Erupţie la sonda 1112
Scînteia
Tineretului, iulie 1956 (Anul 11, nr. 2228-2253)
Anul XII;
Seria II-a, Nr. 2241
Nimic nu
prevestea faptul neobişnuit. După 1500 metri de foraj, sondorii executaseră
tubajul şi cimentarea. Munca se desfăşura normal. Sapa îşi continua drumul său
vertiginos spre adîncuri, în ritmul sacadat al turbinei.
Deodată, pe
neaşteptate, o răbufnire puternică zgudui instalaţia de foraj. Un uriaş şuvoi
de gaze, amestecate cu noroi, ce se dezlănţuiseră din adîncuri, au ajuns pînă
la înălţimile geamblacului, umbrind cerul. Avalanşele nestăvilite de noroi şi
gaze, ce izbeau cu patimă turla, produceau un urlet înspăimîntător. Aveai
impresia că tot ce este neastîmpărat în măruntaiele pămîntului se pornise să
facă la lumina zilei.
Sonda 1112
erupsese.
Oamenii
păreau neputincioşi faţă de această dezlănţuire a forţelor naturii, incapabili
de a se opune. Şi totuşi...
Vestea
erupţiei se răspîndi ca fulgerul. Intr-un suflet au sosit la faţa locului
brigadierii Ion Birligiu, Petre Chirnoagă, Constantin Mărăcine, Petre Coşa de
la sondele din apropiere, tehnicieni şi ingineri de la oficiul Turbobur.
Dar cine să se
apropie de erupţie ? Cum
să pătrunzi în raza de acţiune a acestui potop de noroi şi gaze ? Curajul de
sondor, eroismul trebuiau să-şi spună cuvîntul în aceste momente critice.
Asupra modului cum să se pună capăt erupţiei, unii dădeau o părere, alţii alta,
dar nimeni nu îndrăznea să păşească primul la asaltul sondei.
S-a auzit
atunci o voce:
— Curaj
sondori !
Un freamăt
se produse printre cei prezenţi. Din grup se desprinse Gheorghe Unguru, directorul
oficiului Turbobur, sondor încercat, călit la schelele prahovene. Impreună cu
Serghei Manu el păşi spre scara sondei. In urma lor dădură năvală brigadierii
şi sondorii.
Cîteva
clipe şi nu se mai cunoştea om cu om. Toţi erau uzi, plini de noroi din creştet
pînă în picioare, iar ploaia de noroi şi jetul de gaze îi izbea cu forţă. Unii
încercară să-şi pună ochelari de protecţie, însă noroiul ce se aşeza pe lentile
le întuneca vederea.
Toate
forţele oamenilor se încordară asupra fixării capului de erupţie pe gura
puţului pentru a stăvili erupţia. Prima încercare s-a soldat cu un eşec. O
izbucnire crâncenă îi dădu la o parte pe toţi. O mică scînteie produsă printr-o
lovire ar fi fost deajuns pentru a de naştere unui incendiu de proporţii uriaşe
şi a pune în pericol vieţile omeneşti.
In grabă a
fost adus un nou cap de erupţie. Deşi obosiţi, oamenii
găseau în ei in aceste momente grele forţe mereu proaspete. Un nou efort, în care toate puterile
s-au unit într-o singură încleştare şi dispozitivul a fost fixat pe garnitura
de foraj. Principalul fusese realizat. Pentru a micşora presiunea erupţiei
jetul de gaze a fost dirijat pentru un moment printr-un ventil de siguranţă
către valea ce se afla în imediata apropiere a sondei.
Pentru a
pune capăt complect erupţiei ei au preparat îndată un noroi cu densitate mare.
O nouă situaţie dificilă se ivi: se înfundă turbina. Pentru a restabili
circulaţia noroiului pe coloană a fost nevoie să se perforeze garnitura
deasupra turbinei.
Trecuseră mai
bine de 20 ore de eforturi neîntrerupte, cînd sondorii au introdus noroiul greu
pe coloană, stăvilind erupţia. Sonda a fost pusă din nou în funcţiune. Turbina
a început să cinte iarăşi înfundat, continuîndu-şi drumul către stratul de ţiţei.
C.
ANDREESCU, corespondentul „Scînteii tineretului“ pentru regiunea Bacău
Sonda nr. 1112
Moinesti Oras a fost sapata in 1955 la o adancime de 2019 m