Dimineata,
30 Mai 1930
Cum s’a
produs ultima nenorocire de la Moreni
Explicaţiile
autorului sistemului de stingere prin tunel
MORENI, 28.
— Situaţia se prezintă in acest moment in chipul cel mai ciudat. Se părea la un
moment dat că metoda de stingere prin tunel întrebuinţată de către inginerul
Lazăr va da bune rezultate.
Astă noapte
în timpul lucrărilor s’a părut la un moment dat că incendiul a încetat. Pe la
ora 1,40 noaptea focul s’a stins. Se înţelege ce stare de entusiasm a domnit in
acest moment în rândurile inginerilor şi lucrătorilor. Decepţia a venit însă
imediat. Un simplu accident care prevestea nenorocirea întâmplată la ora 5
dimineaţa.
In momentul
de faţă sonda continuă să ardă. Focul s’a deplasat dela suprafaţa sondei la gura
tunelului No. 3 din valea Pâscovului. La suprafaţă nu sunt decât mici pâlpâiri
care consumă gazele ce se strecoară prin coloană. Toată puterea focului s’a
concentrat la gura tunelului pe unde se scurge cea mai mare parte din gaze şi
ţiţei. La ora 9 seara se auzea acelaş sgomot puternic care se manifesta în
primele luni când a isbucnit focul. La gura tunelului se află în acest moment
un morman de fierărie şi ruine, rămăşiţe ale instalaţiilor cari erau azi
dimineaţă încă, în plină funcţiune.
METODA A
FOST IMPUSĂ ?
Starea de
spirit în rândurile inginerilor este foarte rea. Unii nu se sfiesc să afirme că
procedarea a fost greşită dela început, dar că nimeni nu a putut să reacţioneze
din pricină că această metodă a fost impusă de minister.
In cercurile competente sunt controverse serioase în privinţa felului cum trebuia să se procedeze şi a măsurilor ce trebuesc luate în momentul de faţă. Deşi aceste nemulţumiri s’au manifestat şi se manifestă, totuşi se crede că ministerul va continua să-şi ia asupra sa toată răspunderea, impunând până la sfârşit punctul său de vedere.
Ce spune
autorul proectului de stingere
Pentru a
înfăţişa o situaţie obiectivă a lucrurilor ne-am adresat la cei competenţi. Am
cerut d-lui inginer Vasile Lazăr, autorul proectului de stingere prin tunel,
care a fost însărcinat de către minister cu această lucrare, să ne facă o
expunere a felului cum au decurs lucrările:
D-sa ne-a
spus: Am fost numit preşedintele comisiei care studia modalităţile de stingere
a focului dela Moreni in August 1929. S’a proectat atunci săparea celui de al
treilea tunel la o diferenţă de nivel faţă de gura sondei de 60 metri. Dela
tunel până la sondă urmau să fie 240 de metri în linie dreaptă.
Până la o lungime de 150 metri lucrările au
mers normal. S’a
observat o scurgere de gaze într’o cantitate mai mică care se puteau evacua cu
ventilatoare de mai mică capacitate.
Dela 150 de
metri înainte, scurgerile de gaze prin tunel s’au mărit în mod considerabil,
datorită faptului că s’a atins un strat de pietriş prin care gazele se scurgeau
foarte uşor.
La un
moment dat se părea că orice încercare de a se continua săpătura tunelului va
fi periculoasă şi aproape imposibilă. S’au procurat apoi trei ventilatoare de un debit foarte mare, adică de
peste 2500 metri cubi de aer pe minut.‘‘
Lucrarea a
putut fi continuată până la capăt.
Ministerul
m’a însărcinat apoi să apuc planul meu. Aceasta s’a întâmplat în Martie. In
acest timp, societatea Româno-Americană aplica la suprafaţa tunelului sistemul
„potcoavei“. Se reducea astfel orificiul de eşire dela 18 la 14 ţoli. Gazele
căpătând o suprapresiune prin deschizătura din tunelul 1, au pătruns in teren
infiltrând atât regiunea din jurul sondei 160, cât şi tunelul in aşa măsură
încât la un moment dat cantitatea de gaze din tunel era de 50 la sută. Pentru a
izola gazele şi a continua lucrările în tunel s’a căptuşit tunelul cu două
straturi de scânduri.
