''Primele turle construite in Romania pentru exploatarea petrolului au fost turlele folosite la santierul de la Draganeasa. Aceste sonde sapate intre anii 1883 si 1887 au purtat denumiri ca <<Sospiro>>, <<Pensilvania>>, <<Mihail>>, <<Stefan>>, <<Irina>> si <<Serban>>. Turla sau turnul avea o inaltime de 14,65 m. iar baza 6,4 x 6,4 m. In turla existau doua poduri: unul la 3,2 m. inaltime, cellalt la 7,7 m. Picioarele erau construite din grinzi dintr'o bucata, din care cauza se intrebuintau foarte putine rigle si diagonale
O turla de sonda este de obiceiu de lemn, in forma de trunchiu de piramida. La aceasta constructie distingem : baza, picioarele, coroana si geamblacul.
Baza e patrata, formata din doua randuri de grinzi de 30/30 cm. sau 35/35 cm. asezate unele peste altele, fie direct pe pamant, fie in caz cand greutatea turlei e prea mare sau terenul e fugitiv, prin intermediul unor pilotisau picioare de beton. Dimensiunile bazei depind de inaltimea turleisi variaza intre 6/6 m. si 8/8 m.
Picioarele sunt formate din dusumele de 25/7 cm. sau 30/7cm. de sectiune, asezate cu echer si prinse in cuie. Lungimea dusumelelor este cuprinsa intre 5-8 metri.
Picioarele fac cu planul de baza un unghiu, cu atat mai mare cu cat turla este mai lunga. Ele sunt reunite doua cate doua prin rigle si diagonale. Distanta la care se aseaza riglele depinde de lungimea bucatilor, ce intra in constructiunea picioarelor turnului. Astfel in cazul in care bucatile au 4 m. lungime, riglele se aseaza din 2 in 2 m., iar cand au 5 m. lungime, distanta intre rigle este de 2,50 m. Diagonalele pot si sau simple sau in cruce
La extremitatea lor inferioara picioarele sunt prinse de un cadru de lemn, care la randul lui e asezat pe grinzile de baza, iar la extremitatea superioara, ele sunt reunite printr'un alt cadru, format dintr'o serie de dusumele suprapuse si cusute in cuie, numit coroana. Coroana suporta un ansamblu de grinzi si roti, care constituie la un loc ceeace se numeste Geamblac. Traversele intrebuintate la geamblac sunt sau de lemn de stejar sanatos, fara noduri si avand in sectiune dimensiunile 30-20 cm. sau 25-25 cm., sau din fier profilat, dublu T.
Pe turla, in varf, se monteaza rotile pentru conducerea cablurilorcu ajutorul carora se executa diferite operatiuni necesare in sondagiu.
Inaltimea turlelor depinde de sistemul de foraj intrebuintat. La sistemul uscat zis Canadian, turla are 18-20 m. inaltime; ea este de 22-25 m. inaltime la sistemul uscat cu cablu zis Pensilvan; de 20-24 m. la sistemele hydraulice percutante si de 35-40 metri, ba chiar pana la 50 m., la sistemul hydraulic rotativ.
Turlele sunt prevazute cu usi de acces, cu poduri de manevra pentru personal si cu scari pe dinauntru si pe dinafara. Accesul in interiorul turnului la gaura sondei se face printr'o use care, dupa configuratiunea terenului, este rezervata sau in peretele din fata troliului, sau intr'un perete lateral.
In interiorul turnului se construiesc doua poduri/platforme : unul la o inaltime de 2,50 m., altul la o inaltime corespunzatoare cu lungimea tijelor de sapare, pentru ca lucratorii sa poata executa diferitele operatiuni necesare in sondagiu, precum scoaterea si introducerea tijelor, a lingurei, etc.
Comunicarea intre poduri se face printr'o scara care ajunge pana in varful turnului, la geamblac. Pentru protejarea personalului si a materialelor, de intemperii, turnul se acopera cu scanduri de brad de 2 cm. grosime.
Turla mai are doua proptele care se riduca in spre mecanizmul de sondaj pe ambele picioare. Ele sunt fixate de picioare cu ajutorul unor console asezate la ca. 10 m. inaltime. Aceste proptele, prin marirea suprafetei de baza, intaresc turnul si'l fac mai rezistent in directiunea rezultantei fortelor de tractiun Acest tip de turnuri s'a intrebuintat de societatea <<Steaua Romana>> in anul 1906.
Baracile sunt simple, lipite de turla, construite in general din capriori de lemn, captusite cu scanduri si acoperite cu tabla. Ele servesc la adapostirea aparatelor de foraj, pompelor, a diferitelor transmisii, precum si a motoarelor.
Extrase din ‘’Exploatarea petrolului in Romania’’
de I. Tanasescu si V. Tacit
Ingineri de mine
Bucuresti, 1907
si
Petrolul, studiu fizic, chimic, geologic, technologic si economic
de Emil Severin
Profesor la Scoala Politehnica Regele Carol II
Bucuresti, 1931