“Exploatarea petroleului prin puturi”

  “Petroleul s'a exploatat acolo unde esia singur la suprafata si unde prin urmare  nu era nevoie pentru a fi adunat. Cu desvoltarea treptata a petroleului, multi au fost indemnati sa-si faca o meserie din cautarea lui. Saparea de santuri in vecinatatea punctelor, unde straturile imbibate de pretiosul lichid esiau la suprafatä, a fost multa vreme unul din mijloacele de exploatare. In aceste santuri, petroleul se aduna prin picureala peretilor, si pentru mici cantitati se cerea adesea vreme foarte lungâ. Impiedecarea evaporarii asa de lesnicioasa a petroleului, se obtinea umplindu-se santurile cu lana sau alte materii absorbante, care odata bine imbibate se scoteau si se storceau. Acest prim procedeu corespunde perioadei de intrebuintare exclusiv farmaceutica a petroleului si inceputului de industrializare.

  Dela exploatarea prin santuri s'a trecut la puturi putin adânci, iar in urma treptat cu cererea, aceste lucrari s’au inmultit si imbunatatit mergând mai departe pe inclinarea straturilor, si marind cu incetul adâncimea de cautare. La noi in tara avem puturi ingradite cu nuele; simple gauri de sectiune circulara cu aproape 1 metru diametru, care s’au sapat in multe regiuni, si se sapa inca in Moldova, unde terenurile sunt rezistente, n'au apa si unde  nuelele nu servesc decât a opri bulgarii care s'ar putea desprinde de pereti, si care cazand dela inaltime, ar vatama rau pe lucratorul din fund. Uneori li se cere si o rezistenta de sustinere dar niciodata prea mare.

  In aceste puturi adâncirea se face 3-4 metri fara sprijin, si numai in urma se scoboara materialul necesar impletirii cu care se face un fel de cos fara fund, si care se leaga tot prin impletire de cosul d'asupra. Alunecarile in  jos a acestor cosuri este impiedicata de frecarea lor pe peretii putului.

  Iesirile de gaze ce se gasesc in terenurile petrolifere, se inlatura cu o ventilatiune (aeriseala) continua, trimitându-se o cu o roata de ventilator sau foale ( model de fierarie ) insa in dimensiuni mari ), un curent de aer pana in fundul putului, unde ajunge prin niste burlane de table. Acestea in bucati de 2 metri lungime, cu 15 cm. diametru, se imbuca unul in altul, si se insira pe o funie anume pentru acest scop. Golurile la imbucarile burlanelor, se astupa cu carpe.  Prin acest procedeu rudimentar, s'au sapat sute de puturi, si nu sunt putine care au ajuns intre 200 si 300 metri adâncime. Acolo unde terenul este putin consistent, si unde deci sapand putul, peretii se pot surpa, este nevoie de un sprijin solid - deci, nevoie de a captusi tot putul cu ghizduri sau tambre.

  La aceasta tambrueala se intrebuinteaza stejarul sau fagul, dupa localitati si cerinte, iar putului i s'a dat o sectiune patrata cu 1m.20 de latura.

 Sunt dese cazurile când se cer dimensiuni duble la grosimea obisnuita a tambrelor, de 6-10 cm.; reparatiunile de puturi ce consista in schimbarea tambrelor care se rup, urca simtitor costul de lucru si intretinere in unele regiuni.

  La adâncirea unui put sub un strat exploatat si sleit, aeriseala se ingreuneaza si face lucrarea anevoioasa; chiar si micile sfarlacuri ce se intalnesc apoape de suprafata, au uneori acelasi efect. Se intrebuinteza in aceste cazuri câte 2 si 3 foale ventilatoare, cu acelas numar de siruri de burlane conducatoare. 
  Straturile de apa sunt si ele o piedica insemnata in saparea puturilor. Pentru debite mici se face sleirea continua, lucrându-se noaptea la ea, si intretinandu-se ziua cand se scoate si pamnatul sapat de lucratorul de fund. Putarul poate lucra sub apa când nu-i trece de glesne, si-i este foarte suparator când coborându-se sub stratul apos, apa ii cade in cap sub forma de ploaie.

