"Se cunosc
imprejurarile care au produs incendiul dela Moreni. Incendiul a provenit dela
sonda No. 2 a societatei Columbia, din cauza unor scantei produse de
instalatiunea de iluminat cu electricitate a acestei sonde. Scanteile produse
au aprins gazele, cu care era saturata atmosfera in urma eruptiunilor sondei
No. 3 Concordia si focul, s’a comunicat acesteia din urma, intinzandu-se si
asupra pacurei depozitata in bataluri, asupra unei alte sonde tot a acestei
societati, precum si asupra sondelor vecine ale Societatei Romano-Americane. Sonda
No. 3 Concordia in eruptiune ardea producand o flacara de peste 100 m. inaltime
pe 8-10 m. diametru. Ea lumina toata valea si degaja atata caldura, ca nimeni
nu se putea apropia descoperit la mai putin de 150 m. de ea. Un vant
defavorabil ar fi putut intinde flagelul la toate celelate sonde din Moreni,
care sunt in numar de peste 60, din care o buna parte in plina actiune. Productiunea
zilnica a sondelor, in ajunul incendiului, era de peste 2 milioane de lei, si
sonda incendiata, in ultimile zile producea zilnic cate 400 vagoane de pacura,
adica 120.000 lei, socotind vagonul a 300 lei. Aceasta productiune este considerate ca cea
mai mare in toata lumea. In ziua incendiului, toate sondele din Moreni au
incetat a functiona fiind oprite si mai apoi una cate una din cele mai
indepartate de sonda incendiata au inceput sa-si reia activitatea.
1. Construirea unui dig de 50 m. lungime, pe 6 m. grosime si 3 m. inaltime,
la 150 m. Departare de sonda incendiata, cu scopul de a opri pacura ce sonda
arunca in vale si care era aprinsa, cum si apa rezultata din stropirea sondelor
invecinate, pentru nu a incendia si inunda depozitele de petrol din vale.
2. Executarea unui sant in zig-zag spre sonda, avand 1 m. 80 inaltime pe 1
m. de baza, iar pamantul rezultat din sapaturi, a se arunca spre flacara.
Cu
acest procedeu se putea ajunge pana la 20 m. de sonda.
3.
De
aci, o galerie de mina care sa ajunga pana la sonda, la 4 m. sub sol, si care
sa serveasca la introducerea unui perforator, care s’a comandat de Soc. Concordia,
avand intentiunea a gauri teava sondei
si a extrage pe acolo pacura, dupa care flacara ar fi incetat de a mai arde.
In mai putin de 6 zile, adica pana la 10 Mai,
lucrarile dela No. 1 si 2 erau complect teminate si deci o apropiere pana la 20
m. de sonda era cu putinta. La 11 Mai, a avut loc o tragere cu 2 obuziere de
camp, calibru 0m.12, cu scopul de a o distruge si dupa 40 de obuze trase, din
care parte erau incarcate cu nisip si o mica parte cu acid picric ( 1kgr. ),
nici o modificare nu s’a produs in sonda, cu toate ca obuzele trase, in cel mai
mare numar, au nimerit drept in gura sondei si la 2 m.-3 m. Inaintea ei. La 12
Mai, lucrarile au reinceput dupa un nou proiect stabilit la fata locului de
d-nul inginer Puscariu, directorul minelor din ministerul de industrie si
comert, d-l lt-colonel Soltis, comandantul batalionului 1 pionieri si inginerii
Societatii Concordia, constand din: facerea galeriei de mina pentru
introducerea perforatorului, a altor 2 galerii de mina pentru a se incarca cu
dinamita, cu scopul de a se arunca eventual asupra sondei, un bot de deal aflat
la vreo 20 m. departare si depozitarea pe dealul Frasinului ( 100 m. de sonda )
a unei cantitati de nisip, transportat cu Decauville, necesara pentru a se
arunca asupra sondei si a se astupa. Un conduct de aburi, putand aduce aburi de
14 atmosfere, s’a instalat de Societatea romano-americana, din dealul
Frasinului pana la gura sondei si era gata a functiona in fiecare moment.
Deasemenea mai era un proiect de a se forma o
pila de 10 tone, din tevi de otel legate intre ele cu sini de fier, si care sa
se arunce de pe dealul Frasinului cu o viteza de 3 m. pe secunda asupra gurei
sondei, cat a rezultat din calcul ca ar fi suficient pentru astuparea ei. In
acest scop trebuia executat mai intai un plan inclinat din 4 tevi pana la gura
sondei. Toate lucrarile trebuiau executate de batalionul de pionieri,
materialele necesare a se furniza de Soc. Concordia.Companiile s’au impartit
astfel ca lucrarile sa se execute fara intrerupere atat ziua cat si noaptea, si
ca fiecare om sa aibe de lucrat efectiv 8 ore din 24.
