''Scînteia Tineretului, ianuarie 1983, Anul 39, 1983-01-05, nr. 10452
Oamenii sondelor
Lumea petrolului nu e atît de spectaculoasă, pe
cît e de dură. Fascinaţia ei stă în adîncuri, acolo unde nu se vede nimic. La
suprafaţă sînt noroiul şi frigul, şi mizeria, şi soarele, şi cîmpia, şi dealul,
şi zilele fierbinţi, şi nopţile pierdute şi adesea pericolul. Mai aproape sau
mai departe de suprafaţă, petrolul se oferă greu, cu chin, pe dibuite. Pămîntul
se acoperă cu falii de mistere, iar omul, scormonitorul, îi caută in adîncuri,
îl ascultă şi-l fură. Omul
domoleşte puterea pămintului, iar petrolul, sursă primordială de energie, de
lumină, de căldură şi de hrană, nu se lasă uşor supus şi se ascunde şi migrează
sau erupe în duşmănie şi atunci face prăpăd şi nu mai poate fi potolit. Dar prea
ne-am obişnuit cu petrol ca să putem renunţa dintr-o dată la el şi-l căutăm cu
disperare, îl aducem la suprafaţă.
MICĂ LECŢIE DE
TEHNOLOGIE
Totul pare foarte
simplu. Mergi la staţia de benzină, acţionezi pompa şi rezervorul se umple. Te
urci la volan şi porneşti. Uneori, mergind pe şosea zăreşti niste sonde. Sînt
atit de banale, atît de intrate in peisaj că nici nu le mai bagi în seamă. Toţi
avem impresia că ştim ce este o sondă, doar se vede, e la suprafaţă, nu-i aşa ?
Ei bine, nu-i aşa. Ceea ce se vede e doar schela, sonda e în miezul pămîntului,
este însăşi gaura, restul sînt accesorii. Cum se naşte o sondă ? Se sapă un canal, în funcţie de formaţiile geologice. Pe măsură ce se forează,
se introduce un fluid cu densitate mare, în aşa fel ca pereţii găurii să nu se
strîngă. Apoi, se introduc tuburi sau burlane metalice care se cimentează la
exterior. In dreptul stratului considerat productiv, burlanul se perforează.
Dacă petrolul e leneş şi nu iese singur se introduce fluidul de extracţie sau
aburi sub presiune care au rolul să-l împingă la suprafaţă. Dar petrolul e şi
capricios, trebuie in permanenţă supravegheat, azi iese, mîine nu iese, poimîine
erupe. Ceea ce vedem, noi este turla sondei care ajunge la înălţimi
considerabile, pină la 60 de metri. Tot la suprafaţă se află întreaga instalaţie
de pompare, burlanul lubricator, capetele de erupţie, prevenitoarele, robineţi,
supape, etc.
RADIOGRAFIA UNUI
INCIDENT
Directorul tehnic al Schelei de extracţie Moreni, inginerul lorgandopol E., are peste douăzeci de ani de experienţă în domeniul petrolului. E un om blajin, calm, de o modestie rar întilnită. Vorbeşte despre sonde, despre tehnici, despre oameni, despre locuri, numai despre el nu ne spune nimic. Aflăm că a suferit o grea pierdere familială, irecuperabilă şi ne exprimăm pe această cale regretul. In ceea ce priveşte detaliile tehnice ne năuceşte. Totul s-a intimplat la Sonda 572 acum, de curînd, în toamnă. Sonda respectivă încă n-a intrat în exploatare, este o sondă de adîncime mare. După calcule şi măsurători stratigrafice, bănuiam că există petrol la peste 2 000 de metri. Drept care am perforat coloana de burlan intre 2 437 şi 2 420 metri. In 17 metri folosim trei aparate de perforare. La prima perforare nu s-a intimplat nimic, nici la a doua, de abia la ultima perforare fluidul de foraj a început să fugă in formaţie, practic se vedea cum scade coloana. Să reţinem că lichidul folosit avea o densitate mare de 2,2 tocmai pentru a înlătura orice risc. La ultimul strat care ori era gol ori avea o densitate redusă, lichidul de foraj se strecoară în el, producindu-se o decompresiune. Observînd amănuntul, ne-am grăbit să extragem perforatorul cu cablu, închizind parţial sonda. N-am mai apucat, stratul de dedesubt, avind o densitate mare, a început să debiteze cu o presiune de 300 atm., ieşind la suprafaţă o coloană de marnă şi gaze de vreo 60 de metri. Pericolul era iminent, trebuia neapărat să închidem sonda şi pină la urmă am reuşit. Aici inginerul lorgandopol se poticneşte şi tace. Nu ne spune de consecinţele incalculabile dacă nu s-ar fi închis sonda, de faptul că operaţia era dificilă şi riscantă, de faptul că a participat şi el umăr la umăr de ceilalţi oameni, prăpădindu-şi hainele şi punindu-şi in pericol viaţa. Categoric, cu modestie nu se pot face reportaje.
SCAPA SONDA !