Intre ele
s’a pus hârtie gudronată. In felul acesta gazele se scurgeau la spatele
căptuşelii, iar în interiorul tunelului atmosfera era aproape normală şi avea
un conţinut de gaze de 0,04 la sută. S’a montat aparatul şi s'a făcut probă de
etanşeitate la 31 atmosfere în faţa autorităţilor ministeriale. Apoi camera de
lucru cu întreg aparatul au fost betonate pentru a împiedeca orice scăpări de
gaze şi pentru a evita smulgerea aparatului.
Lucrările de
perforare au început Vineri noaptea şi s’au terminat Duminică.
Închiderea
sondei s’a făcut Marţi la ora 12. Ea a durat 3 minute. In momentul închiderii
s’a început presarea apei în sondă. In prima oră presiunea a scăzut dela 40 de
atmosfere la 26.
Apoi după
ce s’a pus în funcţiune şi a doua pompă, cu un debit mai mare, presiunea a
scăzut până la 16 atmosfere.
ERUPŢIA
DE ERI
Marţi la
ora 3 s’a remarcat din nou o erupţie violentă, care, în afară de gaze arunca
apă şi spulungul pompat prin sonda 160 şi o cantitate considerabilă de nisip şi
pietriş. Aceasta a ajuns la depărtări de mai mulţi chilometri.
In toată
regiunea Morenilor până la Ochiuri a fost o ploae de nisip.
S’a constatat apoi imediat, că această erupţiune s’a produs prin o sondă învecinată care se afla la o depărtare de 10 metri de sonda 160. Este sonda 82 a soc. „Româno-Americană“, despre care nu am avut nici o cunoştinţă. Sonda era părăsită încă din 1914. Adâncimea sondei era de 670 de metri şi exploatată la stratul aşa numit Draeder.
Este de
remarcat că în sonda 160, cu ocazia perforărei coloanelor între coloana 18 şi
14 ţoli s'a găsit un nămol întărit, iar intre 14 şi 10 ţoli o presiune care s’a
menţinut constantă şi in coloana interioară de 10 ţoli. Această presiune varia
intre 6—8 atmosfere. La sonda 160 coloana de 14 ţoli a fost fixată la o adâncime
de 730 de metri, deci abia sub stratul aşa numit Draeder, care în această
regiune este complect epuizat.
Apa şi
spulungul pompat prin sonda 160 au avut comunicare cu sonda No. 82 prin stratul
Draeder. El a făcut apoi erupţie prin această sondă. Sonda 82 deşi la suprafaţă
era despărţită cu 10 metri de sonda 160, la nivelul de adâncime era în imediată
apropiere. Dacă sonda 82 n’ar fi existat — spune d. ing. Lazăr — sau ar fi fost
astupată, spulungul nu avea pe unde să se scurgă. El ar fi pătruns şi mai departe
în sonda 160 până la înăbuşirea ei complectă.
PANICA
IN POPULAŢIE
Eri
la ora 3 şi jumătate presiunea gazelor la fundul sondei 82 era de 18 atmosfere.
Aceasta presiune a pus in miscare pietrisul si nisipul producand eruptia prin
stratul numit draeder
, care este un strat de nisip si pietre. Eruptia a antrenat pietrele si nisipul
spre sonda 82. Aceasta eruptie de nisip si pietre, cum am mai spus, a fost
foarte puternică şi a ajuns până la o depărtare de 6 — 7 k m, producând panică
în mijlocul populaţiei. De atunci s’a pompat încontinuu spulungul.
CONSECINŢELE
PLOII DE PIETRE
Ploaia
de pietre şi de nisip a stricat coloanele sondei 82 şi astfel s’a produs
deasupra nivelului tunelului un dop. Din pricina acestui dop a crescut
presiunea sub dânsul şi a spart peretele
tunelului care era la câţiva metri depărtare de sonda 82.
Faptul că
şi după producerea exploziei presiunea după o încercare de câteva ore, în care
timp s’a pompat apă într’însa, s’a menţinut constant la 18 atmosfere, arată că
atât aparatul cât şi burlanele sondei 160 deasupra stratului draeder sunt intacte.
Dacă s’ar fi spart aparatul sau câteva dintre burlane nu se mai putea menţine
presiunea. Explozia a spart peretele dintre sonda 82 şi tunel iar gazele din
cauza dopului s’au putut scurge prin tunel.
ÎNCETAREA
LUCRĂRILOR
In momentul de
faţă lucrările au încetat. S’a curăţat terenul din faţa tunelului ca să nu se
întindă incendiul. Incendiul a fost localizat la gura tunelului. S’a luat toate
măsurile pentru izolarea zonei din jurul tunelului, s’au adus. jandarmi, etc.,
etc.
V’am explicat
cum stau lucrurile.
