''Dimineata, Sâmbătă 8 Decembrie 1934
Titei, titei…
Moreni. Intre Ploeşti şi Câmpina, cel mai bogat centru petrolier. Altădată era şi mai bogat. Atunci exploatarea se făcea mult mai blând. Lăcăritul ţinea ani, până să se dea de ţiţei. Şi când se da, ţiţeiul ori zbucnea de mânjia pe sondări pe ochi şi împrejurimile, ori izvora ca o cureluşe neagră, liniştit. Şi intr'un caz şi în altul, era rău. Până s’au scornit mijloacele sălbatice de azi. Intre ce era de mult şi ce este, un lucru a rămas neschimbat. Şi ăla e sondarul. Să nu vă lăudaţi că aţi cunoscut aşa ceva. Nu. Un sondar este o vită de om cu care nu poţi sta de vorbă. Nu are timp. Intră la lucru cu schimbul şi iese iar cu schimbul. Niciodată mai înainte. Aşa e regulamentul. Sondării, oricât de proşti ar fi ei, ştiu ca pe apă regulamentul care le dă pâine. Şi-l ţin. Şi apoi, sondarul e atâ t de murdar de ţiţei incât nu te poţi nici măcar apropia de el. N’ai cum să-i vorbeşti. Picură ţiţeiul de pe el, ca streşinele. Ţiţei pe obraji. Ţiţei in ureche. Ţiţei sub bocanci. Ţiţei de sus până jos. Până şi în gură. Cu un om de ţiţei nu se poate vorbi. Dacă ai face orice, nu poţi. Mai mult, când eşti domn. Când vrea să se plângă — de pildă — că o să moară cu leafa lui, sondarul împroşcâ cu ţiţei aşa de tare, că domnul care (de bună seamă) vine dela rafinăriile din Ploeşti se fereşte şi nu-l aude de loc. Ţiţeiul îl izolează intr’un anonimat din care trăesc, de fapt, tocmai ăi cari nu se pot apropia de slinul de pe el. Intr’o schelă numai sondării sunt aşa. Poate unde cei mai autentici muncitori dela sonde sunt ei. Sondării găuresc pământul. Sondării păzesc lingurile şi se caţără pe scări până in podul sondei. O lună, două şi chiar un an. Cât timp ciocul sondei are ce suge. In fiecare zi, când le cade schimbul. Pompagiii, focarli şi cei dela blovere au meserii de venetici: pot fi întrebuinţaţi şi în celelalte industrii. Ăştia, cu toate că muncesc altfel decât sondării, sunt cam tot atâ t de ocupaţi şi aproape tot aşa de murdari de ţiţei. Chiar dacă au la îndemână stupă de şters. Atât că nu sunt ca sondării, ai schelelor. Oricum, sondarii nu fac nici o diferenţă între ei şi alţi muncitori. Toţi sunt muncitori. E drept, ţiţeiul intâi il scot sondării. Dar fără ceilalţi, tot degeaba. Ţiţeiul trebuie servit, fără excepţie, de intreaga lume a muncitorilor cari luptă intr’o schelă. De aia, sondării, pompagiii şi oamenii deia blovere sunt solidari pe faţă. Cum e o cireadă încolţită de lup. Aici lupul e chirovnicul. Adică al doilea şef de schelă, după inginer. Un supraveghetor ridicat dintre sondări. Ăsta umblă mai fercheş ca inginerul şi-i place să înjure de Paşti. Nu-i lipseşte din mână carneţelul cu creion in lanţ. La carâmbul cizmei poartă, ca administratorii de moşie, o fişcă tăiată scurt. Când îl văd, muncitorii se strâng ca la pândă.
— Caiafa…
Sonda 252*
Pe lângă nimic nu se umblă mai cu grijă, ca
pe lângă o sondă. De când începe şi până când nu mai are ţiţei.