Muncitorul Ghergiaş Gh.
are numai 37 de ani, dar vântul, frigul şi poate gazele i-au săpat adînci
tranşee pe faţă. Lucrează la întreţinere, fiind petrolist cu state vechi. Are
aceeaşi discreţie şi modestie ale petroliştilor şi cu greu îl convingem să ne
spună ceva : Eu nu lucrez la 572, ci la o sondă apropiată, eram cu un coleg
Roncea şi au trimis după mine. Să ştii
că oamenii au scăpat sonda ! M-am gîndit şi am alergat şi
eu să dau o mînă de ajutor. Pe la vreo doi kilometri am auzit vuietul jetului
ca o sirenă. Tine geanta ! i-am spus
lui Roncea şi am luat-o la fugă. Oamenii erau tineri şi nu se întîmplă in
fiecare zi aşa ceva, nu mai văzuseră, s-au speriat, priveau neputincioşi, doar
Bănaru, maistrul, el voia să facă ceva, el e mai bătrîn, dar era singur.
Macaraua juca ca o minge de ping-pong, nu puteam să asigurăm sonda, deoarece
presiunea azvîrlise tubingul, am încercat să închid prevenitorul manual, dar mi-a
fost imposibil din cauza presiunii. Vroiam să întreb unde au umblat, dar nu se
auzea nimic din cauza zgomotului, intr-o jumătate de oră marna ajunsese pină la
genunchi de nu te puteai mişca, din trepidaţie exista pericolul să fugă
tubingul, plus focul, focul nu-l mai putea domoli nimeni. Şi am sărit eu şi cu
Bănaru să ridicăm pompa, are peste 200 de kilograme si atunci au sărit şi
băieţii, venise şi directorul şi pompa era mai grea din cauza noroiului. Nu
pornea, căci motorina era îmbibată cu marnă şi înfundase supapele, am început
s-o manevrăm manual. N-a durat mult, cam o oră şi jumătate, dar am reuşit să
închidem sonda. Da, ma simţeam puţin emoţionat şi obosit, dar nu munca fizică m-a
obosit, ci spaima, spaima că dacă scapă sonda şi ia foc nu mai poţi s-o
domoleşti. N-am făcut mare lucru, am ridicat un pic moralul oamenilor. Dacă
scăpa sonda ? E ca şi cum aş pierde copilul meu, căci pîinea mea e petrolul...
IULIAN COSTANDACHE.''
Sonda de explorare preliminara nr. 572 MP Caragiale a fost sapata in perioda 18 August 1981 – 14 Iulie 1982, pana la adancimea de 2887 metri, pe zacamantul commercial Bucsani-Comisani, de pe raza UAT I.L. Caragiale, in scopul cercetarii miocenului inferior. Dupa ce s-a efectuat oglinda de ciment la adancimea de 2499 metri, pe data de 25 Octombrie 1982, s-a perforat coloana de burlane ɸ 5’’, cu dispozitiv cu jet ɸ 80mm ( 17 m x 12 jeturi/metru liniar adica 204 jeturi in total), in retragere la Miocen pe intervalul 2437-2420 m. In timpul extragerii ultimului tronson de pusca, sonda a inceput sa manifeste aruncand bucati de gresie, marna compacta, fragmente metalice, gaze si putin condens. S-au schimbat legaturile de la prevenitor de la inchidere pe total la inchidere pe partial si s-au introdus 39 metri de tubing ɸ 2 7/8’’ cu sabot ɸ 2 7/8’’. Sonda a inceput sa erupa violent aruncand afara tubingul din sonda. S-a reusit cu mare greutate inchiderea pe total a prevenitorului din cauza viiturilor puternice de marna. Dupa o ora de eruptie libera sonda a fost inchisa iar la 3 ore de la inchidere presiunea crescuse la 160 bari. In perioada urmatoare s-a incercat omorarea sondei cu noroi de densitate 2200 kg/m³, iar dupa pauzele respective de lubricare la scurgerea coloanei iesea noroi cu densitate de 1800 kg/m³. S-au pierdut în strat aproximativ 8 m³ noroi de foraj. Sonda a fost inchisa si tinuta sub supraveghere , constatandu-se o crestere treptata a presiunii pana la un maxim de 340 de bari la coloana si 90 de bari intre coloane. Sonda a ramas inchisa si sub supraveghere pana in data de 6 Iulie 1993 cand la o presiune de 0 bar la coloana si 45 bar intre coloanele de 5 1/2’’ si 9 5/8’’ se intervine la sonda. Se introduce la put 1000 litri apa sarata, se gaseste pod la control tehnologic la 104 metri si se efectueaza proba de etansare cap coloana la 230 bar – tine. Doi ani mai tarziu se gaseste pod la 164 metri iar in 1996 la 142 de metri presiuniile fiind de 50 de bari atat la coloana cat si intre coloane ( comunicatie evidenta ). Se incearca in toamna anului 1996 revenirea la Miocen prin deblocare prin spalare si frezare cu tubing flexibil insa nu se avanseaza mai jos de 191 metri de unde iese pilitura de fier. Se considera evidenta deteriorarea grava a coloanei in timpul perforarii. Probarea statului nu se mai poate efectua in conditiile existentei unor puternice viituri de marna ca urmare a spargerii coloanei. Se decide trecerea la categoria sonda abandonabila din teste de productie fara recuperare de coloana.