Noi vom
face toate încercările a ne face până la capăt datoria. Sunt împrejurări şi factori
independenţi de voinţa
noastră care ne stau în cale. Desigur nenorocirea care s’a întâmplat azi dimineaţă
ne-a impresionat. Asta nu înseamnă să nu continuăm lucrul.
Nu sunt
excluse noui primejdii
Ce spune
şeful regiunii miniere
D. inginer Gheorghe
Furduescu ne-a spus :
„Explozia s’a
întâmplat prin viitura de gaze, cari au pătruns în tunel. Aceste gaze au
antrenat probabil o piesă metalică care prin cădere a produs scântei. Aerul care
se pompa pe ventilatoare a permis producerea exploziei.
In mod
obişnuit o explozie e precedată de o deplasare de aer. Această deplasare având
o viteză foarte mare, a aruncat din tunel o căptuşeala de scânduri care a fost
asvârlită la o distanţă foarte mare de gura tunelului, până la un deal din
faţă.
Fenomenul
întâmplat înainte de apariţia flăcărilor propriu zise din tunel, a permis
inginerilor şi lucrătorilor cari se aflau la pompele de la gura tunelului să
fuga. Altfel nenorocirea ar fi fost şi mai mare şi n’ar fi fost exclus să se
înregistreze un număr mai mare de morţi. De altfel se observă că cei mai mulţi
lucrători au rănile la spate, ceeace arată că au fost loviţi in momentul când
se îndepărtau.
In
momentul de fata terenul deasupra gurii tunelului s’a daramat si continua sa se
darame cu incetul. Evident ca pot surveni noui primejdii. Singura primejdeie pe
care o vad in ceasul de fata ar fi daramarea pamantului de la gura tunelului
intr’o cantitate foarte mare oprind esirea gazelor. Atunci ar urma o explozie
la gura tunelului. Cred ca ea ar fi de mai mica intensitate decat aceia care
s’a produs azi dimineata.
Noi am luat toate masurile pentru a evita o noua nenorocire. Circulatia in regiunea incendiata a fost oprita.
Zorile
înfricoşetoare la gura tunelului
Am putut
obţine noui amănuntei asupra felului în care s’a desfăşurat explozia de
astă-noapte Lucrătorii cari se aflau la pompe au trecut prin momente de mare panică.
La un moment dat s’a produs o bubuitură foarte puternică. S’a auzit un vuet
lăuntric, a urmat apoi un vârtej de scânduri şi de bolovani, cari au fost
aruncate afară, cu neînchipuită viteză la depărtări foarte mari.
Imediat
după aceia s'a produs aprinderea gazelor. Nu se vedeau decat flacări. Totul era
roşu. Nimeni se putea înţelege cu vecinul său.
Lucrătorii
au Început să fugă. Se
auzeau ţipete şi vaete. Răniţii cereau ajutor, ceilalţi treceau peste trupurile
lor căutând fiecare să se salveze. Nu se vedea şi nu se auzea nimic. Gemetele
răniţilor şi strigătele lor de ajutor erau înăbusite de zgomotul produs de incendiu. In acest timp explozia devenea din
ce în ce mai pronunţată.
POVESTEA
UNUI RĂNIT
Am
vizitat Ia spital pe cei câţiva răniţi mai uşor cari au rămas la infirmeria
societăţii din Moreni.
Am
vorbit cu mecanicul loan Coţion, dela pompe. El ne-a povestit scena cumplită de
groază prin care a trecut.
Lucrătorii,
oarecum optimişti, lucrau cu foarte multă tragere de inimă. La ora 1.30 focul
încetase pentru câteva clipe. Ei credeau că este un simptom care se va repeta
de câteva ori până ce locul va ii înăbuşit complect.
Explozia
a fost o surpriză neaşteptată. Nici o măsură de prudenţă n’a fost luată.
De
altfel, Inginerul Lazăr care conducea lucrările, nu era acolo In timpul
exploziei. El lucrase trei zile şi trei nopţi dearândul şi nu mai avea
rezistenţa necesara.
Pentru a
se vedea starea de spirit e interesant de ştiut că acest conducător al lucrărilor,
expediase o telegrama eri dupa masa anuntand ca focul a fost stins. Azi
dimineaţă a şi primit felicitări telegrafice.
