Dimineata, Luni 21 Iunie 1926
Sonda dela Ocnita in
flacari
O primejdie permanenta
pentru sondele vecine
GURA
OCNIŢEI, 19.—După cum am relatat în reportagiul de eri, pentru stingerea
incendiului dela sonda 305 a societăţii „Internaţionala română“ din Amsterdam —
azi denumită „Sirius" — s’au' preconizat mai multe soluţiuni, adoptându
-se unele dintre ele. Printre cele adoptate şi puse în practică, este creiarea
a două tuneluri după proectele descrise eri, unul început acum 3 zile şi care a
avansat 12 metri, iar al doilea început eri la amiază şi la care lucrează
minerii dela Comăneşti— Bacău. Tunelurile nu vor fi gata mai înainte de o
săptămână, de acum înainte, deşi cei mai mulţi din specialişti şi-au pus toate
nădejdile stingerii, numai în acest sistem.
CU
SACRIFICIUL VIEŢII
Azi s’a pus
în practică şi un sistem nou, inventat de fraţii Andreescu, lucrători în
regiunea petroliferă Ocniţa. Fraţii Andreescu vor primi o plată de 750 lei
pentru fiecare opt ore de lucru, şi in cazul că reuşesc vor primi fiecare 60.000
lei. Echipa formată în acest scop, a pornit azi la aplicarea sistemului venind
in contact direct cu locul incendiat. Inginerul Simota şi fraţii Andreescu,
sfidând orice pericol şi protejaţi întrucâtva de paveze de asbest, s’au
apropiat până la 2 metri de gura burlanului. O primă încercare de apropiere
langa locul incendiat, a fost făcută alaltăeri seara tot de inginerul Simoţa,
împreună cu un maestru sondor şi un ajutor, care au ajuns la 15 metri de sondă,
aruncând saci cu pământ şi nisip. Azi, însă, progresul a fost uimitor fiind
vorba de doi metri distanţă de flăcări, unde căldura trece peste 120 grade.
Curajul echipei Simota—Andreescu, a stârnit unanime laude. Spre scară,
îndrăzneţii echipieri au avansat până la gura sondei. Doi din fraţii Andreescu
au apucat gura burlanului cu mâna îmbrăcată în mănuşe de asbest, apoi au luat o
mică cantitate din păcura care arde la o înălţime de 5—6 metri dela gură. Obtinandu-se
apropierea de sonda s-au aşezat la mici intervale paravane de azbest, în jurul
focului, spre a îngădui echipierilor să aşeze conducta şi cotul de 14 ţoli, pe
burlan. O parte din conductă a fost asezata pana la venirea nopţii. Lucrările
vor continua mâine, rămânând numai să se vadă ce reuşită vor avea.
RETRAGEREA
POMPIERILOR
Pentru izolarea şi apărarea sondelor din vecinătatea celei arzânde. s’a cerut şi sprijinul pompierilor din Bucureşti, Ploeşti şi Târgovişte. Secţiuni de ale acestor pomiperi au sosit imediat şi au dat ajutoare la izolare. Aseară a fost la locul sinistrului şi d. colonel Pohrib, inspectorul pompierilor, cu d. căpitan Peneş, comandantul companiei centrale de pompieri din Capitală. Tot aseară a sosit şi o pompă automotor sistem „Magirus“ cumpărată de „Internaţionala“, care a fost pusă imediat în funcţiune tot pentru izolarea sondelor învecinate. Complectându-se instalaţiunile de apă şi de izolare cu aparatele şi echipele societăţei „Sirius“ şi întrucat pompierii nu au aparate de aruncarea apei cu debit mare si la distanţe lungi, s’a decis retragerea lor şi înapoerea în garnizoanele respective. Pe locul incendiului vor rămâne, deci, numai echipele de salvare ale societăţei petrolifere.
CUM S’A
ISCAT INCENDIUL
In ziua de
11 Iunie orele 3.45 d.a., a început o violentă eruptiune de păcură benzinoasă,
dând până la 10 vagoane pe oră. Captarea a mers normală, până in seara de 14—15
Iunie, orele 11.30. La această oră se găseau în interiorul scheletului sondei
şi în jurul ei, supraveghind captarea, d. inginer Donciu cu 26 lucrători.
Restul inginerilor şi personalului de serviciu, se retrăsese pe la locuinţe,
încetandu-le misiunea. Începând ploaia scurţă dar deasă şi văzându-se
manifestaţiile atmosferice frecuente cari se deslănţuiau asupra Târgoviştei, la
15 kilometri depărtare, s'a dat un cuvânt de ordine pentru apărarea
personalului sondelor in erupţie. — „Feriţi-vă mai ales de sonda 305. — a fost
cea mai insistentă recomandare. După un foarte scurt interval de la izolarea
oamenilor în interiorul sondei No. 307
şi pe lângă bataluri, s’a produs explozia şi mai apoi incendierea sondelor 305
şl 308. Un batal cu 100 vagoane păcură a fost repede consumat de flăcări, —
apoi după o zi s’a stins. Sonda 305, însă, a provocat dezastrul care continuă şi
prăpădeşte multe milioane zilnic. Presupunerea că incendiul a fost provocat de
un simplu trăznet, pare esclusă din motivul că sonda 305 e cea mai joasă iar
regiunea are o uzină pentru atragerea trăznetelor şi zădărnicirea efectului lor
nenorocit. Rămân, atunci, în cauză numai următoarele împrejurări : Gazele
puternice provenite din erupţiune, au format o coloană înaltă de circa 3—400
metri. Coloana fiind cuprinsă între doi nori şi având proprietăţi contrare, a
dat loc unei scântei. Scânteia a aprins gazele, cărora pentru aprindere le
trebuia numai un procent de 2 la sută; or, în coloana acestor gaze, era un
procent mai mare. Provocându-se explozia gazelor, focul s’a propagat pe coloană
în interiorul sondei, cuprinzând păcura eruptiva. Intr’o clipă întreaga sondă a
fost cuprinsă de flăcări. Astfel este explicată ştiinţificeşte, cauza acestui
foc, care e al optulea în ordine cronologică, în asemenea condiţiuni, într’un
timp relativ scurt. Cercurile interesate, au hotărît, — după stingerea
incendiului, — să pună in studiul competinţelor şi al laboratoarelor,
incendierea sondelor datorită unor împrejurări de felul celor de mai sus.