“Era cat p’aci să avem şi la Urlaţi un
spectacol de lungă durată, cum a fost acea fantastică torţă dela Moreni, care a
ars mai mulţi ani in şir şi nu se ştie bine dacă dacă mai arde sau nu. La Urlaţi
s’a aprins o sondă a soc. Astra Romană. Focul a provenit dela scanteile produse
de motoare şi a fost cu atat mai violent, cu cat gazele eşiau acolo cu o mare
presiune (80 atmosfere). Flăcările uriaşe au distrus schelăria, motoarele şi
pompele. Indată personalul ingineresc şi lucrătorii societăţii s’ au concentrat
in jurul sondei şi trenurile incepură să aducă specialişti din Bucureşti şi din
centrele petrolifere. Operaţiile de stingere au fost foarte interesante. Mai
intai spectatorul a putut vedea un şir de tancuri enorme, apropiindu-se ca la răsboi,
pe tălpici rulanţi, ce calcă totul in calea lor. Aceste tancuri n’au servit
pentru bombardarea sau luarea cu asalt a sondei incendiate. Inginerii s’au
folosit numai de puterea lor, transformandu-le in tractoare, cu ajutorul cărora
au reuşit să dislocheze fierăria şi ruinele, pentru a debloca locul. După ce
terenul a fost astfel curăţit şi tancurile s’au retras, apăru pe teren un fel
de scafandru, imbrăcat intr’un costum de asbest, cu mască, aşa cum purtau in
timpul răsboiulni soldaţii, contra gazelor asfixiante. După cum se ştie asbestul este rău conducător de
căldură şi un costum confecţionat din acest material, permite celui ce-l poartă să se apropie de mari surse de căldură, fără
perspectiva de a fi prăjit de viu. Inginerul Miron in alt costum ciudat, ca de
pompier, se apropie deasemeni de craterul sondei. Un şef de echipă imbrăcat şi el
in asbest, fusese asigurat cu suma de un milion două sute de mii de lei, in caz
de accidcnt şi 200.000 lei dacă va stinge sonda. Acest om curagios a trebuit
să apropie foarte mult de această gură de iad, pentru a tăia cu un aparat
special de sudat o mufă, - o piesă metalică, - după suprimarea căreia s’au prăbuşit
pe gura sondei o construcţie de prăjini metalice şi cablu. Aceste masive
materiale au astupat sonda şi astfel incendiul a putut fi stins. Spectacolul nu
s’a terminat insă aci, fiindcă acest succes a produs un adevărat delir de
bucurie şi am văzut pe ingineri fraternizand cu lucrătorii, imbrăţişandu-se şi
felicitandu-se. După aceasta in Urlaţi, care e de obicei un orăşel mort, fără
pic de viaţă şi cu un negoţ aproape inexistent, s'a produs o animaţie neaşteptată.
Inginerii, spectatorii şi
lucrătorii veniţi din altele părţi in număr foarte mare, au invadat micile restaurante.
In acest timp din birourile autorităţilor şi ale societăţii, zeci de telefoane anunţau
succesul.....”
Realitatea Ilustrata, Anul V, Nr.254, 10
Decembr.1931