La un
moment dat o bubuitură ne-a uimit, s’a creiat o atmosferă in care ne-am pierdut
cu desăvârşire cumpătuL Era ceva la care nu ne aşteptam. Peste câteva clipe
n’am vazut decat rosu pretutindeni. Am încercat să fug. In jurul meu era numai
fierărie. Am reuşit, împreună cu alţi camarazi, cari se află răniţi mai greu,
să ne strecurăm. In urma noastră nu se auzeau decât gemete.
O
DESMINŢIRE
Reprezentanţii
autorităţilor locale ne roagă să desminţim o ştire apărută in ziarul
„Universul" şi în care se spunea că în timpul lucrărilor şi în timpul
vizitei d-lui ministru Mirto, nici un organ al ministerelor de interne,
industrie şi comerţ şi muncă n’ar fi fost de faţă.
Aceasta nu
este adevărat întrucât toate autorităţile locale au stat la dispoziţia regiunii
miniere, dând tot concursul în timpul lucrărilor.
H.
Sr.
Consfătuirea dela regiunea minieră
Conducătorii
societăţii cer să li se dea mână liberă
Eri la ora
5 d. a. a avut Ioc, la regiunea minieră, o consfătuire la care au luat parte
d-nii ingineri Pavelescu, inspector dela ministerul de industrie şi comerţ;
Krupenschi, directorul regionalei miniere Ploeşti; Furduescu, şeful regiunii
miniere Moreni; Lazăr, conducătorul lucrărilor de stingere ; Elbin, directorul
societăţii „Creditul Minier“; Krugs şi Andonie dela „Româno-Americana“ ;
Chaillet, directorul societăţii „Astra Română"; inspector Drâculmescu»
dela „Steaua Română" şi Jaqson dela „Româno-Americană“ şi Heipp, director
la „Româno-Americană".
Comisiunea
a cercetat cauzele cari au determinat producerea exploziei ; a examinat
situaţia şi măsurile ce trebuesc luate. Este de notat că nu toţi membrii au
fost de acord. S’au ivit divergenţe de păreri.
La un
moment dat conducătorii societăţii „Româno-Americană“ au întrebat pe d. ing.
Pavelescu, care prezida comlsiunea, dacă în aceste condiţiuni ministerul
înţelege să continue a impune punctul său de vedere şi dacă societatea nu are
voe să ia măsurile pe cari le crede ea singură de cuviinţă.
D.
inginer Pavelescu, pe propria d-sale răspundere, a autorizat pe conducătorii
societăţii „Româno-Americană“ să ia măsuri pentru stingerea focului la
suprafaţă, lăsând d-lui inginer Lazăr sarcina de a continua mai departe
lucrările începute cu aparatul său.
Comisiunea,
după lungi discuţii, cari au durat câteva ceasuri, a hotatărit :
— Se va continua.
pomparea noroiului greu amestecat cu ciment în conducta de 4 ţoli din tunel,
care este in bună stare. Aceasta prin tunel. La suprafaţă se va pompa noroi în
craterul sondelor No. 160 şi 82. Aceasta pentru a se obţine înăbuşirea focului.
Această
operaţie se va reîncepe după câteva zile. In acest timp se vor monta pompe şi-
conducte speciale.
Starea
victimelor duse la Ploeşti
PLOEŞTI,
28. — Imediat ce autorităţile locale au fost anunţate de noua nenorocire
întâmplată în zorii zilei la sonda No. 160 a soc. „Româno Americană" din
Moreni, au plecat la faţa locului d-nii prim procuror D. Ştefănescu-Priboi, Constastin
Vasilescu, chestorul poliţiei şi dr. Pădureanu, medicul soc. Româno-Americana.
Deasemeni
au mai plecat d-nii colonel Iulian Marinescu, dela inspectoratul 1 jandarmi
însoţit, de d-nii căpitan Eraclie Alexandrescu, comandantul legiunei Prahova şi
căpitan Const. Simniceanu.
Din
cercetările făcute şi declaraţiile luate s’a stabilit că explozia dela gura
tunelului s’a produs la ora 5 şi 10 dim. precis, iar cauzele sunt cele relatate
în altă parte a ziarului.
*
Dintre
victimele exploziei 3 au fost aduse la spitalul Schuller din localitate. După
ce au fost pansate li s’a dat drumul. Alte două victime au fost internate la
spitalul „Boldescu" din calea Romană.
Starea lor
este gravă.
D. dr. Mircea
Bottez, medicul şef al spitalului, a constatat că aceşti doi lucrători au
arsuri grave de gradul 2 şi 3. Li s’au dat imediat toate ajutoarele necesare.
V.
Mai multe informatii la https://furcuta.blogspot.com/2020/11/au-chat-noir.html