  Foarte adesea cheltuelile facute cu indepartarea apei, sunt mai mari decat cele ce ar fi trebuit unei sapari mecanice ( sonde ).
  O instalatiune de put cu mana este foarte simpla. Un crivac care dela 1 la 50 metri serveste atat la scoaterea pamântului sapat cat si la a putarului; dela 50 metri incolo ramane numai pentru putar, cealalta operatiune se face prin o Hecna sau manegiu pus in miscare cu un cal. 

  Manegiul are un tambur cu axa asezata vertical si tractiunea circular directa fara  alte transmisiuni, iar extractiunea dublä, adica hardaul plin se ridica, pe când un altul gol se coboara sa-i ia locul. Pentru aeriseala am mai vorbit de foale, carora li se dau dimensiuni de 3-4 metri lungime, cu 2-3 metri latime, si pot fi lesne inchipuite de fiecare.     Burlanele de conducerea a  aerului sunt identice cu cele de scurgerea apei de pe case.   Oglinda de iluminat fundul putului este asezatä pe niste picioare de lemn care fac cu putinta inclinarea ei dupa pozitiunea soarelui; funia burlanelor, funia putarului, funia dubla pentru  hârdae, cele 2 hardae cum si casmalele sau tarnacoapele necesare complecteazä lista materialelor trebuincioase.

  Costumul lucratorului de fund se compune din pantaloni scurti de panza de sac, o câmase din aceeas materie, peste care se pune o piele de berbec, iar in cap o palarie de tinichea peste una veche de pasla aparându-se astfel de picureala peretilor.

In cazurile exceptional de grele, se pun doua foale pentru aerisealä, si o noua hecna  sta gata inhamata a scoate pe putar la primul semnal; aceste masuri se iau si când se banueste in apropiere stratul petrolifer.

  Bateria electrica, sarmele de transmisiune, fitilul de aprindere, capsule si cartusele de dinamita sunt intrate in usul putarilor nostri, care se servesc des de ele pentru trecerea straturilor de piatra.

  Echipele de puturi se numesc tarafuri si se compun din 5 insi asociati intre ei; unul poarta titlul de sef sau cap de taraf, si conduce echipa avand si el rândul sau de lucrator de fund, caci data fiind sectiunea mica a puturilor, un singur om poate lucra jos, si fiecare asociat din taraf, are rândul sau de lucrator de fund, adica 3-5 ore zilnic, restul timpului intrebuintându-l in lucrari la suprafata.

  Costul puturilor variaza foarte mult. Baza de tocmeala pentru sapare este in general de 14 lei pentru stânjen dela 1-10 primii stanjeni din suprafata. Dela aceasta adancime pentru fiecare serie de 10 stânjeni si pretul se sporeste cu 14 lei peste pretul seriei imediat apropiate. Asttel dela al 10-lea la al 20-lea stanjen adâncime costa saparea 28 lei de stânjen, dela al 20-lea la al 30-lea 42 lei de stânjen, etc.

  Scoaterea apei când este mai multa priveste pe proprietar, dubla ventilatiune de asemenea, iar straturile pietroase se platesc indoit ca pentru aceeas adâncime in teren obisnuit si se masoara piatra asezata in figura geometrica la gura putului ceeace aproape ii intreeste pretul.

  Rezulta din cele spuse ca pretul de cost al unui put se schimba dupa greutatile ce sunt de invins si foarte adesea sub 150 metri costul unui stânjen numai de sapat revine de la 400 la 800 lei, facand invoeli speciale.

  Pentru sustinerea cu tambre se intrebuinteaza 45-65 de bucati de stânjen si se cumpara cu  25 la 35 lei suta dupa natura sau grosimea lor.

  O astfel de lucrare este adesea foarte anevoiasa si putarii sunt de admirat cum isi expun vieata, caci nu sunt tocmai rare accidentele nenorocite. Ele au scazut in ultimul timp si cauza trebue atribuita reducerii lucrarilor de acest soiu pentru mergerea la mari adancimi.