Sondarii muncesc din răsputeri, pentru ca sonda societăţii Ia care sunt băgaţi să dea afară cât mai mult. In scopul ăsta, în schelă nu stă nimeni o clipă. Nici noaptea. Când cântă cocoşii în Moreni (şi somnul e mai dulce) sondarii îşi văd de treabă sub lumina becurilor. La toate sondele se face acelaş lucru. In prima zi, montajul scheletului. Acum câţiva ani, scheletul se construia din lemn. In ultimul timp, societăţile s’au înţeles între ele şi, ca o măsură contra focului, fac scheletele de fier. După ce stupul de metal a fost montat până sus, începe forajul. Sau, mai bine, găurirea pământului cu o sapă. Şi paralel cu adâncirea se aşează tuburile, unul peste altul. Să aibă pe unde ieşi titeiul.
Ca să se
ajungă la ţiţei, sondarii pierd zile şi nopţi in schelă. Şi cu asta, viaţa.
Altfel, o schelă n’ar mai fi ce e. De departe, pare o pădurice de copaci foarte
răcoroşi cu o sevă destul de bună. Lângă ea — printre sonde schela este
exploatarea plină de jertfe. Căci sondarii nu contează pentru prosperitatea
unei schele.
La Moreni, ca oriunde pe Valea Prahovei, prosperitatea se obţine necondiţionat. Moartea unui sondar este, cu siguranţă, o supărare pentru liniştea schelei. Nu un pericol însă, pentru idealurile ei. De altminteri, sondarii mor foarte des si de tot. Ca să moară, sondarul trebuie să albă un motiv. Să cadă de sus. (Sondarii nu mor de altă moarte. Intoxicaţi cu nisetru sau de varice). Şi sonda are, uneori, peste 40 de metri. O inălţime care te omoară sigur. Sonda 252 avea mai puţin şi tot l’a omorât pe Gheorghe. Era tată de copii, dar se suia mereu, să mute odgonul lingurii. Intr’o dimineaţă. s’a suit tot el la odgon, că sărise din scripet. L-a mutat şi s’a pus să fluere acolo, in podul sondei. Fluera un cântec de târgoveţ, la întâmplare. Par’că nu-l ştia bine. Dar cântecul era foarte trist. S’a oprit să-l asculte până şi chirovnicul care se uita in sus iar c’o mână îşi scotea fişca dela carâmb. Gheorghe nu-l vedea. Cuprinsese cu ochii sondele, valea. Jos, la piciorul sondei, viurfelul se balansa ca un cocostârc care da la peşte. Era exact sub el. Privit în cap, aducea şi cu o brezaie.
Şi Gheorghe
s’a rezimat de parapetul putred al podului, să vadă viurfelul. Atât. Dedesubt,
chirovnicul a strâns fălcile şi a închis ochii.
— Săriţi, mă.
Sondării
cari au văzut prăbuşirea, au dat fuga — mai ales că strigase chirovnicul. Au
ajuns, toţi, târziu. N’au mai putut prinde pe Gheorghe în braţe. Infipt într'o
rangă, Gheorghe se mişca pe cocoaşa viurfelului. Aşa şi aşa. Nu mai fluera. Era
un cântec de târgoveţ. De ce să mai fluere? Tot nu-l ştia bine.
—Puneţi-l
la oparte. Mă duc la raport. Şi chirovnicul şi-a înfipt fişca la caramb si a
plecat caznindu-se sa-si aminteasca ce fluerase ala mortu. Cu tot, cu tot, la sonda 252 au căzut patru. Pe cei trei am uitat cum
li chema. Sondării din schelâ întreabă regulat dacă n’o să mai cadă vreunul.
Viurfelul
are mişcarea lui de cocostârc, cu sondarul căzut in carca. Pe urmă,
înmormântarea.
Rudele
care-l duc, îi bocesc prosteşte în obraz.
Sondarule,
opreşte caru
Să-ţi iei
pacu şi amnaru.
C. L. Vâlceanu''
*Sonda 252 AR Moreni Sud a fost sapata de catre societatea ''Astra Romana'' in anul 1927 si atins o adancime de 712 metri
