaţia ? Simţul de răspundere, veghea necontenită a întregului colectiv. Au pîndit-o determinând cu precizie presiunea, conţinutul fluidului, diagnosticînd straturile de roci. Un an şi jumătate de „foc continuu“, veghe, solidaritate. Preşedintele comitetului sindical, Gheorghe Bulăreanu, este petrolist din1943 şi ştie ce înseamnă să lucrezi în cimp şi să-ţi vezi familia o dată la două săptămini. De aceea — imi spune — au existat preocupări speciale pentru asigurarea unor condiţii bune de lucru şi existenţă ; oamenii nu sint „rupţi de lume“, au radio şi televizor la grupul social din apropierea sondei. Pentru recordul de la Finta, timp de un an şi jumătate au acţionat un adevărat comandament de zi şi de noapte, echipe de intervenţii (au fost cazuri de prindere a sapei etc.). Bravii recordmeni de la Finta au izbutit tocmai fiindcă nu au fost singuri ; în condiţii, adesea, grele şi chiar mai mult — ei şi-au pus in valoare priceperea, păsiunea, dăruirea : în acelaşi timp, au ajutat să crească faima instalaţiilor de foraj de fabricaţie românească. Ing. Dumitru Lupu a fost muncitor în petrol, liceul la seral, facultatea la fără frecvenţă. Ing. Ion Preda, fost muncitor, liceul la seral, facultatea la fără frecvenţă. Apoi : Virgil Banu, Mihai Irimescu, Zaharia Poenaru — maiştri ; Virgil Badea, mecanic, responsabil de instalaţie, Longin Popescu — laborant ; Vasile Chiţu, Constantin Ilie — sondori şefi ; Bogdan Măciucă, Aurel Dudău, Victor Lăzărescu — sondori (şi ar mai fi mulţi alţii). O precizare : brigada de la Finta este unul din cele mai bune colective din schela Lilieşti. S-a format şi s-a sudat de-a lungul anilor (vreo zece) şi are la activ mai multe operaţii de mare adincime. Calităţi principale : pricepere, stăpinire de sine, operativitate. Cind se ivesc necazuri, cind fiecare secundă contează, oamenii ştiu ce măsuri să ia pînă la sosirea echipelor de intervenţie. Despre brigadă se vorbeşte ca despre un singur om... La plecare am dat peste un bărbat intre două virste, copleşit parcă de probleme şi răspunderi, care mi-a povestit multe intimplări de la 5 020 şi de prin alte părţi ; mi s-a părut o adevărată comoară de întîmplări. Nu putea fi, mi-am zis, decit : ori sondor sef ori cineva din conducerea schelei. Peripeţiile sale, tonul lor („am fost", „ne-am zbătut“, „am rezolvat“) mi-au luat exact 4 pagini de carnet. Mai răminea să-l întreb un singur lucru : ce specialitate are... „Paznic la un depozit...“ Am să păstrez cele 4 pagini de carnet şi-am să le public cîndva sub titlul : ,.Unul din proprietarii sondei."