Un eveniment are insa loc in ziua de 16 Mai. Pela ora 9 a.m. s’a
putut observa ca flacara a inceput a emite foarte mult fum in aer. Aceasta
permitea o apropiere. La lucru se gaseau 2 companii. Compania 3 pionieri,
capitan Stirbei, la galeriile de mine si Compania 1 telegrafie, capitan
Ghiusca, la depozitarea nisipului din deal unde s’au umplut pana la aceasta ora
880 saci: alti 1120 urmau a fi umpluti. Doi ofiteri ai batalionului,
sub-locotenentii Cioroianu si Gheorghiu cu 1 sergent si 4 soldati care lucrau
la galeriile de mina si se gaseau la 40 m. de sonda, la gura galeriilor s’au
repezit cu un adevarat dispret de moarte si curaj asupra flacarei, oamenii
purtand fiecare in spinare cate un sac cu nisip de peste 80 kgr.
Flacara insa revenindu-si, s’au adapostit dupa botul de deal, ce nu era
la o departare mai mare de 20 m. de sonda. In
acest moment inginerii Wiedemeyer si Hertzberg ai soc. Concordia, au facut semn
mecanicului din deal, sa dea drumul aburului. Aburul rauseste sa culce flacara
la pamant diminuind-o ca de 20 m. lungime.Toata atmosfera era incarcata de
gaze, de fum si de aburi. Ofiterii si trupa mai sus aratati, cari erau ascunsi dupa botul de deal, s’au aruncat din nou
asupra flacarei, de data aceasta cu reusita, aruncand sacii cu nisip peste gura
sondei. In acest moment solemn, comandantul batalionului care se pe coasta
dealului la vre-o 20 m. departare, a ordonat sa se sune alarma. Ofiterii si
trupa celor doua companii, aflate la lucru s’au aruncat cu o furie nespusa la
asalt, transportand saci cu nisip pe care ii depuneau deasupra gurei sondei. In
cateva minute, 100 de saci se gaseau deasupra gurei sondei. Cu ajutorul a 2
furtuni puternici, oamenii erau stropiti cu apa pentru a nu se sufoca. Flacara a fost
complect distrusa, pentru a nu mai reveni. Oprind aburul, gazele si fumul
incep, incetul cu incetul, a disparea si aerul incepe a se racori, urmandu-se
necontenit stropirea cu apa, cand a oamenilor, cand a sacilor depusi pe gura
sondei. La semnalul de alarma, dat de comandantul batalionului, celelalte 2
companii care se gaseau in repaus in cantonament, au alergat in pas de curse si
nici o suflare ostaseasca nu a mai ramas in sat, chiar si ordonantele
ofiterilor au alergat la locul sinistru. Acesti oameni au transportat in cea
mai mare graba sacii cu nisip din deal, care se rostogoleau spre gura sondei. S’au
depus in total 880 saci umpluti cu nisip deasupra sondei, ceeace era mai mult
decat suficient. Pana la ora 1 p.m., totul a fost terminat. S’a instituit apoi
o garda de 15 santinele, cari s’au asezat pe creste la vre-o 100 m. departare,
cu scopul de a nu lasa lucratorii de la celelalte sonde si spectatorii care
garniseau crestele, sa se apropie de sonda. S’a continuat cu stropirea cu apa
si a terenului din jurul sondei. Pamantul devenise caramida dupa 14 zile de
ardere a flacarei si pana la 1 m. 50 adancime era infierbantat de foc. Dela 1-2
p.m., companiile au stas in repaus, iar la ora 2 p.m., s’a sunat retragerea. Gloria
acestei zile si a celorlalte 13 zile de munca supraomeneasca, in conditiuni
atat de grele, cand nici unul din inginerii societatilor si miile de lucratori
ai sondelor nu indrasneau a se apropia de foc, rausita deplina de a distruge
incendiul sondei, al carui isvor se gaseste inca in plina putere si serviciul
adus tarei, oprind flagelul de a se intinde si la celelalte sonde, evitand
astfel a se adduce pagube enorme Statului, apartine comandantului, ofiterilor
si trupei Batalionului 1 Pionieri, inginerilor Wiedemeyer si Hertzberg dela
societatea Concordia si d-lui Mac Kean, care a instalat conductul de abur. D-lui
inginer Puscariu, directorului minelor din ministerul de industrie si comert,
ii revine deasemenea un frumos merit pentru solicitudinea si munca ce a depus
in tot timpul incendiului."
Gazeta Ilustrata, Anul 1, No. 24 din 26 Maiu 1912