11 November 2015

"Stingerea incendiului dela Moreni"

  "Se cunosc imprejurarile care au produs incendiul dela Moreni. Incendiul a provenit dela sonda No. 2 a societatei Columbia, din cauza unor scantei produse de instalatiunea de iluminat cu electricitate a acestei sonde. Scanteile produse au aprins gazele, cu care era saturata atmosfera in urma eruptiunilor sondei No. 3 Concordia si focul, s’a comunicat acesteia din urma, intinzandu-se si asupra pacurei depozitata in bataluri, asupra unei alte sonde tot a acestei societati, precum si asupra sondelor vecine ale Societatei Romano-Americane. Sonda No. 3 Concordia in eruptiune ardea producand o flacara de peste 100 m. inaltime pe 8-10 m. diametru. Ea lumina toata valea si degaja atata caldura, ca nimeni nu se putea apropia descoperit la mai putin de 150 m. de ea. Un vant defavorabil ar fi putut intinde flagelul la toate celelate sonde din Moreni, care sunt in numar de peste 60, din care o buna parte in plina actiune. Productiunea zilnica a sondelor, in ajunul incendiului, era de peste 2 milioane de lei, si sonda incendiata, in ultimile zile producea zilnic cate 400 vagoane de pacura, adica 120.000 lei, socotind vagonul a 300 lei.   Aceasta productiune este considerate ca cea mai mare in toata lumea. In ziua incendiului, toate sondele din Moreni au incetat a functiona fiind oprite si mai apoi una cate una din cele mai indepartate de sonda incendiata au inceput sa-si reia activitatea.
Astazi linistea este restabilita la Moreni si toate celelante sonde lucreaza ziua ca si noaptea. In urma inteventiei facute de ministru de industrie si comert D-nul Ministru de rasboiu a trimis de urgenta la fata locului, Batalionul 1 Pionieri cu insarcinarea de a localiza si a stinge incendiul. Batalionul 1 Pionieri comandat de d-l Lt.-Colonel Soltis, ajutor d-l Maior Botez C., constituit complect din toti ofiterii si trupa cu uneltele necesare, a plecat din Bucuresti la 3 Mai ora 5.30 p.m. cu un tren special pana la Baicoiu si de aci dupa un mars de noapte pe jos a sosit la Moreni la ora 3 noaptea ( 4 Mai ). In prima zi, 4 Mai, a stins complect, pana la ora 10 noaptea. focul din bataluri, unde ardeau peste 400 vagoane pacura, aruncand, cu cazmalele, nisip, transportat dintr’un mal, peste flacari si stropindu-l cu apa. A doua zi, 5 Mai, Batalionul a procedat la stingerea sondei incendiate. Lucrarile de executat la inceput erau urmatoarele:
1.    Construirea unui dig de 50 m. lungime, pe 6 m. grosime si 3 m. inaltime, la 150 m. Departare de sonda incendiata, cu scopul de a opri pacura ce sonda arunca in vale si care era aprinsa, cum si apa rezultata din stropirea sondelor invecinate, pentru nu a incendia si inunda depozitele de petrol din vale.
2.    Executarea unui sant in zig-zag spre sonda, avand 1 m. 80 inaltime pe 1 m. de baza, iar pamantul rezultat din sapaturi, a se arunca spre flacara.
Cu acest procedeu se putea ajunge pana la 20 m. de sonda.
3.    De aci, o galerie de mina care sa ajunga pana la sonda, la 4 m. sub sol, si care sa serveasca la introducerea unui perforator, care s’a comandat de Soc. Concordia, avand intentiunea a gauri  teava sondei si a extrage pe acolo pacura, dupa care flacara ar fi incetat de a mai arde.
  In mai putin de 6 zile, adica pana la 10 Mai, lucrarile dela No. 1 si 2 erau complect teminate si deci o apropiere pana la 20 m. de sonda era cu putinta. La 11 Mai, a avut loc o tragere cu 2 obuziere de camp, calibru 0m.12, cu scopul de a o distruge si dupa 40 de obuze trase, din care parte erau incarcate cu nisip si o mica parte cu acid picric ( 1kgr. ), nici o modificare nu s’a produs in sonda, cu toate ca obuzele trase, in cel mai mare numar, au nimerit drept in gura sondei si la 2 m.-3 m. Inaintea ei. La 12 Mai, lucrarile au reinceput dupa un nou proiect stabilit la fata locului de d-nul inginer Puscariu, directorul minelor din ministerul de industrie si comert, d-l lt-colonel Soltis, comandantul batalionului 1 pionieri si inginerii Societatii Concordia, constand din: facerea galeriei de mina pentru introducerea perforatorului, a altor 2 galerii de mina pentru a se incarca cu dinamita, cu scopul de a se arunca eventual asupra sondei, un bot de deal aflat la vreo 20 m. departare si depozitarea pe dealul Frasinului ( 100 m. de sonda ) a unei cantitati de nisip, transportat cu Decauville, necesara pentru a se arunca asupra sondei si a se astupa. Un conduct de aburi, putand aduce aburi de 14 atmosfere, s’a instalat de Societatea romano-americana, din dealul Frasinului pana la gura sondei si era gata a functiona in fiecare moment.