  O ventilatiune neindestulatoare ametind pe putarul care se coboara nu i-a mai permis a face la timp semnul ca scos si readus la vieata.

  Pacura venind pe neasteptate in put, se citeza cazul cand tovarasii au coborit pe cel cu randul de lucru in lichidul omorator.

  Ruperea funii care ridica hardaul plin cu pamant l-a facut sa caza peste lucrätorul de fund, strivindu-l.

  Accidentele mai des intamplate sunt insa datorite aprinderii prin scanteile provenite din saparea in piatra. Aerul  trimes de sus cu gazele de jos fac un amestec explozibil care ia foc cu explozie in contact cu scanteile ce sar intre tarnacopul sau dalta de otel si piatra de spart sau gaurit. In acest caz nenorocitul om este omorit pe loc sau sforile arse si toata instalatiunea dela fata distrusa incat moartea desi putin intarziata este insa neevitabilä.   Câteodata când sforile n’au fost complect arse, omul a putut fi scos viu dar oribil de ars in toate partile descoperite.
  Surprinderea viiturilor de nisip a facut de asemenea cateva victime si putarii au luat precautiunea de a nu sapa in fund decat terenuri cunoscute de ei prin infigerea unei sonde ( vergea de fier ) de 2-4 metri lungime si 2-3 cm. diametru.

  Ajungerea la stratul petrolifer se face deci cu aceasta sondare si lichidul nu aflueaza decat pe un diametru redus.

  Cunoscând toate acestea ne explicam usor superstitiunea putarilor cari 'i face sa tina un exces de särbâtori, la care de mai adaogam zilele intrebuintate de ei la cultura porumbului la care nu renunta, vedem ca nu le ramane pentru puturi decât 120 la 140 zile lucrätoare ducând astfel ani de zile câte o lucrare.

  Productiunea unui put bun este de 5000 la 30.000 kg. pe 24 ore la rasbire.

  Aceasta cantitate descreste insa relativ repede. Exploatarea râmâne rentabilâ pana la o productiune de 400 kgr. zilnic.

  Pentru aceeas adâncime si acelas strat un put produce mult mai putin ca o sonda pentru motivul ca se ajunge la strat nu cu diametrul putului dar cu al micei sonde de fer si chiar când stratul despártitor se rupe, extragerea nu poate fi suficient de activa si nisipul ce insoteste petrolul nu poate fi scos sau pus repede in miscare; rezulta o comprimare a acestui nisip in jurul putului si in sânul stratului care formeazá un fel de perete filtrant ai carui pori ca la orce filtru se astupa usor micsorând si productiunea putului in mod progresiv si simtitor.

  Putul nu seaca stratul atins, lucru cunoscut in practica si explica apropierea intre puturi in regiunile exploatate.

  Când putul se seaca in adancime si se ajunge cu sapa chiar la nisipul petrolifer in cele mai multe cazuri nu mai poate rupe echilibrul stabilit in mai multe luni sau chiar ani de extragere si atunci trebueste sa se caute un nou strat.

  Daca acest fel de lucrare este condamnat sa dispara, trebue totus sa-I recunoastem ca  i se datoreste in mare parte dezvoltarea industriei noastre de astazi.

  In viitor putarii vor avea de lucrat numai pana la primele greutati sau numai la puturi de explorare si nu se vor mai forma noi mestesugari de lucrari asa de periculoase.

  Cand lucrarile prin sondagii, pe langa usurinta unei inaintari sigure la adancimi date si o iuteala insemnata de lucru vor ajunge sa fie adaptate terenurile noastre incat sa revie la pretul de cost al vechilor puturi sau chiar inferior lor, se va asigura si exploatarilor noastre un viitor garantat contra posibilitätii unei concurente streine.
  Toate lucrurile ce se fac azi in tara la noi tind la acest rezultat si nu putem decat sa dorim un deplin succes tuturor luptatorilor in aceasta directiune.”

Natura

Revista stiintifica de popularizare
Publicata prin ingrijirea d-lor G. Titeica si G.G. Longinescu. Volumul 1. Octomvre 1905 – Iulie 1906

Un articol de N. Poenaru-Iatan

Inginer de Mine