  Deasemenea mai era un proiect de a se forma o pila de 10 tone, din tevi de otel legate intre ele cu sini de fier, si care sa se arunce de pe dealul Frasinului cu o viteza de 3 m. pe secunda asupra gurei sondei, cat a rezultat din calcul ca ar fi suficient pentru astuparea ei. In acest scop trebuia executat mai intai un plan inclinat din 4 tevi pana la gura sondei. Toate lucrarile trebuiau executate de batalionul de pionieri, materialele necesare a se furniza de Soc. Concordia.Companiile s’au impartit astfel ca lucrarile sa se execute fara intrerupere atat ziua cat si noaptea, si ca fiecare om sa aibe de lucrat efectiv 8 ore din 24.
  Un eveniment are insa loc in ziua de 16 Mai. Pela ora 9 a.m. s’a putut observa ca flacara a inceput a emite foarte mult fum in aer. Aceasta permitea o apropiere. La lucru se gaseau 2 companii. Compania 3 pionieri, capitan Stirbei, la galeriile de mine si Compania 1 telegrafie, capitan Ghiusca, la depozitarea nisipului din deal unde s’au umplut pana la aceasta ora 880 saci: alti 1120 urmau a fi umpluti. Doi ofiteri ai batalionului, sub-locotenentii Cioroianu si Gheorghiu cu 1 sergent si 4 soldati care lucrau la galeriile de mina si se gaseau la 40 m. de sonda, la gura galeriilor s’au repezit cu un adevarat dispret de moarte si curaj asupra flacarei, oamenii purtand fiecare in spinare cate un sac cu nisip de peste 80 kgr.
  Flacara insa revenindu-si, s’au adapostit dupa botul de deal, ce nu era la o departare mai mare de 20 m. de sonda. In acest moment inginerii Wiedemeyer si Hertzberg ai soc. Concordia, au facut semn mecanicului din deal, sa dea drumul aburului. Aburul rauseste sa culce flacara la pamant diminuind-o ca de 20 m. lungime.Toata atmosfera era incarcata de gaze, de fum si de aburi. Ofiterii si trupa mai sus aratati, cari erau ascunsi  dupa botul de deal, s’au aruncat din nou asupra flacarei, de data aceasta cu reusita, aruncand sacii cu nisip peste gura sondei. In acest moment solemn, comandantul batalionului care se pe coasta dealului la vre-o 20 m. departare, a ordonat sa se sune alarma. Ofiterii si trupa celor doua companii, aflate la lucru s’au aruncat cu o furie nespusa la asalt, transportand saci cu nisip pe care ii depuneau deasupra gurei sondei. In cateva minute, 100 de saci se gaseau deasupra gurei sondei. Cu ajutorul a 2 furtuni puternici, oamenii erau stropiti cu apa pentru a nu se sufoca. Flacara a fost complect distrusa, pentru a nu mai reveni. Oprind aburul, gazele si fumul incep, incetul cu incetul, a disparea si aerul incepe a se racori, urmandu-se necontenit stropirea cu apa, cand a oamenilor, cand a sacilor depusi pe gura sondei. La semnalul de alarma, dat de comandantul batalionului, celelalte 2 companii care se gaseau in repaus in cantonament, au alergat in pas de curse si nici o suflare ostaseasca nu a mai ramas in sat, chiar si ordonantele ofiterilor au alergat la locul sinistru. Acesti oameni au transportat in cea mai mare graba sacii cu nisip din deal, care se rostogoleau spre gura sondei. S’au depus in total 880 saci umpluti cu nisip deasupra sondei, ceeace era mai mult decat suficient. Pana la ora 1 p.m., totul a fost terminat. S’a instituit apoi o garda de 15 santinele, cari s’au asezat pe creste la vre-o 100 m. departare, cu scopul de a nu lasa lucratorii de la celelalte sonde si spectatorii care garniseau crestele, sa se apropie de sonda. S’a continuat cu stropirea cu apa si a terenului din jurul sondei. Pamantul devenise caramida dupa 14 zile de ardere a flacarei si pana la 1 m. 50 adancime era infierbantat de foc. Dela 1-2 p.m., companiile au stas in repaus, iar la ora 2 p.m., s’a sunat retragerea. Gloria acestei zile si a celorlalte 13 zile de munca supraomeneasca, in conditiuni atat de grele, cand nici unul din inginerii societatilor si miile de lucratori ai sondelor nu indrasneau a se apropia de foc, rausita deplina de a distruge incendiul sondei, al carui isvor se gaseste inca in plina putere si serviciul adus tarei, oprind flagelul de a se intinde si la celelalte sonde, evitand astfel a se adduce pagube enorme Statului, apartine comandantului, ofiterilor si trupei Batalionului 1 Pionieri, inginerilor Wiedemeyer si Hertzberg dela societatea Concordia si d-lui Mac Kean, care a instalat conductul de abur. D-lui inginer Puscariu, directorului minelor din ministerul de industrie si comert, ii revine deasemenea un frumos merit pentru solicitudinea si munca ce a depus in tot timpul incendiului."

Gazeta Ilustrata, Anul 1, No. 24 din 26 Maiu 1912

No comments:

Post a Comment

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...